Muzica, acest caz social/medical

6
57

eurovision aArticol de Iulia Radu
Să plecăm de la premisa că sunt insensibilă. Nu mă deranjează câtuși de puțin! Mă deranjează mai mult marea de ipocrizie care a „inundat” Facebook-ul de duminică încoace. Rețin, totuși, și un aspect pozitiv: a fost consens la Eurovision. Și publicul și juriul (minus jurații noștri), și chibiții și specialiștii (a se citi oamenii de muzică) l-au văzut câștigător pe Salvador Sobral din Portugalia. Piesa, în sine, n-are refren, nu poate fi fredonată. Nu-i bai! Au mai fost și în trecut piese câștigătoare care nu se „lipeau” de ascultători (să ne amintim de Marija Šerifović din Serbia – „Molitva”, Jamala din Ucraina – „1944”). Șocant este faptul că toată lumea vorbește despre emoție, despre mesaj, despre faptul că artistul transmite, impresionează, cucerește (deși, paradoxal, toată lumea susține că nu e interesată de Eurovision, nu se uită, nu vrea să știe). Brusc, toată lumea simte nevoia de MESAJ, de EMOȚIE. Ba mai mult decât atât, toți sunt vorbitori de limbă portugheză. Nu știu câți au căutat traducerea versurilor piesei „Amar Pelos Dois”. Mă uit pe Facebook și mă crucesc. Unii salută revenirea MUZICII pe scena Eurovisionului. Stau și mă întreb unde au fost toți acești oameni sensibili când pe scena aceluiași concurs „muzical” au urcat: Andrew Lloyd Webber, Patricia Kaas, Bonnie Tyler, Engelbert Humperdinck – toți au avut piese duioase, cu texte sensibile. E drept că ale lor aveau REFREN. Am ajuns să votăm artiștii în funcție de problemele de sănătate pe care le au? Astăzi, am citit în Evenimentul Zilei o declarație cel puțin interesantă: „Zvonurile privind problemele cardiace sunt complet false. Se simte foarte bine după operația de hernie, se recuperează. Participarea la Eurovision nu reprezintă un risc și nici cariera lui nu este în primejdie. Aproape toate concertele lui Salvador sunt sold-out”, a explicat reprezentanta artistului, citată de wiwibloggs. Nu știu care-i adevărul și, sincer, nici nu-mi propun să aflu. Mă deranjează, însă, faptul că mass-media a „pedalat” pe acest subiect, iar publicul a reacționat în consecință, poate chiar fără să-și dea seama. N-am văzut același val de emoție față de Julia Samoylova (Rusia) care a fost lăsată în afara concursului, deși avea o piesă sensibilă, duioasă, cu mesaj frumos. Bașca Julia este țintuită într-un scaun cu rotile (puteți asculta piesa aici – click!). Mi se pare mie, sau ne sensibilizăm la comandă?!
Încep să cred că oricât de talentat este un om, dacă nu-i și caz social, atunci nu impresionează destul. Cu alte cuvinte, cei care n-au probleme (de sănătate sau cu banii), ori își inventează rapid unele, ori sunt discriminați. Dacă grija față de mesaj și emoție, ar fi reală, atunci publicul ar protesta pe bune în momentul în care constată că este „bombardat” cu subproducții zilnic. Sunt curioasă câți vor cere radiourilor să includă în playlisturi piesa care a câștigat Eurovisionul în acest an. Sunt curioasă cât de rapid vor fi umplute paginile de Facebook ale tuturor radiourilor, cu cereri de a asculta și „muzică cu mesaj”. V-ați săturat de muzică de „tip fast-food”?! Chiar vă era dor să ascultați texte cu sens? Pentru că, nu vă supărați, dar văd că tot la Smiley, Macanache, Delia și Carla’s Dreams trageți! Nu cumva ne furăm singuri căciula?! Nu cumva ne place să părem interesați de „muzică și mesaj și emoții”, dar suntem gata să le aruncăm la primul coș de gunoi când apare pe piață prima piesă mediocră din heavy-rotation?! M-aș bucura să fie pe bune grija aceasta față de muzică, mă tem, însă, că e doar un moment de maximă ipocrizie. Uneori, omul trebuie să își lase impresia că face ceea ce e firesc, altfel i-ar fi al dracului de greu să trăiască împăcat cu sine. E un joc pervers din care nu știu cum vom putea ieși.
 
