Gala 80 de ani de muzică în 80 de ani de radio la Sala Radio (14.12.2008)

loredana

Articol de Iulia Radu

Duminică, 14 decembrie, a avut loc la Sala Radio Gala 80 de ani de muzică în 80 de ani de radio. Am văzut că aţi comentat la Efectiv-Subiectiv, şi bine aţi făcut! Eu am să vă dau câteva detalii de culise (în sală nu am fost decât foarte puţin).

La ora 19.00 a început lansarea colecţiei de şlagăre 80 de ani de muzică (4 CD-uri pentru colecţionari ). Cei care au dorit şă-şi achiziţioneze box-setul (75 de lei) s-au grăbit să stea la coadă. Şi bine au făcut pentru că peste o jumătate de oră nu mai puteai cumpăra decât bucată cu bucată albumele (unul costa 25 de lei), motiv pentru care mulţi s-au decis cu greu asupra albumului pe care preferă să-l achiziţioneze, alţii au renunţat de tot. Doamna Burlacu (73 de ani): “Îmi doream să le cumpăr pe toate 4, dar văd că nu mai au pachetul. La bucată înseamnă un milion toate. E cam mult. E criză”.
Emil Gheorghe (66 de ani): “Păi nu ştiu pe care să-l cumpăr. Viorica (se adresează soţiei) uită-te şi tu ce piese sunt pe ele că eu nu am ochelarii. Nu ne permitem să dăm atâţia bani pe toate 4. La Muzica am văzut CD-uri româneşti cu preţuri sub 20 de lei. Dar, ne place muzica uşoară şi cumpărăm măcar un album”.

În holul Sălii Radio, zarvă şi mai mare. Cei care achiziţionaseră albumele stăteau acum la alte cozi… pentru autografe. Margareta Pâslaru,  Mihaela Mihai,  Gheorghe Gheorghiu şi mulţi alţii semnau de zor,  se lăsau fotografiaţi şi discutau cu absolut toată lumea.

Din culise

În spate era agitaţie mare. Marina Florea deschidea spectacolul şi emoţiile erau mari. Gheorghe Gheorghiu a întrebat-o cum îl va prezenta: “Ei, văd cum îmi vine pe moment!”, “Dar, te rog, nu spune Gigi Gheorghiu!”, “Ei, fii serios! Cum o să spun aşa? Nici nu sună ca lumea! Sper doar să nu adaug un Dej la coadă! “. L-a liniştit!

Când a intrat Marina pe scenă m-am dus şi eu în sală. Era pentru prima dată când o ascultam live. A cântat Stele Perechi şi mi-a plăcut!

Am revenit în culise şi am stat de vorbă cu câţiva dintre artişti despre gală, radio şi… sărbători.

Mugurel Vrabete (Holograf): Suntem onoraţi să participăm la acest eveniment pentru că am ajuns, datorită ascultătorilor pe un loc meritoriu. Nu ne aşteptam să ne clasăm chiar pe locul 4. Pentru noi este foarte importantă relaţia cu radioul. Acesta este canalul prin care muzica ajunge la populaţie. Televiziunile muzicale sunt axate toate pe un anumit gen şi din păcate la fel se întâmplă şi cu majoritatea radiourilor fm. Aşa că postul public rămâne principala sursă echidistantă de informaţie muzicală. Radioul are puterea de a face un produs să se vândă, el aduce muzica, televiziunea aduce notorietate. În seara aceasta vom cânta cele două piese care se află în top 80: Să nu-mi iei niciodată dragostea şi Ţi-am dat un inel.

*Deşi băieţii de la Holograf veniseră pregătiţi să cânte două piese, au trebuit în final să se oprească la prima. Din lipsă de timp…

Marcel Pavel: Întotdeauna când apar în faţa publicului mă emoţionez pentru că vreau să fie totul perfect. Pentru mine a fost foarte important că piesele mele au fost difuzate pe Radio România, în special şlagărul pe care l-am cântat în această seară Frumoasa mea, compus de Ovidiu Komornyik. Radioul a contribuit la imaginea mea. Vreau să le urez tuturor ascultătorilor şi prietenilor emisiunii Psihologul muzical, realizată de Andrei Partoş, un Crăciun fericit, La Mulţi Ani pe 2009, fericire şi să aibă tot ce le trebuie pe masă.

