Fenomenul “VASCO ROSSI”

iulie 5, 2017

157

Articol de Evandro Rossetti
Nou record mondial de bilete vandute pentru un singur concert: 230.000 de spectatori! Recordul precedent (200.000) apartinea trupei A-ha din 1991, la spectacolul Rock de la Rio de Janeiro. La Modena Park (parcul este dedicat lui Enzo Ferrari, acolo e Maranello, unde se fabricau bine cunoscutele masini ) în ziua de 1 iulie 2017 s-a petrecut acest eveniment incredibil!
Biletele au fost puse in vanzare deja din februarie si in putin timp au fost vândute toate! Apoi, cum se intâmpla, din pacate, a inceput specula si s-a ajuns sa se vanda bilete pana la 2.000 euro (cazare si transpot inclusiv dar…..)
40 de ani de activitate trebuiau sarbatoriți cumva asa cum Vasco Rossi („Blasco”) merita, pentru munca depusa, pentru o viata de artist desavarsita, pentru compozitiile lui extraordinare, pentru cea ce a reusit sa transmita, de bine, de rau, cu filosofia lui de viata. Trei generatii de fani erau prezenti, toti cantau cu el textele in care fiecare se regasea si care nu contin niciodata banalitati ci foarte mult adevar!
Cand in 1982 a participat la festivalul de la Sanremo cu piesa “Vado al massimo” (Merg la maxim), toti au crezut ca acolo se va termina cariera lui (in ciuda faptului ca din 1977 cand isi incepuse drumul artistic, luase deja premii importante ). Nimic mai gresit! In 1983 se prezinta din nou cu piesa “Vita spericolata” (Viata desfranata) si iese penultimul in clasamentul final. Dar discul are un mare succes si de acolo cred eu ca incepe urcarea spre podiumul cel mai inalt – “vreau o viata exagerata ca cea a lui Steve McQueen”. Si viata lui a fost chiar desfranata, concerte, discuri, aparitii la televiziune, alcool, droguri, chiar puscarie, dar si compozitii epocale.
Are prieteni multi si buni care l-au inteles si l-au sustinut in momentele grele, care au reusit sa-l readuca pe drumul cel drept. De atunci a urmat un sir de succese care fac parte din istoria muzicii italiene, discuri de platină, premii pentru texte, muzica pentru filme, chiar si un partid politic folosise o piesa de-a lui drept imn, dar Vasco s-a opus spunand ca nimeni nu trebuia influentat de muzica lui pentru un scop politic.
El s-a definit dintotdeauna ca fiind un PROVOCA(U)TOR si chiar asa este. De acum modul in care se manifesta publicul la concertele lui este cunoscut deja: canta toti impreuna, piesa de inceput, de obicei e aceasi, “Rewind”, iar femeile isi scot sutienul si i-l arunca pe scena (au fost 10.000 de sutiene la Modena) cantecele de inchidere sunt cele care pregatesc publicul pentru sfarsitul grandios. A spus cu aceasta ocazie ca trebuie sa fim liberi, sa nu ne fie frica, ca nimeni nu va reusi sa ne schimbe obiceiurile si se ne tina inchisi in casa (referitor la atentatele teroriste).
Mai multi prieteni de-ai mei au fost prezenti, mi-au spus ca a fost de vis, ceva ca la Woodstock, nu, mai frumos, mai cu seamă că unii dintre ei au fost și acolo, la Woodstock. A fost transmis si la Rai Uno, dar nu integral, deoarece a fost vanduta exclusivitate la 140 de Sali de cinematograf din toata Italia pentru cine n-a putut sa fie prezent acolo. Si cum spune Vasco la sfarsit de concert „nu vreau sa imi iau ramas bun , nu vreau sa va salut, ma intristeaza…… si apoi, de ce? Ne revedem… curand! Ciao”.