LUMI CU SENS UNIC

reach outArticol de Dara Codescu

Cand doi oameni vin din lumi diferite, convietuirea lor isi asuma sinuozitatile. Niciunul dintre ei nu-si poate trada idealurile, respectiv interesele. O vreme, fiecare spera in capacitatea celuilalt de a-si trata punctele nevralgice ale relatiei. Nu neg ca ar exista intentii si incercari. Cu toate astea, nu stiu cum se face, dar cel mai puternic devine chiar cel care isi tradeaza promisiunile. Mai mult decat atat, agresivitatea unuia mutileaza sensibilitatea celuilalt si – culmea! – cel din urma ajunge sa se simta vinovat pentru prostul mers al relatiei.

Am cunoscut un cuplu in care barbatul isi iubea nebuneste nevasta. Vorbea despre ea, ca despre o zeita pe care destinul i-a scos-o in cale, dar, cel mai des, insista pe fidelitatea ei, numind-o intruna “Penelopa” lui. Pe vremea aceea, locuiam intr-un orasel de provincie, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea. E lesne de inteles ca escapadele extraconjugale ale “Penelopei” erau arhicunoscute! Tarziu mi-am dat seama ca nefericitul sot stia foarte bine ce se intampla, iar personajul invocat de el venea exact in apararea femeii pe care intelegea s-o iubeasca, cu pretul suferintei lui.

Intr-un alt cuplu, sotia era aceea care isi ridica in slavi barbatul, poleindu-l cu atatea calitati incat nu-l mai putea salva nimic de la perfectiune. Se stie, insa, ca perfectiunea are darul de a obosi! De obosit, au obosit toti cei care erau intoxicati cu laudele fara sfarsit. Nu dadeau semne de oboseala, nici nevasta (hotarata sa faca din el sotul ideal si unic de pe pamant), nici beneficiarul osanalelor, care se umfla in pene, de la o zi la alta, mirat si el de norocul care a dat peste sl, fara preaviz.

Si intr-un caz, si in celalalt, oamenii lucizi si de bun simt au inteles foarte bine cum stau lucrurile. Ceea ce vreau sa spun este ca, in momentul in care exista incompatibilitati evidente, minciuna isi rupe si picioarele alea scurte, despre care pomeneste proverbul. Ea, minciuna, ajunge sa se tarasca precum râma scormonita din brazda, in incercarea disperata de a supravietui cat mai mult timp. Dar minciunile nu au parte de eternitate. Niciodata.

Singurul paradox ramane vocatia oamenilor de a-si rani lumea lor (a se citi: principii, educatie, caracter), doar amagindu-se cu speranta ca sacrificiul lor va transforma piatra din noroi, in diamant stralucind pe catifeaua nobletii. Din cate stiu, astfel de experimente nu au dus niciodata la nimic bun. Cel care ofera totul cui nu merita se va epuiza inutil, iar cel care profita cu nesimtire va juca rolul victimei, asumandu-si merite inexistente si vaicarindu-se ca el e cel care trebuie consolat.

Daca aveti argumente cu care sa ma contraziceti, puteti s-o faceti!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


8 − five =

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>