FOTOREPORTERI vs PROMOTORI ȘI MANAGERII ARTIȘTILOR

concert fotografie fotoreportaj aArticol de Iulia Radu

Am scris de multe ori despre prostul obicei al spectatorilor de a fotografia și a înregistra (uneori concerte întregi) fără să le pese că îi deranjează pe ceilalți sau că pierd esența unui concert. Nu mai știm să ne bucurăm de un act artistic, asta e clar. Vedem pe Youtube sute de filmări de proastă calitate, Facebook-ul se umple de fotografii neclare, de selfie-uri cu scena în spate. În goana disperată de a-și umple conturile de pe rețelele de socializare, spectatorii nu țin cont de interdicțiile organizatorilor, iar de când pe Facebook a apărut butonulgo live, oamenii nu mai pot fi opriți. Tehnologia a avansat atât de mult încât, cu un smartphone decent poți posta rapid online imagini bune de oriunde. Și ce dacă înainte de concert publicul este rugat să își închidă telefoanele și să nu facă fotografii?! Și ce dacă stewarzii atrag atenția tuturor celor care încalcă regulile și îi roagă să înceteze?! În afară de faptul că îi deranjează pe cei din jur, intervenția stewarzilor din timpul concertelor este egală cu zero. La concertele în aer liber este cu atât mai greu să ții sub control acest fenomen. Evident, în calitate de organizator, nu poți interzice oamenilor să vină cu telefonele mobile la ei.

În același timp, fotoreporterii acreditați TREBUIE să respecte o grămadă de reguli (unele dintre ele absolut aberante). De obicei, fotoreporterii au dreptul să fotografieze în timpul primelor 3 piese (sau dacă managementul artistului e mai strict, atunci pot fotografia doar o piesă, maxim două). Unii artiști vor să fie fotografiați doar de la o anumită distanță (caz în care fotoreporterii sunt trimiși în „fundul curții”), alții consideră că doar profilul stâng (sau drept) îi avantajează așa că fotoreporterii sunt îngrămădiți în stânga sau în dreapta, după cum dorește „căpriorul”  pe scenă. Uneori, fotoreporterii sunt obligați, ca după timpul regulamentar, să își lase aparatele foto sub paza organizatorului, dacă refuză sunt poftiți afară. În timp ce toate aceste reguli sunt respectate cu sfințenie de fotoreporteri, spectatorul obișnuit umple Facebook-ul și Youtube-ul cu fotografii și filmări de proastă calitate luate din orice unghi posibil și imposibil. Să nu uităm că fotoreporterii (adică cei care trăiesc din această meserie) investesc bani mulți în aparatură!

Cred că a cam venit vremea ca organizatorii de concerte și artiștii (cu tot cu managerii lor) să accepte faptul că am ajuns în 2016 și să încerce să se adapteze vremurilor. E aiurea să pui atâtea restricții fotoreporterilor (adică celor care chiar știu să facă fotografii și au și aparatura necesară), când orice posesor de smartphone îți poate transmite în direct pe Facebook tot concertul. Ce dacă se aude și se vede prost? El va fi live oricum! Spectatorului simplu puțin îi pasă dacă nu-i bun profilul tău stâng! Dacă el acolo are loc, de acolo te filmează. Mi-e greu să înțeleg de ce managerii artiștilor sunt atât de obtuzi în gândire. Până la urmă fotocronica este extrem de importantă în reflectarea unui eveniment. Dacă nu îi lași să își facă meseria cum trebuie, nu ai nici dreptul să te plângi după aceea! Fotoreportajul nu înseamnă doar fotografii cu artiștii pe scenă în primele 3 piese, înseamnă și fotografii cu publicul și fotografii cu momentele inedite ale show-ului. Înțeleg să îi lași să fotografieze din față doar primele 3 piese, dar lasă-i să tragă pe durata întregului concert din spate, lasă-i să aibă acces și în Gazon A și în Gazon B, și în Golden și în Diamond. Nu le pune bețe în roate. Lasă-i să reflecte evenimentul în întregime. Este și în interesul organizatorului și al artistului.

