INTERVIU EXCLUSIV | STEVE HACKETT: „Granițele, limitele impuse sunt doar moduri de a provoca violență asupra oamenilor săraci” (11.03.2017)

steve hackett 2 aInterviu de Andrei Partoș

Povestea acestui interviu exclusiv ați aflat-o deja (este scrisă aici: http://andreipartos.ro/interviu-exclusiv-steve-hackett-in-dialog-cu-andrei-partos-6-03/). Înregistrarea dialogului (23 de minute) a fost difuzată la „Psihologul muzical” (Radio România Actualități) pe 11 martie. Aveți mai jos traducerea interviului precum și înregistrarea audio fără suprapunere în limba română.

 

Andrei Partoș: Sunteți pregătit? Putem începe interviul?

Steve Hackett: Da, sigur! Mulțumesc!

Andrei Partoș: Ne-am întâlnit în urmă cu 23 de ani, la Festivalul „Cerbul de Aur”.

Steve Hackett: Da, așa este. Îmi amintesc.

Andrei Partoș: Eram în holul hotelului, dar atunci nu am vorbit cu dvs pentru eram foarte timid.

Steve Hackett: Serios?! Îmi pare rău!

Andrei Partoș: Dar acum nu mai sunt timid. De fiecare dată când ați cântat aici, ați creat o legătură specială cu publicul din România. Ați fost trei ori la noi. Vă mai amintiți de primul concert susținut în țara noastră?

Steve Hackett: Îmi amintesc…

Andrie Partoș: A fost la Brașov.

Steve Hackett: Da, îmi amintesc. Brașovul este un loc minunat. Îmi amintesc de public, de fapt, cea ce m-a impresionat cu adevărat a fost orchestra. A fost foarte-foarte bună, una dintre cele mai bune, cu muzicieni excepționali.

Andrei Partoș: Ați observat schimbări în țara noastră?

Steve Hackett: De obicei nu vin cu trupa mea, așa că de fiecare dată când am fost în România a fost diferit. Nu am reușit să-mi fac o imagine completă pentru că vin și plec repede, dar aveți o țară frumoasă. Data viitoare când voi veni în România, voi fi alături de soția mea, Jo, și lucrurile vor fi mai ușoare.

 

„Sunt foarte interesat de o colaborare cu muzicieni români”

 

steve hackett the night siren aAndrei Partoș: Am văzut că pe noul album ați lucrat cu soția și cu fratele dvs.

Steve Hackett: Da!

Andrei Partoș: Aveți o piesă „West To East” și ați lucrat cu amândoi dar și cu alți muzicieni din toate colțurile lumii, dar nu e niciun român. (râde)

Steve Hackett: Încă nu. Am lucrat cu muzcieni din Israel, Palestina, Islanda, Ungaria, Suedia, America, Marea Britanie. Am folosit instrumente din întreaga lume.

Andrei Partoș: „The Night Siren” este un adevărat proiect de world music.

Steve Hackett: Da, așa este! Am vrut să demonstrăm că este posibil ca oameni din diferite colțuri ale lumii să lucreze împreună. Nimeni nu este exclus. Credeți-mă că va veni vremea să lucrez și cu muzicieni români. Sunt foarte interesat de o astfel de colaborare.

Andrei Partoș: Noul album urmează să apară în zilele următoare (n.r. – pe 24 martie), iar noi am difuzat deja piesa „In The Skeleton Gallery” care s-a bucurat de un feedback foarte bun din partea ascultătorilor.

Steve Hackett: Mă bucur să aud asta! Sunt uluit de numărul mare de reacții pozitive pe care le-a primit acest album până acum. În mod normal, reacțiile nu sunt atât de intense la început, dar pentru acest album am avut cele mai bune reacții din întreaga carieră. În concertele din turneul aniversar, cânt doar trei piese de pe acest album alături de alte piese Genesis de pe albumul „Wind & Wuthering” care a împlinit 40 de ani de la lansare. În cadrul concertelor mele încerc să împac viitorul cu trecutul.

 

steve hackett genesis aAndrei Partoș: Desigur! Dar aniversați cei 40 de ani de la lansarea albumului, singur sau alături de foștii colegi din Genesis?

