NU MI-A FOST UȘOR, DAR AM STAT!

Eurovision 5 SighisoaraRunda a 5-a de Eurovision am vizionat-o în paralel cu Dinamo-Steaua. Meciul a avut momente dramatice, se putea termina și cu 3-0 pentru gazde, dar și cu 3-2 pentru steliști. Nu insist aici pe subiect. *Sighișoara a fost o alegere bizară, dar inspirată pentru o semifinală de Eurovision românesc. Echipa a fost alta. Dan Manoliu a arătat că știe cu ce se consumă un astfel de eveniment. A valorificat din plin frumusețile locale, a insistat pe imaginile orașului medieval. * A recalibrat juriul, a trasat sarcini noi, firești, profesionale fiecăruia. * Am văzut comentarii ale unor prieteni de FB, cum că jurații nu trebuie să fie buni la vorbă, să fie profesioniști în ale muzicii, versurilor și atât. Nu e în regulă deloc. Dacă e un show de televiziune, dacă le distribui roluri de vorbitori, îi alegi pe cei care sunt apți și pentru așa ceva. De la bun început a fost penibil momentul în care câte un jurat ura succes, baftă, aprecia picioare, coafuri, pantofi, sau vocile foarte foarte foarte bune…au fost și sfaturi în direct pentru unii concurenți. De parcă succesul ălora nu depindea de el/ea, de nota dată de el/ea. Oricum formatul e de la Vocea, X Factor…La Eurovision juriile notează, nu ciripesc.  Buna intenție a regizorului s-a lovit de incapacitatea fermă a unora de a se adapta rolului de ”specialist” ,nu de masculi ieșiți la agățat dansatoare. Ilinca Băcilă a devenit moderator. Mă rog…De ce ar fi un membru al juriului moderator? O găselniță, da. Și atât.*  Ai doi prezentatori, dă-le partituri stricte și valide. Să nu mai vorbească Ouatu mereu despre SINE! Cred că Diana Dumitrescu se descurca bine și singură, sau alături de cineva din TVR. Sau trebuia să fie totul de import? * Spațiul foarte mic (scenă, sală) a fost valorificat inteligent. Vizual nu am avut neplăceri, deși sunt convins că n-a fost ușor.* Despre concurenți și muzică nu prea e nimic de spus. Primii trei clasați, de fapt primele trei, erau chiar o.k. The Humans (chiar sunt profi), Teodora Dinu și foarte tânăra Dora Gaitanovici meritau finala. *Mai neplăcut e că în loc de preselecții autentice s-a preferat nefericita și costisitoarea formulă cu 5 semifinale. Astfel oamenii, telespectatorii au văzut și auzit cât de slabă e recolta, ce rău stăm cu creativitatea. Nu cred că era nevoie de o demonstrație de 5 duminici pentru așa ceva. Și nu se poate vorbi de transparență odată ce nici acum nu am acces la cele 5 tabele cu notele acordate de jurați. Se puteau măslui fără griji notele, odată ce nu ești lăsat să le vezi. * Consacrații, compozitorii cu nume fug de acest concurs și asta nu e o victorie a TVR! * Despre recitalul Direcția 5, care a fost și n-a fost în direct (adică era înregistrat cu o seară înainte), a fost și n-a fost live (poate cineva să mă contrazică dacă afirm așa ceva?) pot spune că a plăcut, selecția pieselor a fost o.k. iar oamenii din stradă păreau fericiți, mulțumiți. *Notele se puteau da și înaintea recitalului. *Ideea de Dopo Festival, preluată cu ani în urmă de la italieni, s-a diluat definitiv. Dacă la miez de noapte, cineva crede că mai ai stare de interviuri seci, de vorbe șablon, cu emoții, cu planuri, cu clișee infantile, atunci se înșală. Dacă la Dopo toată lumea laudă și se bucură, atunci s-a terminat. Acolo, de unde s-a importat, se practică ironia, înțepăturile, micile can-canuri, presa e acută, e acidă, nu e pe model utecist-corporatist, să nu supărăm conducerea. La Dopo e bine să mai afli ceva în plus despre premiați, să afli ceva despre spectacolul recent încheiat.* A fost ediția cea mai coerentă din punct de vedere show de televiziune. Asta pot afirma. Până și burtierele cu nume, titlu, compozitor, textier, au stat cu două secunde în plus pe ecran. E un progres!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


+ four = 8

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>