Marcian Petrescu și Mihai Alexandru Tacoi la Psihologul Muzical (ediția 809 – 31.03.2018)

Marcian Petrescu si Mihai Alexandru Tacoi la Psihologul muzical 2018 aMulte evenimente în ultima ediție a lunii. Paștele Catolic, la un pas de Florii, ziua regretatului compozitor Adrian Enescu (ar fi avut 70 de ani pe 31 martie) ș.a.m.d.

Au revenit în studio Marcian Petrescu și Mihai Alexandru Tacoi. Ne-au vizitat separat, cu diferite proiecte, iar acum au unul acustic comun. Cu puțin timp în urmă s-a lansat noul album al lui Marcian Petrescu, cel mai cunoscut și mai valoros muzicuțist al țării, cu titlul „Drifting Blues” (Soft Records). La trei dintre piesele de studio a colaborat și Mihai Alexandru Tacoi. Cântecele alese din repertoriul mare al bluesului sunt cele care l-au marcat, în diverse momente ale carierei, pe Marcian. Pe CD mai găsiți nume grele ca Rick Estrin, Nicu Patoi, Marian „Mac” Aciobăniței, Alex Vișan, Marius Mihalache. Veți asculta cântări live cu cântece neincluse pe album, Mihai a acceptat și o provocare individuală, povești despre munca în studio, despre pregătirea tinerilor care sunt elevi ai celor doi, repere interesante din istoria blues-ului, despre diversele proiecte din viitorul apropiat. Veți auzi și câteva recomandări ale lui Marcian: Jason Ricci, Quo Vadis (Timișoara), Wee Willie Walker, Beth Hart ș.a.

Agenda pop-rock vă oferă cântece cu Nicu Alifantis, Eva Kiss, Chuck Berry, Lonnie Donegan, Bay City Rollers iar în fiecare oră veți auzi cântece dedicate celor cu nume de floare, de Florii.

După ora 1,30 puteți asculta o cronică de concert transmisă în direct prin telefon de Ana Călin, după concertul „33 de ani Cargo” desfășurat la Sala Palatului.

Femina Top a avut 10 cântece cu nume de fete. Primele clasate au fost 1. Delilah- Tom Jones, 2. Living Next Door To Alece- Smokie, 3. Oh Carol- Smokie, 4. Michelle- The Beatles ș.a.m.d.

 

Audio:



Selecția mesajelor:

Anton, Texas Sunt pe recepţie. Vă ascult!

Emma Bun găsit! Vă ascult de vreo 2 ani. Nu v-am trimis mesaje. Dar profit acum să vă spun că îmi place foarte mult emisiunea. Eu locuiesc în Liverpool de 11 ani. Vă mulţumesc pentru că îmi ţineţi companie în fiecare noapte de vineri!

Adryan, Sydney Vă salut! Mă bucur să aud genericul de primăvară! Să înţeleg că a venit în sfârşit şi în România?

Boogie Cu Charlie Musselwhite mai ţineţi legătura? Mie mi-a plăcut cronica citită pe site-ul lui Andrei Partoş şi piesele difuzate cu el.

Adrian, Oradea Eu am o curiozitate. Eram un fan VPR, citeam toată revista. Ţin minte că la pagina cititorului apărea numele „Marcian Petrescu”. I-am reţinut numele pentru că era deosebit. Vreau să ştiu dacă invitatul este cel care vă trimitea scrisori? Şi dacă da, mai ţine minte când a trimis prima scrisoare?

Paula Ştiu că unii artişti întâmpină probleme când vor să facă coveruri după piese internaţionale (vezi cazul Andrieş cu Beatles). Marcian a avut probleme?

KissArmy Ştim cu toţii că,la nivel mondial,industria muzicală trece prin momente grele, că nu se mai vând albumele ca altădată…Totuşi,am impresia că unele genuri muzicale nu resimt această problemă atât de rău.Cred că publicul de blues şi de jazz este încă ataşat de ideea de album, de obiect fizic.Cei doi invitaţi ce părere au?

Larry Citeam cu mult interes cronicile Anei din VPR! Mulţumesc pentru povestire!

Irina Ana, nu ţi-e dor să mai scrii cronici? Nu ţi-e dor să mai faci interviuri? Nu ţi-e dor de presă?

Elena Super cronică!

Nicolae Săndulescu, Buzău Bună seara! Vă ascult cu drag în fiecare săptămână!

Ramona Dragă Marcian, îmi place foarte mult albumul tău! Felicitări şi lui Mihai, cântă sezaţional şi este foarte talentat. Mă bucur că sunteţi cu noi în această noapte! Am o singură întrebare pentru Marcian: ce s-a întâmplat la concertul lui Beth Hart? Ce muzicuţă îţi lipsea?! Cum de s-a întâmplat aşa ceva. Când tu ai o grămadă la tine!