Aura Urziceanu: Sunt foarte fericită că mă aflu aici. În această seară se prezintă publicului matur adevărata muzică creată de-a lungul timpului de marii noştri compozitori, orchestratori. Aseară la Megastar am sugerat tuturor tinerilor să se inspire din muzica anilor ’70, ’80, ’90 dacă nu şi mai devreme, pentru a începe să creeze linii melodice, versuri minunate, cu orchestraţii, armonii extraordinare. Eu zic aşa: dă-le cântăreţilor ce să cânte, dă-le instrumentiştilor ce să acompanieze, dă-le orchestratorilor posibilitatea de a orchestra frumos. Acesta este adevărul despre muzica: ea trebuie să însemne linie melodică frumoasă, armonie, orchestraţii minunate şi apoi cântăreţul transmite mesajul cântecului. Sper din tot sufletul că aceşti tineri mi-au auzit mesajul. Este mare nevoie de aşa ceva. Şi apropo de evenimentul la care ne aflăm. Radioul este prima mea casă de profesie, la 13 ani am imprimat prima mea piesă americană cu versurile în limba română,Vreau să cânt şi eu la televizor, şi după vreo şase luni am apărut pentru prima dată la Televiziune cu aceiaşi piesă. Păstrez aceiaşi dragoste şi apreciere Radioului pentru că mă leagă multe amintiri şi prietenii de acest loc. Radioul este un reper foarte important. Gândiţi-vă că atunci când vă urcaţi în maşină daţi drumul la radio. Aşadar el ne însoţeşte peste tot.
Tuturor românilor din ţară şi străinătate le transmit un salut cu toată dragostea şi sinceritatea! La mulţi ani, sărbători fericite, Crăciun fericit cu căldură şi prieteni aproape, un An Nou cu prosperitate, cu succese şi realizări sufleteşti. Le sugerez tuturor să cânte, indiferent dacă au voce sau nu… Cântaţi pentru că face bine la sistemul nervos şi te simţi bine! Cântaţi cu sufletul şi gândiţi-vă la persoanele dragi!

Mihaela Mihai: Reîntâlnirea cu publicul din Sala Radio a fost fabuloasă! Pentru mine, acest loc are o magie cu totul aparte şi o importanţă fundamentală pentru că eu aici am debutat! Primul meu spectacol cu public, televizat, a fost în sala aceasta. Aici mă simt extraordinar de bine! Poate şi pentru că are scena joasă, eşti aproape de public, are dimensiuni umane, fără să fie prea mică. E cu totul special. Am o bucurie imensă în suflet, dar în acelaşi timp am şi o apăsare pe suflet pentru că îmi dau seama cât de rar se întâmplă astfel de spectacole şi câte lucruri frumoase am putea face. Trec zilele, trec anii, noi îmbătrânim şi nu le vom mai putea face. Ar trebui să avem astfel de spectacole mult mai des şi să putem oferi publicului şi radioului astfel de momente frumoase care vor rămâne în istoria muzicii româneşti. Eu regret că m-am întors în ţară în 2001, au trecut aproape 8 ani, şi este prima dată când sunt invitată la un concert la Radio. Şi au fost multe concerte. Nu s-a gândit nimeni ce poate fi în sufletul meu, ce a fost în toţi anii aceştia. Eu sunt fericită că am putut cânta în această seară şi cum o vrea Dumnezeu de acum înainte.
Cred că Radioul public ar putea să se modernizeze puţin, dar nu prea mult pentru că are specificul lui şi nu trebuie să încerce să semene cu posturile private. Dar uneori trebuie scuturat un pic praful, un pic mai mult dinamism, dar să rămână ei înşişi pentru că sunt frumoşi aşa cum sunt.
Le doresc tuturor românilor să petreacă sărbătorile în familie şi să se simtă bine alături de cei dragi. Să fie sănătoşi! La mulţi ani!

*Aurelian “măsura” holul cu paşi mari. Avea emoţii duble: pe de o parte pricinuite de reîntâlnirea cu publicul din Sala Radio, ascultătorii şi telespectatorii din ţară, pe de altă parte interpreta pentru prima dată piesa Tu eşti primăvara mea (Florin Bogardo). A revenit în culise parcă mai emoţionat şi a primit felicitări din partea tuturor.

