„Aici, copii, au loc protestele pe care le vedem seara la TV”

silence protest protect proteja speak outArticol de Iulia Radu

Sunt simple observații după evenimentele recente.

Mintea mea a pus pe repeat vorbele unei educatoare care-și conducea pe 2 decembrie, „plutonul” de pitici la Muzeul „Grigore Antipa”. Le-am auzit întâmplător, dar m-au marcat profund. A fost ca o palmă usturătoare menită să-mi arate o altă față a realității pe care o trăim. Mergeau cu pași grăbiți spre intrarea în muzeu, când educatoarea le-a spus sec copiilor că se află „în locul în care se adună oamenii să protesteze, îi vedeți în fiecare seară la televiziuni”. În timp ce protestatarii se „scuipă” pe Facebook cu susținătorii coaliției aflate la putere, iar televiziunile produc mai multă poluare fonică decât discursuri coerente, există o altă parte a populației (majoritară, din păcate!) care seară de seară se grăbește să ajungă acasă pentru a prinde la TV un nou episod din serialul „Proteste” (devenit, parcă, un format autohton de reality-show), difuzat chiar înainte de „Las Fierbinți”. M-a pus pe gânduri fraza rostită de această educatoare, pe un ton plat, de parcă ar fi vorbit despre un program de desene animate. Poate chiar există o Românie paralelă. Una inertă, nepăsătoare, neștiutoare, indolentă, credulă, neinformată, neimplicată, încurajată să rămână în „întuneric”, care crede orice aude la TV. Oare cum am ajuns în acest punct?

Mă uit de câteva zile pe Facebook și nu pot să nu observ că, din păcate, discursul începe să se radicalizeze și de o parte și de cealaltă. Parcă e un vacarm din care distingi cu greu o idee coerentă. Toată lumea țipă. Dacă nu ești cu mine, ești împotriva mea a devenit motto pentru tot mai mulți . Am văzut îndemnuri de a-i boicota pe artiștii care ar fi acceptat să urce pe scena amplasată în Târgul de Crăciun din Piața Victoriei. De ce? Ce s-a întâmplat cu libertatea de expresie? De ce ar fi trebuit să îi arătăm cu degetul pe cei care ar fi urcat pe acea scenă? De ce să inducem ideea că acei artiști n-au coloană vertebrală? De ce să ne purtăm ca și când am deține adevărul absolut?! Deși dimineața îl citează pe Ion Rațiu („Nu sunt de acord cu tine, dar voi lupta din toate puterile pentru ca tu să îți spui părerea”), la prânz, aceeași oameni, pică în extrema cealaltă punând la îndoială moralitatea, verticalitatea unor artiști, despre care se spunea că ar fi primit invitații la Târgul de Crăciun din Piața Victoriei. M-a amuzat nițel și corul de aplaudaci care l-a ridicat în slăvi pe Ovidiu Lipan „Țăndărică” pentru simplul motiv că acesta a anunțat în presă că refuză să participe la eveniment. Stau și mă întreb, de câte ori a avut „Țăndărică” atitudine social-politică în ultimii 27 de ani?! După ce am recitit, articolul cu pricina parcă s-a mai ridicat „ceața”. Inițial, omul a spus că n-are ce face, dacă așa a stabilit managerul lui. Apoi, l-a sunat înapoi pe jurnalistul respectiv și i-a spus că refuză să cânte acolo (puteți citi aici – click). Asta da, strategie inteligentă de PR. M-au pus pe gânduri mesajele pe care le-am văzut postate de diverși pe paginile lui Ducu Bertzi sau Adrian Naidin (care apăreau pe lista Primăriei pentru acel târg). Am văzut postări prin care oamenii erau încurajați să „atace” paginile artiștilor respectivi.Am impresia că lucrurile intră pe un făgaș periculos și parcă începe să miroasă a extremism.

