Patti Smith: „Să spui mereu adevărul. Oamenii sunt iertători dacă le spui adevărul”

Patti SmithÎn octombrie 2017, Patti Smith i-a acordat un interviu jurnalistului norvegian Fredrik Skavlan, care realizează unul dintre cele mai populare talk show-uri din Europa, cu o audiență de 3 milioane de telespectatori pe ediție. Emisiunea lui Skavlan este înregistrată în Stockholm (SVT) și la Londra (BBC și ITV). puteți citi mai jos traducerea interviului cu Patti Smith.

Fredrik Skavlan: Mai întâi, când erai o tânără poetă în New York City, te-ai bucurat vreodată de o primire atât de călduroasă (n.r. – publicul din platou îi asigurase o intrare frumoasă).

Patti Smith: Hmmm… Păi, am auzit de multe ori strigături de genul „Treci înapoi în bucătărie unde îți este locul”, dar uneori am avut parte și de câte o primire frumoasă. La fel cum alteori, am fost huiduită. Dar eu mi-am văzut de treabă. Fie că mă plac oamenii sau nu, eu mi-am văzut de drumul meu și am făcut ce știu eu mai bine.

Fredrik Skavlan: Unde ai găsit puterea pentru acest lucru?

Patti Smith: Pur și simplu… Eu sunt primul copil născut în familia mea, din trei copii, eu am avut întotdeauna mai multe responsabilități. Dacă sunt pe scenă este responsabilitatea mea să-i „adun” pe cei din sală. Voi lupta până la sfârșit să pot face acest lucru. Sincer, nu cred că am dat greș niciodată la acest capitol, chiar dacă am avut momente grele. Mereu am reușit să captez atenția spectatorilor. Faptul că fac ceea ce îmi place, îmi dă forță interioară.

Fredrik Skavlan: Te consideri o perfecționistă?

Patti Smith: Nu! (râde) Atunci când scriu, când desenez sau când scriu o poezie, am anumite așteptări de la mine și, în mod evident, îmi doresc să iasă cât mai aproape de perfecțiune, dar când sunt pe scenă nu-mi pasă de perfecțiune. Pentru mine, cel mai important lucru este comunicarea. Nu mă deranjează dacă va râde cineva în sală, nu-mi pasă dacă arăt stupid, nu mă deranjează dacă falsez sau greșesc puțin, atâta vreme cât simt că sunt pe aceeași lungime de undă cu cei din sală.

Fredrik Skavlan: Este interesant că vorbim despre acest lucru pentru că anul trecut ai fost la Stockholm pentru a-i aduce un omagiu lui Bob Dylan la Premiile nobel. Cum a fost acea experiență pentru tine?

Patti Smith: A fost una dintre cele mai dificile experiențe de scenă pe care le-am trăit în toată cariera mea. Pentru cei care nu au văzut, am fost la Stockholm pentru a-l omagia pe Bob Dylan care primise Premiul Nobel pentru Literatură. A trebuit să cânt „A Hard Rain’s Gonna Fall”, care are 7 minute. Știam piesa foarte bine, o puteam spune și invers, nu era o problemă pentru că o cânt din adolescență. La acest eveniment cântam cu orchestră, eram pregătită, mă simțeam încrezătoare și… nu știu ce s-a întâmplat. La al doilea vers am înghețat. Nu am uitat versurile, pur și simplu am înghețat. Chiar și acum când îmi amintesc acel moment, singurul gest pe care pot să-l fac este cel pe care l-am făcut atunci: să-mi acopăr fața cu mâinile. M-am simțit rușinată și umilită pentru că am dat greș.

Fredrik Skavlan: La ce te-ai gândit în acel moment? Pentru că a fost o decizie importantă să ceri să începeți din nou.

