LECȚIA DESPRE RĂBDARE

rabdare intelepciuneArticol de Dara Codescu

Marii intelepti ai lumii trebuie sa fi invatat, inainte de toate, cum sa-ti stapanesti nelinistile, cum sa elimini graba obtinerii unui raspuns la intrebari chinuitoare, cum sa intelegi ezitarile sau ratacirile celor de langa tine. Primul test al evolutiei lor spirituale nu putea fi altul decat cel al rabdarii nesfarsite.
Daca nu esti intelept si nici nu crezi ca vei ajunge vreodata, proba rabdarii devine una greu de indurat! In ce ma priveste, n-am stiut niciodata daca ar trebui sa incep cu rabdarea față de mine insami sau cu aceea pentru trecatorii prin viata mea – episodic sau pe durata lunga. Poate ca ar fi trebuit sa fiu atenta la ambele planuri! Paradoxul incepe acolo unde constati ca ai tolerat situatii greu digerabile unor oameni care nu meritau acest lucru cu niciun chip, in timp ce altora, nu le-ai trecut cu vederea niciun pas gresit, executandu-i pe loc, fara regrete! Si, atunci, intelegi ca nu rabdarea in sine conteaza, ci destinatia ei…

Cat timp am fost la catedra, aveam rabdare cu elevii mei si nu le-am cerut niciodata sa-si depaseasca limitele. Eu nu am lasat corigenti in toamna, niciodata. Mi se parea inuman sa le confisc o vara din viata lor, ca este imposibil sa nu le recunosc bruma de cunostinte, la pragul notei de trecere. Nu am avut aceeasi rabdare acasa, cu cei doi copii ai mei. Cand le verificam temele, zburau foile din caiete, ca porumbeii pacii!
Toata viata am avut rabdare cu oamenii mai in varsta sau cu aceia pe care i-am perceput mai slabi decat mine. Dar, niciodata, nu am ezitat sa ma razboiesc cu egalii mei. Am gresit de multe ori. Intotdeauna, cu aceia care ma iubeau! Sub scutul dragostei lor, stiam ca mi se va tolera orice…

Ajungem la punctul nevralgic al discutiei: constient sau nu, avem rabdare, de cele mai multe ori, doar cu aceia care nu o merita. Daca ati trecut prin astfel de situatii, stiti cat e de traumatizant sa-ti asumi acest gen de greseli. Cu atat mai mult cu cat, tocmai beneficiarii tolerantei tale isi permit sa-ti râda in nas! Conform dictonului “nici o fapta buna nu ramane nepedepsita”, ei vor deveni cei mai aspri acuzatori ai tai. Nu-mi amintesc ca vreunul din categoria asta sa-mi fi multumit pentru ce a primit de la mine – afectiv sau material. Dar nu-mi amintesc nici ca ei sa fi pierdut din vedere vreo observatie cu privire la ceea ce se asteptau sa primeasca si n-au primit! Ca si cum tu, cel care ti-ai risipit rabdarea cu nesabuinta, ar trebui sa ramai mereu perfect, intr-o lume a imperfectilor!!!

A trecut vremea peste mine si tot nu stiu, astazi, daca exercitiul rabdarii este obligatoriu! Cu siguranta, NU, daca vrei sa nu fii ranit pe nedrept. Cu siguranta, DA, atunci cand oamenii pe care tu ii iubesti stiu sa-ti pretuiasca iubirea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− 5 = four

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>