MĂREȚIA SIMPLITĂȚII

1 taran romanArticol de Dara Codescu

Cu zile in urma, am vazut un documentar la TVR 2, despre viata lipovenilor. Reporterul statea de vorba cu un lipovean batran, cu barba alba, lunga, desprins parca dintr-o alta epoca. La un moment dat, batranul este intrebat care a fost cea mai mare bucurie din viata lui si cum a trait-o. Raspunsul mi s-a parut ravasitor: “N-am trait asa ceva”. De obicei, la o astfel de intrebare, oamenii amintesc despre venirea pe lume a copiilor lor sau, daca sunt mai romantici, povestesc despre iubirea care a dus la casatorie. Sa fi fost batranul un insingurat, sa fi trait el ca un pustnic? Nu. Omul avea copii, pe care-i crescuse si-i daduse pe la scoli, apoi le daduse drumul in lume, pe la casele lor. Evident, avea si o nevasta, despre care reporterul il intreaba daca a iubit-o, daca era frumoasa, cum de s-a hotarat sa se insoare cu ea! Lipoveanul nu sta pe ganduri, raspunde raspicat, fara nicio stinghereala in glas: “Era… imi placea… da’ nu m-a interesat sa fie frumoasa! O femeie trebuie sa fie gospodina, sa fie de casa. Si asa a fost. Pana acu’ o saptamana, cand au dus-o la spital…”. Si a continuat: ” Eu am ramas sa vad de treburile pamantului. Am prasit toata dimineata, ma mai duc si dupa-amiaza”. Si, nu! Nu i-a trecut prin cap sa lase totul si sa se mute la copii. Pentru ca pamantul pe care l-a muncit o viata nu poate fi abandonat, doar pentrtu ca el a imbatranit. Va vedea de rostul lui, cat timp va trai…

Ma tot gandesc la vorbele lipoveanului si acum chiar cred ca facea parte dintr-o alta lume. Una pe cale de disparitie, in care sinceritatea poarta haina decentei, in care orice responsabilitate este asumata pe viata, in care dragostea nu este subiect de fanfaronada, ea este ascunsa in umbra sacra a sufletului. Sigur ca batranul si-a iubit nevasta, sigur ca acum se temea prntru viata ei, sigur ca ii era dor de copiii pe care-i vedea rar, dar astea toate fac parte din icoana inimii lui. Ca-ntr-o biserica, unde te rogi in tacere, nu sporovaiesti lui Dumnezeu ce-ti trece tie prin cap!

Si mi s-a facut dor de niste oameni pe care nu i-am cunoscut inca, pe care sa-i ascult si sa inteleg ca lumea asta are nevoie sa se primeneasca! Cu camasa alba, curata, tesuta intr-o casa unde iubirea nu e de vanzare…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


five + = 6

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>