Îmi vin acum în minte trei exemple nefericite: după concertul susținut de Garou la București, managerul artistului ne-a scris și ne-a cerut să scoatem din galeria foto imaginile făcute după timpul regulamentar (fotografiile nu afectau în niciun fel imaginea artistului, doar că fuseseră făcute după cele 3 piese aprobate), asta în condițiile în care Facebook-ul „gemea” de imagini făcute cu telefonul mobil.

Un alt exemplu este trupa Manowar. Când solistul a văzut că un fotoreporter făcea fotografii din Golden Circle a cerut ca respectivul să înceteze, drept urmare jurnalistul a fost îndepărtat rapid de acolo de către angajații firmei de pază.

Nu-l uit nici pe Yngwie Malmsteen care aproape a părăsit scena când a văzut un fotoreporter care-și făcea meseria după cele 3 piese permise. Desigur, el nu îi vedea pe cei 1.000 de spectatori care-l filmau de zor. Culmea, era chiar fotoreporterul organizatorului, adică omul care avea dreptul să fotografieze tot concertul.

Mi-ar plăcea să cred că se va ajunge la o soluție și că vor exista reguli adaptate vremurilor în care trăim. Poate e timpul ca promoterii, organizatorii și managerii artiștilor să aibă o discuție serioasă pe marginea acestui subiect și să ia decizii în favoarea artiștilor.

Ne-ar plăcea să aflăm și opinia organizatorilor, a jurnaliștilor, a artiștilor și a spectatorilor simpli despre acest subiect!

5 Responses to FOTOREPORTERI vs PROMOTORI ȘI MANAGERII ARTIȘTILOR

  1. Da, cam asa e. N-am cum sa uit cazul Sarah Brightman, unde nu numai ca nu am avut voie la scena si a trebuit sa tragem din fundu’ Salii Palatului, dar ni s-a spus ca vom trage la piesa 7 si la piesele 14 si 15 (*sau ceva de genul asta, nu mai retin numerele pieselor). Am stat cuminti in holul de la etaj, iar dupa ce am numarat cele 6 piese, la a 7-a am vrut sa intram, iar organizatorii ne-au blocat accesul, spunand ca aia nu e piesa “7”. Ulterior, dupa ce le-am aratat desfasuratorul, spre finalul piesei si-au dat seama si ne-au lasat, cand urma o parte instrumentala, iar “diva” (vazand-o cu teleobiectivul inteleg de ce a ales sa fie pozata asa….) s-a intors cu spatele si a stat langa orchestra, in umbra….
    Cam la fel s-a intamplat si cu restul pieselor, apoi organizatorii ne-au cerut sa lasam echipamentele incuiate sau pazite. Scule de mii de euro…
    Nu e un caz singular, am patit-o des, cu bodyguarzi care nu stiau sa numere pana la 3 si la a doua piesa ne scoteau afara, cu organizatori isterici, care amenintau fotografii care mai ramaneau cateva secunde, cu bgs-i care isi umflau muschii si nu dadeau doi lei pe acreditarile noastre. Inclin sa cred ca o sa incep si eu sa fac poze cu telefonul si o sa transmit concerte intregi direct pe site-ul ziarului :))

  2. Poate ca artistilor de pe scena nu le surade ideea de a fi fotografiati prea mult cu aparate foto profesionale, cine stie… Poate ca sunt chiar deranjati de treaba asta, in timpul actului artistic.

    In orice caz, eu unul nu vad rostul unui set de zeci de poze/concert, realizat de fotografi profesionisti. Cui ii folosesc pozele alea multe, la urma urmei?! Fa si tu, fotografule, 5-6 poze bune, apoi ofera-le gazetarului care face recenzia spectacolului, pentru un articol complet de la eveniment. Vad ca se aduce in discutie mania publicului platitor de bilete de a fotografia sau de a filma prost, cu telefonul, pe durata concertului. Ok, dar cum ramane cu setea profesionistului de a trage zeci de clisee, pana acolo incat artistul de pe scena devine exasperat?! Macar amatorul cumpara bilet si vrea si el sa plece acasa cu o mica amintire frumoasa, chiar daca realizata cu un telefon prost. De bine, de rau, este o explicatie… Repet, cui folosesc zecile de cadre obtinute de profesionist, care intra in sala special pentru asta?!

