Joan Osborne: „Lupta voastră împotriva corupției este o sursă de inspirație pentru SUA” (6.05.2017)

Articol de Iulia Radu

Unele dintre cele mai interesante concerte pe care le-am văzut, au fost ale unor artiști despre care nu știam (mai) nimic înainte de a ajunge în sală. Un fel de blind-date cu muzica, dacă vreți. Întâlniri din care am ieșit mereu învingătoare, indiferent dacă mi-au plăcut sau nu concertele în sine. Astfel de întâlniri-surprinzătoare mi-au ținut mintea „trează”, m-au făcut să-mi pun întrebări și m-au scos din rutină. Faptul că, după 11 ani, încă mă mai entuziasmează ideea de a merge la concerte și de a descoperi artiști, este un „colac de salvare” pentru mine. Altfel, m-aș „scufunda” în plictiseala absolută care ne „guvernează” viața. Dacă în urmă cu o săptămână eram la Berăria H pentru concertul susținut de Natalie Imbruglia (puteți citi cronică aici!), ieri seară am traversat parcarea și am ajuns în „templul muzicii rock”, Hard Rock Cafe, pentru a vedea live o altă artistă lansată în aceeași ani insuportabili, ’90: Joan Osborne (n. 8 iulie 1962, în Anchorage, Kentucky, SUA). Sigur că auzisem de această artistă. Dar, ca tot profanul, știam doar piesa „One Of Us”, lansată în 1995. Piesa face parte din coloana sonoră a serialului „Joan of Arcadia”, conține un citat din melodia „In My Life” (The Beatles), s-a aflat pe locul 4 în Billboard Hot 100 și are 3 nominalizări la Premiile Grammy. Toate bune și frumoase până aici, dar Joan Osborne venea în România pentru a cânta piese din repertoriul lui Bob Dylan (în această vară va apărea albumul de coveruri, așa că e bine să fiți pe fază). Iată-mă, așadar la concertul unei artiste despre care nu știam prea multe și care aborda repertoriul unui artist pe care nu l-am aprofundat niciodată așa cum ar fi meritat.

Pentru prima ei întâlnire cu publicul din România, Joan Osborne a venit însoțită de Keith Cotton (keyboards) și Jim Boggia (chitară acustică și chitară electrică). Punctuali, artiștii au urcat pe scenă la ora 23.00. Din păcate clubul nu a fost plin, dar cei aproximativ 200 de spectatori i-au primit cu multă căldură pe artiști. Concertul a debutat cu piesa „Quinn the Eskimo (The Mighty Quinn)”. Clapele s-au îmbinat perfect cu acordurile de chitară acustică și electrică, susținând minunat vocea caldă și puternică a solistei. Joan Osborne a avut o apariție simplă, dar a cucerit din primul moment în care a deschis gura. Era greu să-mi imaginez că voi putea fi vreodată cucerită de un artist care nu se mișcă aproape deloc pe scenă, care lasă impresia că plutește, nu pășește, atunci când se apropie de microfon. În general, prezențele diafane, persoanele care par fragile, fără vlagă nu mă atrag. La prima vedere, aceasta a fost impresia pe care mi-a lăsat-o Joan Osborne. Apoi a început să cânte și nimic n-a mai fost la fel. Este foarte expresivă și transmite multă emoție. Parcă s-au adunat în ea câte puțin din Bonnie Raitt și Janis Joplin. Nu știu de ce, dar în gura altora, piesele lui Dylan capătă, parcă, și mai multă forță. Am descoperit noi înțelesuri în piesele pe care le ascultasem de atâtea ori. Încă îmi sună în urechi versurile „Now, the roving gambler he was very bored / Trying to create a next world war” din piesa „Highway 61 Revisited”. Este uluitor cât de actuale au rămas versurile lui Bob Dylan. Mi-a plăcut în mod deosebit piesa „Everybody Must Get Stoned”, un cover inedit despre care Joan Osborne a spus pe scenă: „Să sperăm că Bob Dylan nu se va supăra prea rău că i-am rearanjat unul dintre cele mai mari hituri”.

