Andrei Pleşu: „Contemplu scena publică cu sentimentul că trecem printr-o chermeză de prost gust”

Andrei PlesuArticol de Andrei Pleșu publicat în Adevărul

Dincolo de petrecerile de sezon, trăite de români mai mult în stilul „1 Mai” şi „23 August”, decît în reculegere pascală, ne putem întreba, privind în jur, nu numai „cum petrecem?”, nu numai „peste ce vrem să trecem, cînd ne prăvălim în aburii chefului?”, ci şi „prin ce trecem?” Eu unul contemplu scena publică (guvern, opoziţie, parlament, ziare) cu sentimentul că trecem printr-o chermeză de prost gust. Iată cîteva „scene”:

1. Anul acesta, în Vinerea Mare, „vestea cea bună” a fost prinderea misteriosului Ghiţă. A fost „ştirea” prin excelenţă, comentată de toată lumea. Cum a ajuns băiatul ăsta mediocru, inexpresiv, să răstoarne, cu făcăleţul „dezvăluirilor” sale, întreaga protipendadă a politicii autohtone? Dacă sînt false, atunci de ce ne ocupăm de ele cu atîta foc? Dacă sînt adevărate, atunci am fost şi sîntem pe mîna unor neisprăviţi lacomi, a unor şmecheraşi obraznici, pentru care ţara nu e decît o şansă de carierism ieftin şi un inventar de resurse, tocmai bun de delapidat. Ni se vorbeşte despre întîlniri „secrete”, la şpriţuri, între diferite „organe”, ni se spune că Gabriel Oprea ar fi fost drogat (!) de George Maior, că la cutare reuniune conspirativă din ajunul unei campanii electorale „s-a mîncat timp de două ore, două ore şi jumătate”. Cum am nimerit în nămolul ăsta? Nici nu mai contează care sînt „băieţii buni” şi care „băieţii răi”. Toţi sînt părtaşii aceluiaşi dans macabru, ai aceleiaşi farse.

2. Gabriel Oprea, alt „erou” al zilei, povesteşte, destins, în faţa magistraţilor, că în 2008, de frica crizei, a decis să-şi scoată din bancă milionul de euro pe care îl deţinea. Cum adică un milion de euro? Căştigaţi cînd şi cum? Dar dl Dragnea de unde a scos purcoiul de bani de care a avut nevoie ca să-şi facă un pălăţel la Alexandria? Iar acum, de Sf. Paşti, cum îşi permite, cu atîta lejeritate, să-şi petreacă zilele de vacanţă prin îndepărtate ţări exotice? Cîţi români îşi pot permite aşa ceva?

3. Am trăit să văd şi asta: un subiect cu potenţial tragic („Balena Albastră”) devine un vesel ceai dansant pentru două zburdalnice blonde: Carmen Dan (ministru de Interne!) şi Gabriela Firea (primar al Capitalei!). În vizită la o şcoală, dînsele se zbenguie tovărăşeşte, în timp ce un cîntăreţ năimit să facă atmosferă intonează o partitură provocatoare despre „fete rele care vor na-na”. Ce drăguţ! Prin fîţîiala „implicată” a celor două doamne, răul a fost cu siguranţă extirpat de la rădăcină.

4. Domnul ministru al Educaţiei şi-a dat seama că noua componenţă a comisiei pentru evaluarea doctoratelor plagiate (CNATDCU) e periculoasă. Preşedintele comisiei e academicianul Marius Andruh, un om onorabil, iar membrii ei sînt tot soiul de inşi competenţi şi cumsecade. În aceste condiţii n-ar fi exclus ca plagiatorii să fie chiar identificaţi! Păi „aiasta nu se poate!”. „Rămînem fără coledzi!”. Trebuie să-i aducem cu grăbire la butoane pe ai noştri! Am mai spus-o: ce să mai umblăm cu fiţe academice, cu experţi capabili să descopere furtul? Nu e mai cinstit să oferim titlul de doctor, în mod democratic, tuturor absolvenţilor de facultăţi? Ba chiar de liceu? Iar celor de la Academia de Informaţii să le punem la butonieră, încă din ultimul an de studiu, diploma de „doctor honoris causa”!

Puteți citi articolul în întregime aici:

http://adevarul.ro/news/politica/petrecerea-nationala-1_58f37d545ab6550cb84df191/index.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


two × = 4

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>