2 decembrie, la prânz. Muncitorii încearcă să amenajeze Târgul de Crăciun din Piața Victoriei, în timp ce câțiva protestatari, care umblă printre muncitori și flutură steagurile României și ale Uniunii Europene, scandează și huiduie de zor. Aflu când ajung acasă că a avut loc un incident: unul dintre protestatari a lovit cu pumnul un bătrân. Imaginea unui om în vârstă cu ochiul roșu mă bântuie și acum (puteți citi aici un articol – click – atenție la modul în care a decurs acțiunea!). În mintea mea, n-ai cum să ieși în stradă, să ceri democrație, să pretinzi că aperi valorile U.E, să ceri justiție corectă și să aplici politica pumnului cu prima ocazie. La fel de mult m-au șocat și comentariile citite pe Facebook. Mulți (prea mulți, din păcate) considerau corect gestul violent. Imediat au apărut „știrile” despre bătrânul cu pricina (că-i fost securist cu grad, că e un agitator, că e o persoană cu probleme, etc). Chiar dacă ar fi toate adevărate, nimic nu scuză violența (fie ea verbală sau fizică). Cel mai mult mă sperie faptul că am uitat ce înseamnă dialogul. Constat cu groază că nici măcar nu ne mai dorim să ne întâlnim, să ne privim în ochi și să dialogăm. De când n-am mai discutat cu alți oameni (fie prieteni, cunoștiințe sau necunoscuți) despre probleme arzătoare, fără să ridicăm tonul și să devenim agresivi, fără să avem impresia că suntem victime sau eterni neînțeleși? Fiți sinceri! Mai știm să ne ascultăm unii pe alții? Mai știm să discutăm argumentat, cu calm? Din punctul meu de vedere, trăim vremuri în care cea mai mare crimă este… să taci, să alegi să nu te exprimi. Consider că e nevoie mai mult decât oricând să ne implicăm, să ne ascultăm unii pe alții și să acționăm. E nevoie ca atât cetățenii simpli cât și elitele să se implice în viața cetății, în favoarea țării. Da, este nevoie de reacție față de toate anomaliile de care ne lovim zi de zi. Având în vedere că presa nu mai este de ceva vreme un corector pentru putere, ci a ajuns mai degrabă un tribunal particular care își apără clienții și care livrează o realitate modificată , este vital ca societatea să sancționeze derapajele. Faptul că oamenii ies în stradă (în unele situații în număr foarte mare) pentru a apăra valorile europene și justiția este un semn bun. Dar atenție! Spiritul civic nu se trezește în oameni urlând și insultând. Și nici cu pumnul nu scoți la iveală simțul cetățenesc dintr-un om. Totul pleacă de la educație. Și dacă tot am ajuns în acest punct sensibil, mărturisesc că mă surprinde lipsa de reacție a societății față de problemele din sistemul de învățământ. Mă surprinde că profesorii nu sunt în stradă pentru a trage un semnal de alarmă privind numeroasele probleme de care se lovesc (și NU mă refer la salariile lor). Au în fruntea ministerului lor un incult, iar profesorii (oameni cu educație) acceptă cu seninătate acest lucru. E uluitor! Mă surprinde că părinții (deși au aflat după tragedia din Colectiv că un număr mare de școli funcționează fără aviz ISU) nu ridică și această problemă și în stradă (deși vin acolo alături de copiii lor). Mă surprinde că medicii tac complice deși am văzut cu toții ce condiții sunt în spitale. Da, justiția trebuie să fie liberă, trebuie să fie lăsată să funcționeze normal. În același timp însă, nu pot să nu observ câte dosare sunt plimbate de colo-colo și amânate la nesfârșit (au trecut 2 ani de la tragedia din Colectiv și nu știm încă vinovații, chiar pe 4 decembrie a fost o nouă amânare în acest caz!!), D.N.A-ul îi plimbă pe politicieni încătușați prin fața camerelor de luat vederi. Ce-i ăsta, un joc de de imagine, joc de societate?! Unde sunt sentințele? Detaliile sunt întotdeauna importante pentru că acolo se ascunde diavolul, nu?

Nu înțeleg nici de ce s-a agățat lumea de Piața Victoriei cu atâta ardoare. Oamenii pot protesta oriunde. Nu e musai să fii în fața Guvernului pentru a protesta. Îți poți face vocea auzită de oriunde atâta vreme cât ai substanță. N-au fost proteste în Piața Universității? Nu s-a blocat circulația de atâtea ori acolo?! Dacă este vorba despre un protest neautorizat, cum pot pretinde unii că spațiul le aparține? Dar dacă e un protest autorizat, atunci, într-adevăr, ce își dorea Primăria să facă era grav. Mă întreb, de ce nu au protestat oamenii în fața Primăriei? Dar… până una alta, unii protestează, alții îi înjură pe cei din stradă, clasa politică ignoră pe toată lumea, iar marea majoritate a populației privește totul ca pe un spectacol de circ/teatru.

P.S. Cei care ies în stradă pentru a protesta, NU sunt eroi. Nu înțeleg de ce caută să folosească niște cuvinte pompoase atunci când vorbesc despre sine. Într-o democrație este absolut legal să îți exprimi nemulțumirea pașnic în stradă. În plus, nu e nicio rușine să fii CETĂȚEAN. Ba mai mult decât atât, este vital să îți cunoști atât drepturile cât și obligațiile. Idee care mă aduce din nou la educație: câtă cultură și educație civică se face astăzi în școli? Este revoltător faptul că elevii nu sunt educați în spirit european, că habar n-au care le sunt obligațiile și drepturile într-un stat democrat membru U.E. La fel de revoltătoare este și lipsa de reacție a părinților față de acest minus din sistemul de educație autohton.

Sunt perfect de acord cu Tudor Chirilă (puteți citi postarea lui de pe Facebook mai jos). Susțin protestele pașnice, susțin ideea unei justiții libere. Oamenii au tot dreptul să protesteze, dar trebuie să o facă pașnic. Trist este faptul că presa preia trunchiat postările de pe Facebook și le schimbă sensul, iar publicul înghite gălușca, manipularea își face treaba! Rușine Evenimentul Zilei!

 

În loc de încheiere

„Îi plâng pe proști și proștii mă înving.

Surâzători sub steaua mea sterilă”

(Ana Blandiana)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 − four =

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>