Berlinală 2017: Maraton (Capitolul 1+2)

berlinale 2017Articol de Irina Margareta Nistor publicat în Adevărul

Capitolul 1. După ce părea că n-am să mai plec nicicând de la Bucureşti la Berlin, (deşi aveam şi sponsor, pe Rompetrol, fără de care n-aş putea trimite nicio corespondenţă), din pricina vremii, zăpadă ca-n poveşti – de coşmar, de astă dată, racord cu Shining, probabil, care e în program, la ediţia 67-a, crezând iniţial că de asta se anulase zborul AirBerlin, care de astă dată, în loc de inimioara tradiţională de ciocolată de la aterizare, ne-a lăsat cu inima frântă, mai ales că aranjasem să stau o zi în plus, să mai prind ceva filme de Oscar la cinema, ca Manchester by the Sea ori Hidden Figures, care n-au ajuns la noi, am schimbat cu Rayanair, care luat în ultimul moment nu mai e un chilipir, şi care la rândul lui a plecat cu 3 ore întârziere (m-am întrebat dacă nu-i vreun semn, şi ar trebui să renunţ, că are un altfel de RAI în nume)… Am ajuns la Schonnenfeld, un aeroport bizar, în grevă şi el, cu multe scări şi culoare ca depozitele din peliculele cu gangsteri, unde se ţin răfuielile, am descins la Hotel Ibis Buget, unde telefonasem să nu-mi anuleze rezervarea (doar sunt clientă de 10 ani), şi am bombănit că nu mi-a rămas mult până dimineaţă şi mai ales că nu apuc să studiez pe îndelete orarul, ca să ratez cât mai puţin din foarte bogata ofertă!

Ziua a început cu Casting, o producţie nemţească foarte bine făcută, şi un cine-story universal valabil, cu actori timizi sau prea cusurgii, cu o regizoare care se crede Dumnezeu până e pusă la punct de o actriţă VIP, despre condiţia artistului, excelent zugrăvită şi umilinţele pe care le suportă şi compromisurile pe care trebuie să le facă spre a-şi câştiga pâinea şi altfel, (ca-n Le gout des autres, unde o interpretă de teatru clasic, de Racine, dădea lecţii de engleză)! Mi-a amintit de un scurt metraj de acum câţiva ani, autohton, absolut genial: Casting Call, cu recent aniversatul şi minunatul Victor Rebengiuc, în regia lui Conrad Mericoffer. Fireşte şi La La Land, unde mult premiata Emma Stone pare să vrea să scape de concurenţă, lăsând un gust amar cu experienţa sa iniţială din scenariu, cât să descurajeze pe oricine, tot din asemenea clipe se inspiră!

Django a fost titlul de deschidere la care, pe scena Palatului din Piaţa Marlene Dietrich, Directorul Festivalului, Herr Dieter Kosslick, a venit cu un ursuleţ de pluş şi a decis ca afişele de anul acesta să aibă pe lângă Moş Martinul cel brun şi unul alb (ca să nu se comenteze că s-ar face vreo discriminare de culoare, ca anul trecut la Oscaruri, am interpretat eu subtilitatea, vădit ironică!). Preşedintele juriului fiind Paul Verhoven, deja am văzut selecţionate cu dedicaţie sau întîmplător, subiecte cu sex şi tulburări nervoase, de la al nostru, pus la final: Ana, mon amour, la ungurescul Despre trup şi suflet, cu o ciudată care visează la fel cu cel de care se îndrăgosteşte (parcă am mai văzut noi undeva asta, recent, la cei 10 ani de premii Lux, la Biblioteque Pascale, tot un maghiar, unde le şi vedeau şi alţii).

Puteți citi articolul în întregime aici:

http://adevarul.ro/entertainment/film/berlinala-2017-maraton-capitolul-12-1_58a0297d5ab6550cb865410a/index.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 × = twenty eight

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>