Steve Hackett: Nu, sărbătoresc alături de trupa mea. Băieții din Genesis nu mai cântă împreună.

Andrei Partoș: Știu, dar vă puteți „aduna”, dacă vreți.

Steve Hackett: Nu, nu cred. Cred că există o opoziție față de această idee… o împotrivire nespusă. Eu sunt „omul-problemă”. Provoc prea multe probleme, iar ei nu vor să mai lucreze cu mine.

Andrei Partoș: Dvs sunteți omul-problemă?

Steve Hackett: Da, eu sunt!

Andrei Partoș: Nu pot să cred!

Steve Hackett: Îmi place să critic…. cum să spun?… Sunt critici constructive. Sunt interesat de „o muzică stratificată”, vreau ca versurile să reflecte și problemele sociale… cred că, în spirit, sunt mai apropiat de Peter Gabriel, de modul lui în care lucrează cu oameni din lumea întreagă. Este o abordare diferită asupra muzicii.

Andrei Partoș: Dacă ați amintit de Peter Gabriel, vă sunați reciproc de ziua de naștere, fiind născuți la o zi diferență?

Steve Hackett: Este adevărat că ne desparte o singură zi. A fost o trupă cu mulți Vărsători… cred că și Phil Collins e Vărsător. Am avut și un manager care era tot Vărsător. E ciudat. Unele trupe sunt pline de Vărsători, dar îmi amintesc că trupa King Crimson, când erau acolo Bill, regretatul John Wetton și Robert, toți erau Tauri. Așa că… trupele din anii 60 au ceva special, se pare că au legătură cu stelele.

Andrei Partoș: Cât de importantă este relația cu producătorul unui album? Mă refer la Roger King, care a produs albumul „The Night Siren”.

Steve Hackett: Este o relație importantă. Niciunul nici altul nu conduce în această relație. Este o simbioză. Nu există un șef. De altfel, cu toți cei cu care am lucrat am adoptat un fel de democrație. Mă refer la mine, la soția mea, la Roger și la toți ceilalți care au venit și au cântat.

Andrei Partoș: Deci relația este una cât se poate de bună, una de prietenie.

Steve Hackett: Da, este o relație bună. Roger nu este mereu de acord cu mine, dar cred că acesta este un lucru bun, este un detaliu care menține relația „sănătoasă”. Discuțiile „sănătoase” în contradictoriu sunt bune: de ce vrem să facem așa și nu altfel. Este un personaj provocator, cea mai bună laudă pe care o primesc de la el, este: „nu e rău”. Dar cred că este cu adevărat mândru de noul album, deși nu va recunoaște acest lucru niciodată.

Andrei Partoș: Ați compus mai mult de 11 piese și apoi ați făcut o selecție pentru album sau ați știut de la bun început de ce anume aveți nevoie?

Steve Hackett: Nu, nu am știut de la început. Albumul se „naște”, prinde contur pe măsură ce înaintăm cu munca la el. Nu am avut compuse 11 piese. Procesul de creare și de înregistrare al unui album are, pentru mine, niște linii neclare. Nu am mereu piesele compuse complet. Uneori am în minte un vers, sau un refren, iar apoi îmi place să pornesc într-o aventură muzicală.Uneori lucrez cu oameni din lumea întreagă, strâng informații, înregistrări din concerte, diverse instrumente, pe care mai apoi le asimilăm într-un proiect. Dar nu poți să spui: gata, asta este! Trebuie să fii flexibil.

 

„Acum, mai mult ca niciodată, este nevoie ca artiștii să se implice și să abordeze problemele sociale”

 

Steve Hackett, Genesis Revisited, Cropredy 2014Andrei Partoș: Trăim vremuri tulburi (Brexit, probleme cu imigranții, alegerea lui Trump, atacuri teroriste) așa că vreau să vă întreb cât de important este ca artiștii să abordeze teme sociale?

Steve Hackett: Cred că este foarte important. Acum mai mult ca niciodată. Sigur, unii pot spune că treaba unui entertainer este să îi distreze pe oameni, dar pe de altă parte, sunt de părere că dacă simți ceva cu adevărat, cum ar fi creșterea corupției în rândul politicienilor, creșterea în popularitate a naționalismului extrem, istoria ne arată că toate acestea sfârșesc prost până la urmă. Știți că era o glumă bună… Primul imn național era: „God bless all those in cave 13 and the hell with all the rest”.