Teddi, Londra Jos pălăria! V-a ieşit foarte bine coverul după Peter Green! L-am preferat întotdeauna pe Peter Green, l-am pus chiar înainte de Jeff Beck şi Eric Clapton. N-aş putea să spun de ce, dar mi-a fost mereu aproape de suflet. Mulţumesc!

Emma, Liverpool Să ştiţi că eu nu sunt o împătimită a muzicii. Dar emisiunea dvs îmi place pentru atmosferă, pentru modul în care conduceţi discuţia. Sigur că îmi place şi muzica difuzată, dar eu sunt aici mai ales pentru informaţii şi la dvs găsesc din plin. Când am venit aici, în Anglia, mi-am făcut mai greu prieteni. Mă priveau un pic de sus. Ţin minte că am fost la un pub şi avem un tricou cu Syd Barret. Eu nu ştiam mare lucru despre el, dar oricum ştiam cum îl cheamă. Unul dintre cei de la masă mi-a zis: „Nu ştiu dacă voi, în România, aţi auzit de Tom Waits…” M-am înverzit. Ştiam că e un solist, dar nimic mai mult. I-am zis şi eu: „nu am auzit, noi trăim sub piatră”. Era evidentă ironia. Mi-a zis: „ah, da, normal că ştii. Văd că îţi place Bob Dylan”. Sigur, Barrett era la fel de ciufulit ca Dylan şi probabil semăna, dar i-am spus cu atâta mândrie că e prost… După care nu m-au mai invitat pe nicăieri. În fine… n-am multe întâmplări cu muzică… Dar cam aşa a fost primul meu contact cu cei de aici…

Ankka Iorgu Nu pot să înţeleg de ce ar vrea cineva să poarte un tricou cu Syd Barrett? Muzica lui era mai dubioasă, dovadă că trupa a avut succes după ce a plecat el de acolo.

Emma, Liverpool Stimată Doamnă, eu nu ştiam ce cântă, am aflat cine este după ce am luat tricoul. L-am cumpărat pentru că mi s-a părut foarte expresivă figura lui. Asta e! Recunosc fac parte din acel gen de oameni care poartă un tricou cu The Ramones şi sunt convinşi că asta e o convenţie a Ramonelor. N-am ce să fac!

Patricia, Sao Paolo Asta cu purtatul tricourilor, mi-a amintit de ceva. În urmă cu vreo 4 ani, am mers în Europa, cu ambii părinţi, la concerte. L-am văzut atunci pe Morrissey în 3 ţări. Din păcate, bagajul părinţilor mei a fost pierdut. Când am aterizat laBerlin doar eu aveam bagaj. Eu aveam tricourile mele pe care oricum nu le-aş fi împrumutat. Tata avea în bagajul de mână un tricou cu Dinamo Bucureşti, pe care i-l ducea unui prieten. Tata e rapidist de când se ştie. Deşi nu avea cu ce să se îmbrace, timp de două zile nu a vrut să se atingă de Dinamo. A refuzat chiar dacă era frig şi i-ar fi prins bine. Deci… există şi cazuri extreme, care nici măcar de frig nu ar purta un tricou nepotrivit.

Teddi, Londra Eu am avut şi zile proaste, apropo de tricourile alese. M-au invitat la o petrecere câţiva britanici. Mi-au zis să vin aşa cum mă simt eu bine, că nu e ţinuta obligatorie. Zis şi făcut. Jeans, tricou cu Iron Maiden, geacă de piele, aveam plete… ţinte, etc. Ajung acolo, toţi erau pe stilul Coldplay… chestii d-astea… Se uitau la mine de parcă venisem din grotă.

Laura Excepţional top! Mulţumesc!

Anton, Texas Păi, e greşit tinere! Când alegi să pui pe tine un tricou (aruncat sau nu), îţi asumi că purtându-l îl girezi pe cel de pe tricou. Şi atunci, e dreptul meu să spun: nu-mi place de tine. E vorba de asumare. E treaba ta ce muzică asculţi, dar ţi-o asumi! Nu mai ştiu al cui fan eşti, dar e bine să fii atent. Artiştii te pot duce pe căi greşite.

George, Los Angeles Pe bune?!?! Dar îmi asum! Hai să ne înţelegem: dacă port un tricou cu Pink Floyd nu înseamnă că îmi plac toate albumele trupei. Nu înseamnă nici că sunt 100% de acord cu opiniile exprimate de artişti. Eu pot să fac diferenţa între muzică, opinii personale, caracter etc. Dacă port un tricou nu înseamnă că sunt într-o tabără. Da, se întâmplă să nu fiu de acord cu tot ce spune un artist, dar pot să accept că el are dreptul, ca orice alt cetăţean să se exprime.

DarkAngel Eu… azi am purtat tricoul pe care l-a purtat Bruce Dickinson într-un turneu, pe care scrie Psychokiller. Parcă nu mi l-aş asuma…

Mesaje de pe Facebook:


sursa (pentru audio): Radio România Actualități

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


+ seven = 8

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>