    • Cui folosesc fotografiile? Artistilor si organizatorului. Fotocronica nu trebuie confundata cu recenzia unui concert. Galeriile foto postate online (care au de obicei cel puțin 40 de fotografii) se bucura de mare succes in randul iubitorilor de muzica. Artistii nu sunt deranjati de fotoreporterii profesionisti pentru ca acestia nu folosesc blitz si au grija sa ofere oamenilor fotografii de calitate. Artistii sunt deranjati tocmai de pozele care au o calitate slaba. Crezi ca filmarile cu telefoanele mobile ii avantajeaza? Crezi ca-s fericiti cand oamenii incarca pe Youtube filmari in care nu se intelege nimic?
      Si inca ceva: carui artist crezi ca ii place sa vada in fata ochilor o multime de oameni preocupati mai mult sa filmeze decat sa se bucure de concert?

  3. - “Cui folosesc fotografiile? Artistilor si organizatorului.”

    si: “Artistii nu sunt deranjati de fotoreporterii profesionisti pentru ca acestia nu folosesc blitz si au grija sa ofere oamenilor fotografii de calitate.”

    Pai, ceva nu se leaga… ori nu pricep eu… Daca este asa, atunci de ce fotografii profesionisti sunt restrictionati in asemenea maniera, putand face poze doar pentru cateva minute?!

    – “Artistii sunt deranjati tocmai de pozele care au o calitate slaba. Crezi ca filmarile cu telefoanele mobile ii avantajeaza? Crezi ca-s fericiti cand oamenii incarca pe Youtube filmari in care nu se intelege nimic?”

    Sincer, deja cred ca incepe sa nu le mai pese… Tehnologia a luat un asemenea avant incat au fost nevoiti sa faca un compromis si sa se adapteze, de vreo cativa ani. Tarja Turunen, acum 7 ani, la Sala Palatului, chiar incuraja publicul sa vina la concertul ei cu camera foto, avand mentionat pe afis “camera friendly”… Personal, desi recunosc ca mai plec si eu uneori cu cateva poze sau clipuri facute cu telefonul, drept suvenir, nu sunt adeptul inflacarat al acestui obicei al publicului platitor de bilet (incerc intotdeauna sa nu deranjez artistul sau pe cei din vecinatate prin neutilizarea blitzului).

    – “Si inca ceva: carui artist crezi ca ii place sa vada in fata ochilor o multime de oameni preocupati mai mult sa filmeze decat sa se bucure de concert?”

    Daca spectacolul oferit de artist este intr-adevar “wow!” sau realmente incendiar, majoritatea celor din public se vor conecta la ceea ce ofera artistul de pe scena, prin participare activa, reducandu-se numarul celor ce pozeaza sau filmeaza! Iata o provocare pentru artisti! :D Si chiar am trait, personal, asemenea momente sublime! ;)

    Ca sa ne intelegem: nu am ceva impotriva fotografilor profesionisti. Si mie mi-au placut pozele postate pe pagina “Psihologului muzical”, ori in alte locatii, insa undeva pare sa existe (asa cred…) o discordanta intre ceea ce-si doreste artistul si ceea ce ravneste fotograful. Nu vad de ce organizatorul s-ar interpune brutal intre artist si fotograf daca artistul nu ar specifica, prin clauzele contractului, acest lucru…

    • Stimate Domn, este vorba despre RESPECTUL FATA DE O MESERIE. Oamenii acestia din asta traiesc. Investesc mii de euro in aparatura. Fotografiile bune costa. Tehnologia a avansat astfel incat oricine poate transmite in direct orice pe Facebook, chiar daca conditiile nu sunt ok (sunet, imagine). Regulile pentru fotoreporteri trebuie sa se schimbe pentru ca trebuie sa ne adaptam la conditiile actuale. Regulile acestea au fost bune in anii 90. E cazul sa le actualizam. Nu cred ca e atat de greu de inteles. Oriunde in lume arta (muzica, film, fotografie, pictura, etc) este apreciata. E cazul sa actualizam regulile si sa-i lasam pe cei care chiar stiu sa faca fotografii sa isi faca meseria!
      Ce e aia spectacol wow? Eu vorbesc de calitatea imaginii sau/si a sunetului. Astazi imaginea este foarte importanta. Tocmai de aceea e nevoie de CALITATE!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


four + = 5

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>