Andrei Partoș: (râde) Nu o știam, e nouă pentru noi.

Steve Hackett: E o glumă bună.

Andrei Partoș: Vi se pare că este mai greu să promovați acest gen de album care abordează și probleme sociale?

Steve Hackett: Nu, dimpotrivă. Mi se pare chiar mai ușor pentru că, într-un fel, le oferă șansa oamenilor să discute despre un subiect. În mod normal, când vorbesc despre un nou album, transform muzica în proză, așa că există o poveste care merge alături de album. Prima piesă, „Behind The Smoke”, este despre refugiați. Strămoșii mei au fost refugiați politici în urmă cu peste 100 de ani. Ei au fugit din Polonia pentru că erau persecutați politic, așa au ajuns la Londra, în Anglia. Dacă nu ar fi făcut-o, eu nu aș fi fost acum aici. Am povestit acest lucru în timpul concertelor din America, așa că mi-am dat seama că implicarea este mai vastă, nu se oprește doar la povestea mea. Se regăsesc mulți în această piesă. Un alt cântec de pe album este „West to East”. Acesta folosește aceleași teme muzicale, și este, de fapt, despre o decizie importantă: am avea suficiente resurse să trăim liniștiți dacă națiunile bogate ar dărui, ar împărți mai mult cu ceilalți. După cum am mai spus, nu cred în granițe deloc. Consider că granițele, limitele impuse sunt doar moduri de a provoca violență asupra oamenilor săraci. Aceștia trăiesc în violență și au nevoie de o cale de ieșire, pe care ceilalți trebuie să le-o acorde. Dacă nu o fac, atunci politica lor este de condamnat. Sunt de părere că politicienii trebuie să fie trași la răspundere pentru haosul și problemele create în lume.

Andrei Partoș: Aveți dreptate! Așa este! Piesa „Jane Austen’s Door” de pe albumul „Darktown” (1999) este una dintre cele mai cerute de ascultătorii noștri…

Steve Hackett: Foarte interesant…

Andrei Partoș: Care este povestea acestei piese?

Steve Hackett: Este despre prima mea iubită…

Andrei Partoș: Serios? Nu mi-aș fi imaginat…

Steve Hackett: Da… ea a devenit consumatoare de droguri și am văzut-o „prăbușindu-se” după un timp de la despărțirea noastră. Piesa este, de fapt, despre casa în care locuia, un conac denumit „Casa lui Jane Austen”. Așa că vorbesc despre casa în care a locuit, despre o relație din tinerețe… Este o piesă tristă…

Andrei Partoș: Care sunt poeții și scriitorii preferați pentru că sunt convins că citiți mult?

Steve Hackett: Da, chiar citesc mult. Poeți preferați… sunt mulți care-mi plac. Găsesc poeziile lui Walter De La Mare foarte interesante. Îmi place W.B. Yeats foarte mult. Mai sunt mulți… dacă mă gândesc la poeți naționali, se numără și Dylan Thomas printre preferințele mele. Și sunt mulți alții. Dintre cei care scriu versuri în muzica pop, îmi place Jimmy Webb pe care-l consider unul dintre cei mai buni textieri, cred că a scris unele dintre cele mai frumoase versuri despre dragostea tulburătoare.

 

„Phil Collins era un toboșar feroce”

Steve Hackett și Phil Collins

Steve Hackett și Phil Collins

Andrei Partoș: Având în vedere că ați avut mai puțină experiență de scenă atunci când ați intrat în grupul Genesis, a fost greu să vă integrați într-un grup deja „sudat”?

Steve Hackett: Inițial, pentru mine a existat o problemă de echipament. Ceea ce foloseam eu la vremea respectivă nu era suficient de zgomotos. Nici când cântam acustic nu puteam să depășesc nivelul de gălăgie pe care-l făcea Phil Collins, care bătea cu putere în tobe. Era pentru prima dată când lucram cu un toboșar atât de feroce. După ce am făcut rost de echipamentul potrivit, a trebuit să rezolv și partea cu lipsa experienței pe scenă. Am avut emoții foarte mari. Am înțeles rapid că la Genesis nu este ca la o trupă semi-profesionistă, care își permite ca înainte de concert să bea câteva beri. Când urcam pe scenă trebuia să fiu cât se poate de lucid, dacă beam ceva înainte de a urca pe scenă nu aș fi făcut față. Așa că, stilul meu de viață a fost adaptat după nevoile trupei.