Patti Smith: Păi, știam că sunt camere de luate vederi peste tot știam că se transmite totul în lumea întreagă și… singurul lucru pe care-l puteam face era să spun adevărul. În calitate de interpret, am învățat un lucru foarte bun de-a lungul carierei mele: să spun adevărul. Oamenii sunt iertători dacă le spui adevărul. Și asta am făcut. Le-am spus adevărul: că m-am emoționat, lucru pe care eu nu obișnuiesc să-l fac, dar atunci aveam foarte multe emoții și i-am rugat să începem cântecul din nou. În acel moment i-am simțit pe toți alături de mine: pe Rege, pe Regină, pe toți laureații, parcă toți îmi spuneau: „hai, poți să o faci!”. Și până la urmă a ieșit bine. La acel eveniment am învățat o lecție importantă. Sigur că eu m-am simțit prost că am ratat piesa, dar a doua zi, toți laureații erau atât de fericiți să mă vadă, toți au vrut să-mi fie lături și să mă ajute să trec peste acel moment greu. Mi-au spus că și ei au avut astfel de momente. În ziua aceea am făcut o grămadă de selfie-uri cu toată lumea prezentă la eveniment.

Fredrik Skavlan: Ai avut șansa să discuți despre asta cu Bob Dylan?

Patti Smith: Nu. Bob este o persoană retrasă. Am vorbit, însă, cu fiul lui cel mare care mi-a spus că tatăl lui a fost foarte mulțumit de prestația mea. mi-a spus că Bob Dylan a zis că nimeni nu îi încurcă versurile mai rău decât o face el.

Fredrik Skavlan: Care crezi că este cea mai mare prejudecată a oamenilor față de tine?

Patti Smith: Probabil din cauza ideii pe care o au oamenii despre punk rock, au impresia că sunt lipsită de umor, că sunt rea sau că o să încep să dărâm instrumentele și decorul de pe scenă în timpul unui spectacol, că țip la toată lumea, că înjur. Știu că oamenii au idei preconcepute despre mine… Sigur că dacă sunt pe scenă și simt o anumită energie, e posibil să mă las dusă de val și să-mi rup corzile chitarei sau să înfig piciorul în pedala amplificatorului, dar când sunt în familie, am fosrte mult respect față de ceilalți membri. Sunt prietenoasă și puteți aduce copiii la spectacolele mele.

„Dacă aș putea aș compune numai hituri. Mi-ar plăcea să compun o piesă pe care să o cânte toată lumea”

PATTI SMITHFredrik Skavlan: Când ai pătruns pe scena rock, veneai din zona poeziei, ai avut mult succes. A încercat industria să te schimbe?

Patti Smith: În primul rând au vrut să-mi aranjeze părul. Dar eu eram fericită să fiu așa cum sunt.

Fredrik Skavlan: Ai avut un mare hit cu Bruce Springsteen, Because The Night. Cum a fost această colaborare?

Patti Smith: Am fost foarte fericită. Când am ascultat muzica, știam că va fi un cântec foarte popular. Într-un fel, n-am vrut să-l înregistrez pentru că îmi doream să compun eu o piesă care să devină populară. Dar aceasta era cântecul perfect pentru mine. Tonalitatea, ritmul, totul era perfect pentru mine. La vremea respectivă eram foarte îndrăgostită de iubitul meu așa că am putut să scriu foarte ușor versurile. Știam că unii oameni mă vor acuza că mi-am vândut sufletul, că am devenit comercială, dar nu mi-a păsat. Eu am rămas aceeași persoană. Am evoluat, dar nu m-am schimbat fundamental. Am fost bucuroasă să am un cântec care să mă ajute să comunic cu oamenii la o scară atât de mare. Dacă aș putea aș compune numai hituri. Mi-ar plăcea să compun o piesă pe care să o cânte toată lumea.

Fredrik Skavlan: Ai amintit de iubitul tău, care apoi a devenit soțul tău. Cum v-ați întâlnit?

Patti Smith: Ne-am cunoscut la Detroit, cântam acolo pentru prima dată, în 1976. Mie nu îmi plac petrecerile, dar organizatorii voiau să dea o petrecere pentru mine, dar au înțeles situația și mi-au propus să invite câțiva oameni la un hot dog, acolo aș fi putut să cunosc și muzicieni locali. Am fost de acord cu asta, așa că m-am dus la localul unde puteam servi hot dog, am stat puțin și apoi am zis că e timpul să plec. Aproape că am reușit să scap de acolo, dar am văut un tip într-o haină albastră… Ne-am uitat unul la altul și eu mi-am spus în minte: „acesta este bărbatul cu care am să mă căsătoresc”. Nu pot explica. Pur și simplu am știut că el este.

