IARNA VRAJBEI NOASTRE

cap in noriArticol de Dara Codescu

Ma confrunt foarte rar cu refuzul de a vorbi. Atunci cand se intampla, e semn ca nu inteleg mersul lucrurilor, nu identific resortul secret al unor decizii, atitudini, rasturnari de situatii.

In urma cu o luna, n-aveai loc de “lamultiani”- uri, urari de viata lunga si fericire eterna, ganduri bune, flori, stelute, globulete, si “spiritulsarbatorilor”, si “safimmaibuuuni”, si ce armonie domnea peste tara lui Facebook! Toata lumea era prietena cu toata lumea, toata lumea intelegea pe toata lumea. Si, de unde nu s-a pornit o vrajba, de zburau afuriseniile, block – urile, reprosurile, rechizitoriile, ca facu-ti si dregu-ti, ca ai vostri nu-s ca ai nostri, ba nu, ba da, ba, pe-a mamii dumneavoastra, dom’ procuror…

Nu am intervenit in nicio postare, pentru ca respect punctele de vedere ale fiecaruia. Dar m-au ingrozit comentariile! Cu jigniri, cu observatii rautacioase, cu aroganta individului care se crede posesorul adevarului absolut si, daca nu-i impartasesti ideile, n-ai decat sa pleci din calea lui. Oameni buni, erati prieteni pana mai ieri! De cand orientarea politica este un criteriu de selectie a prietenilor? Daca e asa, in loc sa dati acum afara din liste, cu sutele, nu mai bine ii intrebati de la inceput ai cui sunt si cu cine tin, la vremea discordiei?!

Frumusetea tinerilor care s-au strans in fiecare seara in inima strazii a fost fara precedent. In sfarsit, s-a auzit glasul unui protest colectiv, astfel incat niciun guvern sa nu mai cuteze a trece peste vointa poporului. Am invatat sa spunem: NU. Numai ca solidaritatea este buna, atunci cand tinta este una singura! Cand “solidaritatile” se dispretuiesc intre ele, se instaleaza haosul si rezultatul poate fi dramatic. Mii de oameni cer caderea unui guvern. Si e dreptul lor! E de luat in calcul ca alte mii de oameni vor cere caderea urmatorului guvern. Si va fi si dreptul lor! Si o tinem asa, pana cand?

N-am inteles nici superioritatea afisata de una dintre tabere, asupra celor din tabara adversa. Care ar fi bosorogi si prosti-gramada! Si se lasa mituiti de sume derizorii la pensii! Pai, daca asa gandesc desteptii neamului, hai sa-i omoram, sa scapam de ei, nu?! Pana unde poate ajunge URA, daca am ajuns sa privim generatia parintilor sau a bunicilor , ca pe o povara? Am auzit si teoria conform careia “noi, astia care muncim, va platim pensiile, nu guvernul”. Exact. La fel au facut si ei, cat au muncit: au asigurat fondul de pensii pentru pensionarii vremii lor!

Convingerea mea este ca revolta este necesara. Cu conditia sa fie condusa de luciditate si discernamant. Pacatul generalizarii duce la credinta aberanta ca o clasa politica poate fi in intregime cinstita sau in intregime corupta. Nu exista asa ceva si nu trebuie sa fii geniu planetar ca sa intelegi asta. Greseli se fac de ambele parti. Cei tineri vor sa fie lasati in pace, in numele iubirii de tara, pentru o idee, nu pentru mariri de salariu. E minunat. Sa te lupti pentru princjpiile in care crezi este tot ce poate fi mai frumos. Dar iubirea de tara nu e de conceput fara iubirea semenilor tai. Cei varstnici si-au varsat naduful degraba si au scandat: “Noi suntem poporul adevarat, nu ei!”. Va place?

Mai sunt multe de spus, dar ma opresc aici. Probabil, voi zbura cu bolta din multe liste! Pentru cei cativa care vor ramane, voi continua…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


× 7 = twenty one

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>