Keith Cotton

Keith Cotton

Ne-a impresionat pe toți când a spus că simte nevoia să-și ceară scuze în fața noastră pentru că SUA și-a ales un președinte ca Donald Trump și ne-a asigurat că artiștii vor spune mereu lucrurilor pe nume. „Dar voi sunteți o sursă de inspirație pentru noi pentru că am văzut protestele voastre împotriva corupției”. Afirmația a fost primită cu urale și aplauze de toți cei prezenți în Hard Rock Cafe. Joan Osborne se numără printre puținii artiști internaționali care au susținut și au aplaudat protestele care au avut loc în această iarnă în România, postând mesaje pe Facebook.

Ne-a oferit și două piese de pe albumul „Bring It On Home” (lansat în 2012 și nominalizat la Premiile Grammy): „Game of Love” (Ike & Tina Turner cover) și „Shake Your Hips” (Slim Harpo cover – pe care ați putut să o ascultați și în cadrul emisiunii „Psihologul Muzical” de la Radio România Actualități).

Piesa „Gotta Serve Somebody” (Bob Dylan cover) a fost o noutate pentru mine. A fost lansată în 1979 și apare pe albumul „Slow Train Coming”. Cu această piesă, Bob Dylan a câștigat un Premiu Grammy la categoria „Best Rock Vocal Performance by a Male”. Dacă mai sunt și alții ca mine, care nu știu piesa, le-o recomand cu căldură.

Ne-am bucurat și de piese din perioada de început a lui Dylan. „Masters Of War” (lansată în 1963, apare pe al doilea album de studio „The Freewheelin’ Bob Dylan”) a fost o altă noutate pentru mine. Ascultând versurile, aș fi putut să jur că descrie problemele cu care ne confruntăm astăzi.

Mi-au plăcut în egală măsură și „Don’t Think Twice, It’s All Right”, „Highway 61 Revisited”, „Tangled Up in Blue” și „Knockin’ on Heaven’s Door”. Bisul a fost cerut zgomotos, cu insistență. Joan și colegii ei au revenit și ne-au oferit cu generozitate piesa „One Of Us”. Atât, o singură piesă la bis. După fix o oră și 30 de minute, ne-am luat rămas bun de la artiști cu speranța că vom avea ocazia să îi revedem la București. De altfel, Joan Osborne ne-a spus că s-a îndrăgostit de țara noastră și că își dorește să revină. Ne-a povestit că vineri a avut puțin timp pentru a vizita orașul. A ajuns și la Muzeul Satului unde a fost impresionată de frumusețea caselor. „Mi-aș dori să locuiesc într-o astfel de casă, dar în Statele Unite m-ar costa o avere”. O așteptăm în România!

Jim Boggia

Jim Boggia

Și-a prezentat colegii de scenă aproape la fiecare piesă, îndemnând spectatorii să-i aplaude. Nu am reușit să identific toate piesele din concert, dar în momentul în care voi primi lista completă a cântecelor interpretate sâmbătă seară, o voi publica. Nu au avut un setlist stabilit înainte (cel puțin nu era nicio listă lipită pe scenă), au fost momente când au discutat între piese, hotărând cu ce vor continua seara. A fost o întâlnire plăcută, care s-a potrivit cu atmosfera din Hard Rock Cafe. Mesele au fost lipite de scenă, fapt care a creat un cadru mult mai intim decât de obicei. M-am bucurat să văd că, deși mesele erau încărcate, oamenii au fost mai atenți la concert decât la bunătățile din farfurii.

Take time to be kind” stă scris deasupra ieșirii din Hard Rock Cafe, un îndemn cât se poate de potrivit cu atmosfera unui concert Joan Osborne.

Evenimentul a fost organizat de BestMusic Live Concerts, cărora le mulțumim pentru invitații!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


two + 9 =

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>