Fredrik Skavlan: Ai spus, la un moment dat, că faptul că ai devenit mamă a dat mai multă greutate muncii tale și te-a disciplinat. Ce ai vrut să spui prin asta?

RICHARD SOHL Patti Smith GroupPatti Smith: Când eram tânără munceam mult, dar îmi lipsea disciplina, în plus, eram interesată de multe domenii: muzică, pictură, desen, poezie. după ce m-am căsătorit și am avut primul copil, viața mea s-a schimbat foarte mult. Până atunci, munca mea și eu eram în centrul Universului, acum copilul devenise centrul preocupărilor mele. Așa că m-am limitat la un singur lucru: la scris pentru că asta putea face foarte simplu.

Fredrik Skavlan: Ai dispărut de pe scena rock.

Patti Smith: Da. Absolut. Am decis să ies din viața publică. Voiam să îmi cunosc copilul și să am grijă de familie. Așa că mi-am ales intervalul orar 5.00 – 8.00 dimineața, când copilul și soțul meu dormeau, și m-am învățat să folosesc acele 3 ore pentru a scrie și a studia. Timp de 16 ani am făcut acest lucru cu sfințenie. În tot acest timp, chiar dacă nu am cântat și nu am publicat nimic, am crescut ca scriitoare, am devenit mai disciplinată și am învățat multe despre mine. Am învățat multe despre mama mea. Când eram tânără nu m-a interesat niciodată lucrurile care țineau de casă. Mereu mi-am dorit să fiu artistă. Dar atunci mi-am dat seama cât de mult a muncit mama mea care avea 4 copii și era chelneriță. Eu am doi copii, nu am o slujbă cu program de 8 ore, dar chiar și așa mi-am dat seama cât de multe sacrificii a făcut mama.

Fredrik Skavlan: Copiii tăi sunt adulți acum, te mai trezești la ora 5.00 dimineața?

Patti Smith: Acum mă trezesc în jur de 6.30 – 7.00, dar și astăzi scriu dimineața.

Fredrik Skavlan: În fiecare dimineață?

Patti Smith: Da… mă rog, aproape în fiecare dimineață. Este primul lucru la care mă gândesc. Sunt gândurile de dimineață, sau poate un vis pe care l-am avut… pe acestea simt nevoia să le scriu. Dimineața sunt două lucruri la care mă gândesc, de fapt trei pentru că trebuie să hrănesc și pisica, iar celelalte două sunt: cafeaua și scrisul. Mai vreau să spun ceva apropo despre copii. Da, putem fi empatici și dacă avem și dacă nu avem copii. Dar după ce devenim părinți trecem la un alt nivel. Știți există „empatie omenească” și „empatie parentală”. Dacă cineva își pierde copilul și te pui în situația părintelui respectiv, gândul acesta este de 100 de ori mai greu de suportat.

Fredrik Skavlan: Mă gândesc acum la o piesă de-a ta, „Gloria”, care începe cu versurile „Jesus died for somebody’s sins / But not mine”. Ai fost nevoită să explici aceste versuri de multe ori?

Patti Smith: Da. Când am lansat acea piesă, foarte mulți oameni mi-au spus că se roagă pentru mine, că voi fi lovită de fulger pentru aceste versuri, că nu cred în Isus. Ba, bineînțeles că cred! El este primul pe care-l evoc pe primul meu disc. Dar aici nu este vorba despre Isus, ci despre modul în care religia ni-L prezintă. La vremea respectivă eram tânără și voiam să-mi asum responsabilitatea pentru acțiunile mele. Nu voiam ca Isus să-și asume responsabilitatea pentru orice greșeală fac eu. În ceea ce privește învățăturile Lui, ne-a oferit-o pe cea mai de preț: „iubiți-vă unii pe alții”. Nu poate fi nimic mai frumos și mai clar decât asta.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


7 − = two

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>