O IUBIRE CÂT O BOMBOANĂ
Articol de Dara Codescu
Cel mai trist clip publicitar pare a fi acela care promoveaza bomboanele Toffifee. Mama intra in casa si saluta, pe rand, toti membrii familiei. Nimeni nu-i raspunde, nimeni n–o priveste. Tatal si copiii sunt absorbiti de butonatul pe computer, tableta sau telefon. Mama scoate la vedere cutia de bomboane, zornaind-o. Brusc, tabloul capata miscare: fiecare sare din locul in care se afla si devoreaza hulpav bomboanele, una dupa alta. Momentul este folosit de blanda mama, care isi poate, acum, mangaia copiii, spunandu-le cat de mult a asteptat sa-i vada.
Ce ar fi de inteles de aici? Reclama incurajeaza cumpararea produsului respectiv, pentru ca, pe langa gustul agreabil, tu poti obtine cateva clipe de atentie, din partea celor pe care-i iubesti doar tu. Acum, strategia mi se pare destul de cunoscuta! Foarte multi parinti practica iubirea contra cost. Cumparam cadouri copiilor, in ce scop?
In chip de recompensa pentru cumintenie sau notele bune?
Incercand sa obtinem succesele lor, promitandu-le ceva anume?
Le cumparam tacerea, atunci camd e cazul, mituindu-i cu un darulet frumos ambalat?
Sau nu gasim alta cale sa ajungem la sufletul lor, dacat daruindu-le, vesnic, cate ceva?
Si, pana la urma, ce obtinem, prin astfel de strategii toxice? Ipocrizia lor? Nepasarea? Abilitatea de a obtine ce vor, santajand? ORICE, numai dragoste, nu! De asta spun ca aceasta reclama mi se pare odioasa.
In alta ordine de idei, de ce nu inceteaza promovarea dulciurilor pentru copii, de vreme ce toti medicii condamna folosirea lor. Pe de o parte, discutam despre ravagiile pe care le face consumul de zahar in organism. Pe de alta parte, difuzam reclame in care copilul se indoapa cu dulciurile si pare foarte fericit.
