Black Sabbath: povestea albumului „Sabotage” (27.06.1975)

Articol tradus din revista Classic Rock (iulie 2012

0
135

Black Sabbath: povestea albumului „Sabotage” (27.06.1975)6 aprilie 1974. Trupa Black Sabbath avea în față în jur de 300.000 de oameni. S-a întâmplat la prima ediție a festivalului California Jam, eveniment care avea cap de afiș, pe lângă Sabbath, pe Deep Purple și Emerson, Lake & Palmer. Dar după succesul uriaș de care s-au bucurat la acest concert (veniseră în SUA special pentru festival), Sabbath s-a prăbușit.

Potrivit lui Geezer Butler: „Timp de 5 ani nu ne-am oprit deloc din turnee și sesiuni de înregistrări. Simțeam nevoia să mergem acasă și să redevenim normali pentru câteva săptămâni”. Dar în lunile care au urmat, Black Sabbath s-a confruntat cu probleme mai mari decât oboseala. Cei 4 membri ai trupei au decis să-și concedieze managerul. Rezultatul a fost o lungă bătălie legală care le punea în pericol cariera. A fost o perioadă dominată de haos. Dar din acest haos s-a născut unul dintre cele mai influente albume din istoria rockului. Albumul se numește Sabotage.

În 1970, Patrick Meehan a devenit noul manager al trupei, înlocuindu-l pe Jim Simpson, un promoter, patron de club din Birmingham. Din momentul în care a devenit managerul trupei, Meehan a început să își pună ideile în aplicare. „La început a făcut ordine, ne-a organizat mai bine, apoi el a fost cel care ne-a dus în America”, povestește Tony Iommi. Cu Meehan la cârmă, Black Sabbath a cunoscut succesul internațional. Cele trei albume care au urmat (Paranoid – Master of Reality din 1971, Vol. 4 din 1972 și Sabbath Bloody Sabbath din 1973) au intrat în Top 10 în Marea Britanie și în Top 20 în SUA. Dar după 4 ani de turnee și înregistrări, trupa a obosit.

„Am vrut să luăm o pauză după ce Tony Iommi s-a prăbușit pe scenă în timpul turneului Sabbath Bloody Sabbath. Eram în Anglia, abia venisem acasă după un turneu lung și obositor, când ne-a sunat managerul nostru și ne-a spus că trebuie să mergem în SUA la festivalul California Jam. Am refuzat să mergem, dar până la urmă am fost obligați”, a declarat Geezer Butler. Între timp, membri trupei au devenit suspicioși pe Meehan. Ozzy Osbourne povestește: „Patrick Meehan nu ne dădea niciodată un răspuns clar când îl întrebam cât câștigăm”. „Simțeam că suntem jefuiți”, a adăugat Geezer Butler.

La scurt timp după ce s-au întors de la festivalul California Jam, trupa l-a înștiințat pe Meehan că a luat decizia să încheie contractul cu el. Dar Meehan nu a renunțat la una dintre cele mai mari trupe rock fără o luptă. Aceasta era atmosfera în care a fost creat albumul Sabotage, care a fost înregistrat în aproape un an de zile. Geezer Butler descrie scurt starea de spirit a lui și a colegilor lui în acea perioadă: „îngrijorați, obosiți, beți, drogați”. Albumul a fost înregistrat la Morgan Studios din nord-vestul Londrei, loc în care fusese înregistrat și albumul Sabbath Bloody Sabbath. Mike Butcher, cu care lucraseră și la Sabbath Bloody Sabbath, a primit sarcina să fie producătorul albumului Sabotage.

Butcher își amintește că programul de lucru era unul dezordonat: „Eu ajungeam la studio în jurul orei 14.00, dar băieții începeau să își facă apariția în jurul orei 16.00. Și pentru că Morgan avea și un bar, acela era locul în care se așteptau unii pe alții. De cele mai multe ori, începeam lucrul propriu-zis pe la ora 21.00 și terminam pe la ora 2.00 dimineața”. Deși băutura și drogurile nu lipseau niciodată, în momentul în care băieții intrau în studio se străduiau să consume cât mai puțin și să aibă mintea cât se poate de limpede. Butcher își amintește că s-a întâmplat o singură dată ca alcoolul și drogurile să fie o piedică în munca de studio: „Pentru că albumul era înregistrat live, toți doreau ca Ozzy să cânte pe fiecare bucată înregistrată, dar s-a întâmplat ca într-o zi Ozzy să fie atât de beat și drogat încât leșinase pe canapea și, în mod evident, nu a putut participa la înregistrări”.

