Arbitru sau complice? CCR, lumina noastră e…

FOTO INQUAM PHOTOS / OCTAV GANEA

FOTO INQUAM PHOTOS / OCTAV GANEA

Articol de Liviu Avram publicat în Adevărul

Îmi cer iertare tuturor persoanelor interesate pentru că îndrăznesc să cârtesc faţă de sacrosanctitatea sa Curtea Constituţională, dar îmi găsesc, totuşi, o circumstanţă atenuantă: îi voi respecta cu sfinţenie deciziile şi voi cârti nu atât ce a făcut Curtea, cât mai ales ce nu a făcut. Ştiu că sunt recidivist în crime de lez-CCR, aşa că cei oripilaţi de această nouă insolenţă sunt rugaţi să-şi oprească lectura aici. Ce urmează e pentru ceilalţi.

Începem cu o constatare pur statistică. Criza ordonanţelor a generat nu mai puţin de cinci sesizări adresate Curţii Constituţionale, dintre care patru au fost în sensul contestării ordonanţei 13 (formulate de Preşedinţie, CSM, Avocatul Poporului şi Curtea de Apel Bucureşti), iar una în favoarea ordonanţei 13 (formulată de preşedintele Senatului). Curtea Constituţională le-a respins pe primele patru şi a admis-o doar pe ultima. Statistic, Guvernul a acţionat perfect.

O altă observaţie: în zeci de pagini de motivări, în sute de paragrafe şi mii de cuvinte, Curtea Constituţională a reuşit performanţa să nu facă absolut niciun fel de apreciere faţă de faptul care chiar a generat această criză: maniera în care Guvernul a acţionat atunci când a adoptat ordonanţa 13. Pare să fi reuşit asta graţie unui slalom impecabil. Când avea de judecat conflicte constituţionale între autorităţi, CCR spunea că poate evalua actele Guvernului doar pe calea excepţiilor de neconstituţionalitate. Iar când era sesizată cu asemenea excepţii, le respingea ca inadmisibile.

Din fizică ştim că aşa se comportă lumina. Când vrei să afli dacă e undă şi foloseşti instrumentele care măsoară parametrii unei unde, lumina se comportă ca o particulă. Iar când vrei să afli dacă e particulă şi foloseşti instrumentele care măsoară parametrii unei particule, lumina se comportă ca o undă. În cele din urmă, fizicienii s-au lăsat păgubaşi şi au conchis că lumina nu e nici undă, nici particulă, ci unitatea celor două, fără o delimitare precisă. De unde şi o primă concluzie: CCR, lumina noastră e! Să luăm, aşadar, lumină…

Găsiți articolul în întregime aici:

http://adevarul.ro/news/politica/arbitru-complice-ccr-lumina-e-1_58c578d15ab6550cb8422dd5/index.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


six − = 3

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>