APOCALIPSA MEA E CEA MAI FRUMOASĂ

apocalipsa aArticol de Dara Codescu

Totul incepuse, cumva, in mentalul colectiv, astfel incat toti stiam deja ce urma sa se intample in minutele urmatoare. Mergeam la intamplare pe niste strazi pustii, toate usile ramasesera deschise, semn ca ferecarea lor ar fi fost ridicol de inutila. Din cand in cand, mi se alaturau persoane cunoscute si, impreuna, priveam tot ce ne inconjura, la granita dintre curiozitate si indiferenta. Pe niste mese zaceau stive de pachete de tigari abandonate. Cineva a zis: “Astea-s tigarile mele preferate, as lua cateva pachete…”. Altcineva i-a taiat elanul, din mers: “Ce sa faci cu ele, intr-o ora se va termina totul?!…”.


Ne aflam deja intr-o forma concava a spatiului, ca in alveola unui val urias. Cerul parea sa se destrame in trepte, iar partea terestra se tot adancea. Am strabatut niste incaperi aproape goale si, brusc, ne-am gandit sa scoatem mancarea de prin dulapuri si frigidere, s-o lasam la vedere, in speranta ca animalutele vor rezista mai mult si s-ar putea hrani o vreme. Hotararea asta a fost luata fara niciun schimb de vorbe, ci doar prin fluxul gandului. Si vorbele devenisera inutile…


Timpul parea ca se dilata, aveam senzatia ca am intrat intr-o clipa fara sfarsit. Curgea un prezent continuu, din care amintirile disparusera, iar, de viitor, nici nu putea fi vorba. Fascinanta mi se parea linistea! Totul parea filmat cu incetinitorul, intr-o tacere definitiva, cosmica… Nimeni nu era in panica, nimeni nu se temea de nimic, se instaurase o acceptare unanima. Singurul regret pe care-l aveam cu totii era doar faptul ca se intunecase si nu mai puteam vedea topirea cerului.


Culmea e ca incercam, totusi, sa tinem legatura unii cu altii! Numai ca tabletele si telefoanele devenisera si ele concave, deformand literele si facand dificila comunicarea: “Cat inca avem internet, mai putem afla ce vad si ceilalti, in locurile unde se gasesc” – vorbeau gandurile intre ele.

 

Si m-am trezit. Fara sa fi iesit din clipa aceea ultima, fara sa stiu cum se va fi incheiat totul… Am incercat sa adorm din nou si sa ma intorc in clipa care m-a izgonit din ea, dar n-am mai reusit…

P. S. Daca incepeti sa râdeti, va nimicesc! A, daca mai intru vreodata in visul asta si nu ma mai intorc din el, sa stiti ca v-am iubit!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


4 − three =

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>