Aurelian Temişan: Această seară pentru mine a fost magică pentru că am cântat piesa care a ieşit pe locul I în toate topurile posibile, Tu eşti primăvara mea, compusă de Florin Bogardo, şi interpretată de cel care mi-a fost idol nu prin felul în care le cânta ci prin felul în care le interpreta, Aurelian Andreescu. Sarcina a fost dublă, n-am cântat niciodată această piesă, n-am avut-o în repertoriu până acum, dar se pare că a ieşit bine, cel puţin aş vrea să cred asta. Vreau să felicit Radio România pentru primii 80 de ani. Radioul dă viaţă unui artist, îmbracă auditiv imaginea unui artist. Probabil sunt alte posturi de radio mai ascultate pentru că se adresează unei arii de vârstă mai restrânse dar mult mai tinerească, dar Radio România a rămas un post consecvent, deşi difuzează foarte multă muzică nouă şi tânără.
De sărbători nu pot decât să vă rog să nu vă pierdeţi micile obiceiuri, acelea de a asculta o muzică bună, de a ieşi la o plimbare în parc, de a-i zâmbi unui prieten bun şi de a-i spune că ţi-era dor de el. La mulţi ani, sărbători cu bine, un Crăciun liniştit alături de cei mai dragi din familiile voastre şi dacă aveţi planuri nerezolvate pe 2008 sper să le treceţi cu bine în 2009. Sănătate şi să ne vedem cu bine!

Loredana: M-am simţit ca la 14 ani când am cântat pentru prima dată pe această scenă. Am avut emoţii, parcă în aceste trei minute s-au derulat prin faţa ochilor toate amintirile care mă leagă de acest loc. Bună seara iubite a fost pentru mine cheia spre eternitate, prezenţa mea în acest clasament o dovedeşte. Piesa a rămas în sufletul oamenilor, au votat-o şi a ieşit pe locul 2, şi asta este extraordinar. Am înregistrat piesa când aveam 16 ani. Pentru mine Radioul a însemnat mai mult decât televiziunea, chiar dacă cea din urmă m-a lansat practic. La televiziune chiar am fost interzisă la un moment dat, a fost o relaţie de dragoste şi ură cu televiziunea. De fapt, acest cântec mi-a adus şi interzicerea la tv, se întâmpla după ce am câştigat la Mamaia şi la Steaua fără nume, şi după ce am lansat albumul Bună seara iubite. Totuşi, piesa aceasta mi-a dat un tichet spre libertate şi m-a făcut să cred că pot să trăiesc şi fără a fi promovată neapărat. Cred că asta ar trebui să înţelegem şi în ziua de azi când se pune accent pe expunere şi pe promovare şi în care Radioul are o politică mai mult sau mai puţin corporatistă, în sensul că e destul de greu să spui că la radiourile comerciale se dă muzica cea mai bună, sau că muzica respectivă va conta peste 20 de ani. Dar cred că publicul ştie să selecteze totul. Eu sunt mare fan radio, dar nu prea ascult posturile comerciale, merg mai mult pe cele dedicate unui gen anume: jazz, clasic, muzică populară, orice care nu e pe supermaket.
Pentru Andrei Partoş şi pentru ascultătorii lui, pentru acest mogul al criticii muzicale şi nunumai, pentru acest observator atent al muzicii româneşti şi de aiurea, tot respectul meu! Să nu vă lăsaţi pentru că avem nevoie de un stâlp şi de o “bocca de la verita”. Cred că acest om a reuşit să păstreze spiritul radioului mai mult decât oricine. Urez tuturor celor care ascultă emisiunea lui Andrei Partoş, La mulţi ani şi sărbători cât mai fericite!

*Finalul spectacolului m-a prins în sală. Mi-a plăcut piesa Tornero, pe care Mihai Trăistariu a cântat-o acompaniat la pian de Andrei Tudor.
*Când trupa Taxi a început să cânte Stelele care cad, două doamne din dreapta comentau de zor, fiind nemulţumite că trupa lui Dan Teodorescu a intrat în top cu această piesă. “Aveau altele mai cunoscute şi mai vesele”, argumentau dumnealor.
*Seara s-a încheiat ca la 20 de ani alături de Voltaj. Şi cum… La orice piesă bună care vrea să stea-n picioare/E musai să se audă basul şi cu toba mare, le-am auzit şi noi foarte bine… doar pe acelea! Cu vocea lui Călin am avut unele probleme, in sensul că mai mult deduceam versurile (şi nu din vina solistului!). Un lucru e cert, am cântat noi cât ne-au ţinut plămânii.
*La final, oamenii i-au luat cu asalt pe Cătălin Crişan şi pe Gheorghe Gheorghiu (cei doi au rămas să urmărească spectacolul din sală) cerându-le autografe sau rugându-i să facă fotografii. Fiica lui Gheorghe Gheorghiu a primit încurajări, complimente şi sfaturi pentru care a mulţumit cu sfială.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


seven × = 28

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>