LA ORA CÂND VARA SE STINGE…

toamna timp aArticol de Dara Codescu

Candela timpului rastoarna lumina, apoi ravaseste linistea din noi, cea ascunsa cu grija, pentru clipe nestiute… E ca si cum totul se pregateste de plecare, in departari golite de asteptari, dar stii bine ca nimic nu dispare pentru totdeauna. Ofiliri efemere, tristeti inselatoare, regrete cu candori de argint, dar si firava speranta a revenirii la viata, candva, dupa ce tributul frigului va fi platit!
Ce lasi in urma, ce iei cu tine? La ce renunti, ce pastrezi in taina? Ce vrei sa dai uitarii, ce te indarjesti sa nu uiti? Numeri zilele bune, izgonesti ceasurile rele, te inchini la rasaritul de soare, multumesti apusului pentru inca o clipa de vis. Esti tot tu, cel de anul trecut, de acum cativa ani? Sau caruselul anotimpurilor te-a pierdut in neoprita-i rotire? Cand ii pierzi pe cei de langa tine, nu-ti ramane decat resemnarea. Cand te pierzi pe tine, te intrebi daca mai are rost sa te ragasesti…
O clepsidra nevazuta cerne destinele; le aduna, le desparte, le rupe radacinile sau le da aripi. Nimeni nu stie ce urmeaza sa se-ntample. Un iluzoriu “maine” se cuibareste in mintea ta… Ca o promisiune, despre care nu stii niciodata daca va fi indeplinita sau nu!
Si ne vedem de drum. Alaturi de cineva sau singuri… Raman urmele pasilor, sovaitori sau hotarati sa ajunga la capatul povestii. Pentru ca fiecare viata are povestea ei. Fiecare poveste are labirintul ei. Ale carui iesiri salvatoare le gasesti sau nu.
Singura certitudine este ca, peste un an, o alta vara isi va despleti splendorile. Va veni firesc, cu visele ei, cu nebunia ei, cu capriciile ei. Si cercul nu se inchide niciodata…
Drum bun, vara!… Bine ai venit, toamna!…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


8 − = five

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>