Horaţiu Mălăele, la 65 de ani: „Sunt încă în tranşee, cu grenada-n mână“

Horatiu MalaeleArticol preluat din Adevărul

Actorul Horaţiu Mălăele, care cu zâmbetul pe buze îţi spune unele dintre cele mai dureroase adevăruri, împlineşte pe 1 august, 65 de ani. Teatrul Naţional Bucureşti îi dedică, până pe 6 august, „Săptămâna Mălăele“, cu reprezentaţii ale celor mai îndrăgite spectacole.
Text de Loreta Popa

Te face să râzi şi să plângi, asumându-şi tristeţea unui clovn, în „Măscăriciul“ de Cehov. Are cinismul razant al „Revizorului“ de Gogol. Face actorie, pentru că teatrul, nu-i aşa?, e un microb care dacă te prinde, nu te mai lasă. Desenează din pasiune. Horaţiu Mălăele, care împlineşte 65 de ani, spune că nu îi e frică de moarte, nici de trecerea anilor. „M-am născut pe 31 iulie, dar în acte sunt trecut pe 1 august“, a declarat actorul, pentru „Adevărul“.
Copilăria înseamnă pentru Horaţiu Mălăele casa de la ţară, casa tatălui său, „casa Tehomirului meu, ce-şi trăgea numele după un copil de-al lui Basarab îngropat în picioare, după cum spunea neica Ionel, ruda noastră majestuoasă din Capitală”.

Deşi nu pare, Horaţiu Mălăele crede în semne. Are şi ceva superstiţii. „Cred în faptul că omul este predestinat. Eram în pragul examenului de admitere la Institutul de Teatru şi trecând cu nostalgie pe lângă Teatru Bulandra, pe care îl divinizam, un geam s-a deschis şi domnul Liviu Ciulei, care vorbea cu cei dinăuntru, a aruncat un chiştoc de ţigară în capul meu. Am stins chiştocul şi l-am păstrat până după examenul de admitere, pe care l-am luat“, mărturiseşte Mălăele. Şi-a luat partea lui de autentică deschidere şi elevaţie culturală de la profesorul său Octavian Cotescu, de la care a învăţat nu numai să joace teatru, dar să şi gândească.

În viaţa sa, importantă este familia. „Familia şi bunul Dumnezeu sunt două coordonate după care trebuie să te ghidezi”, spune el. Fiecare dintre actori are publicul lui. Fiecare actor are de fapt publicul pe care îl merită. „Se prea poate ca unul sau doi spectatori să te salveze, să salveze un spectacol care începuse să se vătuiască. Un spectacol poate să păţească asta atunci când se joacă mult şi e obosit. E nevoie să joci pentru cineva anume, pentru un prieten care vine cu întârziere să te vadă şi el în rol. Joci pentru el, proaspăt, iar oboseala dispare. Starea benefică, aceea care te amplifică, se declanşează automat. Actorul care izbuteşte să placă deopotrivă şi profesorului universitar, şi celui fără nicio pregătire, tinerilor ca şi vârstnicilor este idealul meu“, spune Horaţiu Mălăele.

Puteți citi articolul în întregime aici:

http://adevarul.ro/cultura/teatru/horatiu-malaele-65-ani-sunt-transee-grenada-n-mana–foto-1_597ee2735ab6550cb8a344a7/index.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 × = fifty six

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>