AMINTIRI DESPRE SINESTEZIE 1971

SINESTEZIE a

Am avut o surpriză plăcută din partea prietenului Papi-Dan Peter, coleg de facultate, mai mare decât mine, psiholog autentic, acum pensionar tânăr în SUA. A povestit pe pagina lui de FB câteva momente despre implicarea noastră în lucrarea lui Liviu Tudan. Micuța noastră contribuție (mișcare scenică i se spunea, parcă) ne-a rămas în memorie, pentru că o astfel de experiență nu se uită. Redau postarea lui, cu o intervenție a unui prieten comun, Otto Waldman. Apoi mi-a oferit și mie rândurile sale și permisiunea de a publica tot, inclusiv fotografiile unice din acea seară a anului 1971.

Am postat pe pagina mea si iti scriu si aici . Vezi de unde poti prelua mai bine:Draga Andrei, era in 1971.Am ajuns la Sinestezie prin Liv, prietena lui Petrica Ionescu, care fugise in Franta impreuna cu Pierre Goldstein, prietenul sorei mele, Mori. Au avut o sansa: miscau oglinzile la piesa de teatru Nepotul lui Rameau (Esrig, Marinus Moraru, Dinica) care a plecat in turneu. Mori si Liv erau prietene, iar Liv era prietena cu Liviu Tudan, care a scris opera rock Sinestezie pentru al doilea Festival de Rock si Pop si cauta dansatori. Nu vroia profesionisti. Liv a adus-o pe Mori, Mori pe mine, eu pe Miki si pe tine, si mai era inca un baiat pe care l-am uitat. Festivalul era la Sala Palatului si oricine era cineva in rock-ul romanesc era acolo:Rosu si Negru, Phoenix, Cromatic, Olimpic 64 etc. Serile erau jam session-uri prin baruri –o vreme de poveste. Tema spectacolului – cantat in engleza -era un fel de mesaj de protest pro iubire si anti razboi, un fel de make love not war, care se termina cu eroul (moi) strivit de societate.Spectacolul a avut mult succes, am luat si un premiu asa ca am reluat spectacolul si la Gala de premiere. Am dat si doua reprezentatii la Cubul Studentesc si eram in tratative pentru un turneu pe litoral. Mai mult, un impresar din Germania a vazut spectacolul si era interesat. Eu ma si vedeam plecat. Din pacate, Ceausescu s-a intors din Corea de Nord, si a dat “Tezele din Iulie” , drept care nici turneu nici impresar nici student club. Ne-au ramas amintirile frumoase.

Otto Waldmann am impresia ca pe Pierre in cheama Goldenstein, nu Goldstein…Scurt timp dupa turneul oglinzilor si mica”escapada” Pariziana, am intilnit-o pe mama lui in fata la noi, la Policlinica 10…Am intrebat-o ce mai face Pierre si mi-a raspuns dulce si calm…e in vizita la Tatal lui la Paris….verisor cu minunatia regretata Luminita Koller….

 

Da, parțial așa știu și eu. Repetiții la Clubul Medicinii la un subsol,cu un regizor nevrotic, după care am rămas între noi. Chitic îl chema, parcă. Mai era în grup și Mariana viitoare Cernea. Aia e Liv? Pe poze eu nu apar? Ai dreptate au fost  vizionări la Casa Studenților pentru Germania și Polonia, am folosit și lumânări.  Tudan a ars partiturile când a aflat că nu mai plecăm. O mare pierdere pentru istoria muzicală a țării.  Au fost faze de neuitat. Catinca Ralea a plâns la terminarea spectacolului. Era în juriu.   Tu ”mureai” , erai individul alienat , strivit de societate și noi am pus flori pe tine. Niște cale. Remember? La final, cu peste 4000 de oameni în picioare, furați de entuziasm și emoție, am luat florile și le-am aruncat în sală. În culise, un tovarăș ne-a certat pentru că am luat florile de pe ”mort” și le-am aruncat oamenilor!!! Securitatea nu dormea, dar nici nu gândea.

 

 Peter Dan: Am dansat rock pe scena Salii Palatului, tu cu Miki, eu cu Liv, probabil singura dată când s-a intâmplat asa ceva inainte de ’89.

Da am dansat rock (de fapt era swing) cu figuri inventate de noi la acea vreme, pentru că nu aveam de unde să le ”furăm”! În interiorul operei rock era și o piesă cântată de Liviu, numai voce și clape, ”God”. Pe scena Sălii Palatului!  De câte ori îmi amintesc de acel moment am fiori. Trimitere la Dumnezeu, în plin comunism, nu s-a prea auzit pe ”cea mai mare scenă a țării”. Mulțumesc Papi, pentru acest cadou! Dacă mai sunt și alții care au fost acolo, ar fi frumos să contribuie la reconstituirea unor clipe fantastice, neînregistrate audio sau video. Sau poate are cineva așa ceva?

Pozele Le-a facut Costica Chelba, poate are el mai multe. Langa mine e Liv, la dreapta mea te zaresti tu. Nu au iesit multe pentru ca era lumina rosie si el fotografia alb negru. Titlul a fost al lui Liviu, si coreografia la fel. Am vrut sa folosim lumanari si la Sala Palatului dar nu ne-au lasat. Tricourile le-am facut noi- Tie dye.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + five =

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>