Andrei Partoș: La vremea respectivă erați atent și la ceea ce făceau celelalte trupe (Pink Floyd, King Crimson, Emerson, Lake & Palmer, Van Der Graaf Generator)?

Steve Hackett: Da, eram atent și am și devenit prieten cu băieții din celelalte trupe, chiar am și lucrat cu unii dintre ei. La vremea respectivă era o scenă muzicală foarte interesantă. De-a lungul timpului, am lucrat cu băieți de la Yes, de la King Crimson, dar mai erau și alte trupe interesante, de exemplu Procol Harum, Jethro Tull. Desigur, The Beatles, care au avut o influență majoră asupra muzicii mondiale, l-am întâlnit pe Paul McCartney și am stat puțin de vorbă cu el. L-am întâlnit și pe Mick Jagger și pe alți câțiva membri The Rolling Stones. Ei erau pentru noi ca niște frați mai mari care au deschis drumurile. În Anglia cred că a fost o mișcare, chiar dacă noi nu eram conștienți unii de alții la vremea respectivă. Dar a fost o mișcare care a inclus multe stiluri și genuri muzicale..

Andrei Partoș. Așa este. Sunteți „părinții” muzicii pop-rock din lumea întreagă.

Steve Hackett: Am încercat să fim. Am incorporat puțin jazz, puțin blues, le-am folosit pe toate.

Andrei Partoș: Ați spus într-un interviu că nu vă considerați un solist. Este acesta motivul pentru care ați avut mereu invitați diverși soliști?

Steve Hackett: Pe albumul cel nou am cântat și eu la toate piesele, dar am și invitați. Am lucrat cu Amanda Lehmann, cu Kobi Farhi din Israel, cu Mira Awad din Palestina, în rest cânt eu cu vocea. Dar este adevărat că îmi place să lucrez cu alți soliști. Cred că partea vocală de pe noul album este interesantă, reacțiile celor care au ascultat au fost foarte bune până acum. S-a întâmplat ceva pe prima piesă, „Behind The Smoke”, care sună cu adevărat bine, iar partea vocală este interpretată în stil indian.

Andrei Partoș: Abia așteptăm să ascultăm albumul în întregime, dar până când vom avea ocazia să ascultăm piesele, aș vrea să vă întreb dacă este adevărat că ați ajuns la Genesis în urma unui anunț dat în Melody Maker?

Steve Hackett: Oh, da! Așa a fost, așa am ajuns să lucrez cu Genesis.

Andrei Partoș: Așadar, dvs ați făcut primul pas, iar ei v-au contactat…

Steve Hackett: Da, exact. Multe trupe s-au format în urma unor anunțuri date în Melody Maker, care era o revistă puternică la vremea respectivă. Cei mai mulți muzicieni britanici s-au cunoscut și au format trupe cu ajutorul acestei reviste.

Andrei Partoș: Dvs doar ați spus: „vreau să cânt cu cineva”?

Steve Hackett: Nu chiar. Anunțul suna cam așa: „chitarist ambițios, caut muzicieni care vor să treacă dincolo de limite și să găsească noi forme de expresie în muzică”. Era un mesaj foarte bine ticluit, eram un idealist la vremea aceea. Cred că Peter Gabriel a fost atras de idealismul meu.

Andrei Partoș: Le-a plăcut.

Steve Hackett: Lui i-a plăcut. El a fost cel care m-a căutat.

Andrei Partoș: Și care a fost reacția când l-ați auzit pe Peter Gabriel?

Steve Hackett: Ca solist, mi se părea foarte interesant. Era și actor și solist, în același timp. Trăia piesele și le interpreta, iar de-a lungul timpului a făcut chiar mai mult, dând viață versurilor pe care le scria chiar el.

steve hackett Please Don't Touch aAndrei Partoș: Ați avut o colaborare și cu Randy Crawford și aș vrea să vă întreb ce impresie v-a făcut, pentru că mie îmi place foarte mult această solistă.