„O zi eram în studio, iar în ziua următoare fie mergeam la tribunal, fie ne întâlneam cu avocații. Așa că toată furia mea s-a dus în albumul Sabotage. Sound-ul este mai dur decât pe albumul Sabbath Bloody SabbathAm căutat să fie așa pentru a exprima starea în care eram la vremea respectivă”, a declarat Tony Iommi.

Black-Sabbath1Piesa care deschide albumul, Hole In The Sky, începe cu sunetul amplificatoarelor date la volum maxim și cu strigătul „Attack!”. Cel care strigă este chiar Mike Butcher: „Sabbath a avut la un moment dat o trupă în deschidere al cărei manager stătea în spatele scenei înainte să-și înceapă recitalul, și striga cât îl țineau plămânii: „Attack! Attack! Attack!”. Asta am strigat și eu din camera de control și asta se aude pe înregistrare”, a povestit producătorul.

Sabotage a fost lansat pe 27 iunie 1975 și a fost primit cu cronici bune. În Marea Britanie a ajuns pe locul 7, în timp ce în SUA s-a oprit pe locul 28 – fapt care a fost o dezamăgire după patru albume consecutive care au intrat în top 20. Dar chiar și așa, albumul a avut o cronică foarte bună în revista Rolling Stone, cronicarul Billy Altman spunând: Sabotage nu este doar cel mai bun album al trupei după Paranoid, ci este, probabil, cel mai bun din întreaga lor carieră. Pe album sunt atinse subiecte precum moarte, distrugere și boală mintală”.

Dar Geezer Butler, principalul textier din trupă, spune că nu a avut limite, piedici când a scris versurile pentru acest album. „Symptom Of The Universe este despre Viață. Este despre dragoste, destin și credință. În tinerețe eram foarte credincios. Megalomania are la bază o experiență rară pe care am avut-o cu heroina. Un coșmar. Se făcea că am stat treaz o noapte întreagă uitându-mă în oglindă. Eu eram Dumnezeu iar imaginea din oglindă era Diavolul. Era o bătălie a celor mai mari ego-uri din Univers. Din nefericire, nu-mi mai amintesc detalii din acel coșmar”.

În acea perioadă, natura sensibilă și liniștită a lui Geezer Butler i-a ținut uniți pe cei 4 membri ai formației. „Eram în permanență drogați, dar nu ne certam unii cu alții. Atitudinea era, mai degrabă „noi împotriva celorlalți”. Noi ne bazam unul pe altul pentru că știam că nu puteam avea încredere în altcineva”.

la finalul lui 1975, Black Sabbath a tras linie și a aflat cât de mult a pierdut după lupta cu Meehan. „Am fost obligați să îl plătim ca să scăpăm de contract. Am dat mii de dolari avocaților și apoi ne-am pomenit cu o taxă uriașă. Verdictul nu ne-a fost faorabil, am fost considerați naivi. Așa că am dat toți banii pe avocați și taxe”, a spus Geezer Butler.

După ce au scăpat de Meehan, cei patru au decis să se ocupe singuri de partea de management. Dar au renunțat rapid la ideea și l-au angjat pe Mark Foster, un fost angajat al lui Patrick Meehan, care avea sarcina să se ocupe de problemele de zi cu zi, fără să aibă neapărat rol de manager. Black Sabbath și-a continuat drumul, dar după albumul Sabotage, nimic nu a mai fost la fel. haosul care a dominat perioada de înregistrare a albumului i-a afectat în mod profund. „Ne-a schimbat total. N-am niciun dubiu asupra acestui lucru”, spune Bill Ward. „Trupa a început să se dezintegreze. Eram obosiți, probleme cu drogurile erau la ordinea zilei, nu mai aveam bani, nu exista o persoană care să medieze relațiile din trupă, așa că încet-încet ne-am „răcit” unul de altul”, povestește Geezer Butler.

 

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here