Pentru curioși, aveți aici textul piesei câștigătoare tradus în limba engleză:
If one day someone asks about me
Tell them I lived to love you
Before you, I only existed
Tired and with nothing to give
My dear, listen to my prayers
I beg you to return, to want me again
I know that one can’t love alone
Maybe slowly you might learn again
My dear, listen to my prayers
I beg you to return, to want me again
I know that one can’t love alone
Maybe slowly you might learn again
If your heart doesn’t wish to give in
Not to feel passion, not to suffer
Without making plans of what will come after
My heart can love for the both of us
 

 

 
 

 

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

6 COMENTARII

  1. Bună seara.Eu nu am fost atins de girusul ipocriziei.Eu mi-am susținut de la început până la sfârșit favoriții,adică Croația și Bulgaria.După mine,junele bulgar ar fi meritat să câștige Eurovisionul.Piesa României nu mi-a plăcut deloc,și nu am susținut-o.La mine nu există regula populistă,sa-mi susțin țara la o competiție,doar ca să mă dau eu patrihoț.Nu.Intotdeauna am apreciat artistul și momentul nu țara. Ar fi fost o mare dezamăgire pentru mine să câștige România,Eurovisionul,având un decor mai mult decât kitschios,iar mesajul nu transmite nici măcar de heavy-rotation,cum s-ar dori piesa Moldovei care a ocupat o poziție halucinantă,și emană mult heavy-rotation.În fine,eu sunt prea mic să fac politică.

    • Mie nu mi-a plăcut reacția asa-zișilor iubitori de muzică. Eu nu contestam câștigătorul, ci am taxat ipocrizia oamenilor. Ați stabilit dvs că Patricia Kaas nu mai transmite de multă vreme? Din ce zi și de la ce oră? Eu am văzut-o de două ori la București în concert, am văzut-o și la conferința de presă, și am rămas cu impresia că transmite foarte mult.
      Bonnie Tyler a fost un dezastru „în acest caz” (deduc că despre Eurovision e vorba)? Am ascultat albumul, Andrei a și difuzat multe piese de pe el LA CEREREA PUBLICULUI. Am avut și două interviuri cu Bonnie Tyler foarte bine primite de public. Albumul ei a intrat în topuri în întreaga Europă… Ăsta e dezastrul despre care vorbiți?!

  2. Sincer vorbind nu am ştiut de problemele de sănătate ale artistului – dar când l-am văzut în prima semifinală nici nu a intrat în cărţile mele pentru că, din păcate, mi-am ascuţit critica strict pe ce ar merge şi ce nu la Eurovision. Când l-am auzit mi-am zis, wow, cum ar fi să se califice? Iar când am auzit că a şi câştigat (nu am urmărit finala dar am văzut-o a doua zi pe youtube) mi-am zis, iar „wow” – dar primul gând a fost că, undeva la centru s-a hotărât , s-au făcut ceva mânării pentru ca muzica şi originalitatea să câştige teren şi să se mai termine o dată cu participanţi americanizaţi în concursuri gen Voice sau XFactor. Nu ştiu de ce dar eu nu cred în justeţea voturilor, mi se pare că sunt măsluite. Şi primul gând a fost că reuşita reprezentantului Portugaliei e „accidentul” care va îndrepta calitatea şi originalitatea pieselor din concurs. Am fost dezamăgită să aud că de fapt altul se crede a fi fost motivul pentru care Portugalia a câştigat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here