Steve Hackett: Oh, da! Am fost foarte norocos cu albumul „Please Don’t Touch” (1977).

Andrei Partoș: A fost primul album pe care l-ați lansat după plecarea de la Genesis.

Steve Hackett: Da, exact. Pe Randy Crawford am văzut-o cântând într-un club de noapte din Chicago. Avea câțiva fani în rândul spectatorilor. Eu eram acolo să-l văd pe Jaco Pastorius, de fapt. El era capul de afiș și l-am și cunoscut în acea seară. Dar interesant a fost faptul că, atunci când cânta Randy, de fiecare dată când termina fraza o înfrumuseța așa cum face un muzician. Oamenii aplaudau fiecare frază vocală a ei. Când am înregistrat piesa „Hoping Love Will Last”, eu aveam deja partea melodică scrisă, dar lucrurile nu se legau. Așa că i-am spus să uite de melodie și să cânte în jurul melodiei. Acela a fost momentul în care piesa a prins viață: atunci când am abandonat planul meu original și am lăsat-o pe ea să facă ceea ce face ea extraordinar de bine: să interpreteze un cântec, nu doar să-l redea.

 

„Știu că există negocieri pentru un nou concert în România, dar nu știu cât de avansate sunt”

 

steve hackett 1 aAndrei Partoș: Am înțeles. Ați fost inclus în Rock And Roll Hall Of Fame în 2010, ca membru al trupei Genesis.

Steve Hackett: Da, așa este.

Andrei Partoș: V-ați întâlnit toți la Gală?

Steve Hackett: Am fost 4 din 5 membri. Peter Gabriel nu a fost cu noi, cred că la vremea respectivă el repeta alături de o orchestră și nu a putut veni. Dar a fost o seară plină de emoții. Am întâlnit mulți oameni interesanți acolo, care sunt în acest business de mult timp. Interesant a fost faptul că au adus un omagiu unor compozitori, mulți dintre ei care nu se mai află printre noi. Au celebrat munca unor oameni care, chiar dacă nu sunt considerați artiști de mainstream, sunt la fel de importanți. Au mai fost premiați în acea noapte și Carole King și ABBA, mulți artiști din zone diferite. A fost o seară neamaipomenită. Jimmy Cliff a avut un moment artistic și a sunat foarte bine. Seara a început într-un mod „rigid”, dar după ce au început artiștii să urce pe scenă și să facă ceea ce știu ei mai bine, atmosfera a devenit relaxată. Genesis a fost prima trupă din rock-ul progresiv care a fost introdusă în Rock And Roll Hall Of Fame, așa că am profitat de ocazie și am sugerat jurnaliștilor că ar trebui ca trupa Yes să fie inclusă, fapt care se și întâmplă acum. De asemenea, sunt bucuros că au decis să-l includă, post-mortem, și pe Paul Butterfield, un muzicuțist și un șef de trupă de excepție. Consider că Paul Butterfield a avut o mare influență asupra muzicii. Era o trupă din care făceau parte și muzicieni albi și afro-americani, în anii 60, când încă erau tensiuni sociale în Alabama pe acest subiect.

Andrei Partoș: Putem spera că veți reveni pentru a patra oară în România?

Steve Hackett: Sper. Sunt sigur că se va întâmpla.

Andrei Partoș: Veți veni cu noul material?

Steve Hackett: Da, cu albumul nou și cu trupa mea. Aștept cu nerăbdare reîntâlnirea cu publicul român. Știu că există negocieri, dar nu știu cât de avansate sunt.

Andrei Partoș: Vă mulțumesc foarte mult pentru timpul acordat!

Steve Hackett: Mulțumesc și eu!

Andrei Partoș: A fost o reală plăcere. Vrem să vă ascultăm și să vă vedem!

Steve Hackett: Iar eu vreau să fiu acolo, așa că vă mulțumesc!

Andrei Partoș: Vă mulțumim foarte mult, dle Steve Hackett!

Steve Hackett: Mulțumesc! Toate cele bune!

Andrei Partoș: Toate cele bune!

Steve Hackett: Mulțumesc! Ciao!

Andrei Partoș: Ciao!

Aveți mai jos înregistrarea interviului, fără traducere suprapusă:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


6 + seven =

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>