RĂZMERIȚA CIFRELOR

cifre aArticol de Dara Codescu

Din comentariile voastre inteleg ca povestea literelor v-a adus zambetul, ceea ce inseamna ca o frantura din el se rasfrange si asupra mea si imi mai luminati ziua. Va multumesc pentru mesaje si comentarii, pentru timpul pe care mi l-ati daruit, citind ce am scris!

Am invatat sa numar, inainte de a invata sa citesc sau sa scriu. Primul meu contact cu ele a fost unul sonor. Neavand si reprezentarea lor grafica, imi era greu sa le asociez unor imagini. Atunci, am inceput sa le pronunt, cautand senzatiile, in incercarea de a mi le memora, in stilul meu inconfundabil, adica trasnit! Imi placea cum suna ȘAP-TE. Era ca si cum as fi incercat sa zbor, m-as fi ridicat de pe pamant, dar m-as fi razgandit si as fi planat lin. DOI avea un impact serios pe primele doua litere, ultima ramand sa evite risipirea. Un sunet care incepea in tot intregul lui si se stingea pasnic, delicat, protector! NOUĂ mi-a dat de furca, pentru ca ma deruta. Ma simteam ca si cum as fi vrut sa incep un cantec, dar imi pierea glasul la jumatatea drumului. UNU era prietenul meu, venea imediat ce-l chemam si statea langa mine, fara sa se plictiseasca. Cu OPT am avut mereu tendinta sa-l desfac in bucati – sa vad ce-i in el, eventual – si sa nu-l mai fac la loc. Am inceput, asadar, prin a-l pronunta: O – P – T. Se auzea un dezagreabil “opâtî”! TREI imi suna amuzant si mi se parea cel mai potrivit pentru sotron. Pe ȘASE nu l-am putut suferi din start. Pronuntia lui suierata mi se parea potrivita pentru gonit vrabiile, cam asa ceva! Nici dupa CINCI nu m-am entuziasmat. Suna ridicol si nu-mi placea cum mi se rasfrangeau buzele, ca si cum m-as fi pregatit sa devin ventuza. PATRU ma facea sa stau dreapta, pregatita ca de atac, nu ma intrebati de ce, nu am nicio explicatie.
Pentru ca le auzisem pe femeile casei – mama si mamaie (am numit-o aici pe Radu Rada) – numarand nucile pentru cozonaci “doi, patru, sase, opt, zece…”, am crezut ca cifrele astea sunt mai importante decat celelalte si ca numai oamenii destepti sunt in stare sa faca asta. Atunci, mi-am ticluit imediat un sistem nou de numarat si am inceput: 1, 2, 4, 6, 8, 10, dupa care le imbranceam si pe celelalte, lasate de izbeliste, adica 3, 5, 7, 9. Pana m-a auzit tata! Si, numai ce tuna: “Cine a invatat-o p-asta sa numere asa? Ea zice ca v-a auzit pe voi!”. Radu Rada a intepenit, cu privire, cu tot! Cu mintea de acum ma gandesc ca, daca ai fi pus-o in locul Sfinxului din deșert, n-ar fi observat nimeni diferenta. Evident, tata a scos-o urgent pe mamaie de sub orice acuzatie si toata vina a incasat-o mama. Pentru moment! In momentul doi, furia mamei s-a revarsat pe mine, dupa modelul bine stiut: “Gasi-te-ar nebuneala, daca mai numeri in halu’ asta, jar mananci! Nu te intereseaza pa tine cum numar io nucile!”.
E, cand am ajuns sa scriu cifrele, lucrurile s-au schimbat! Spre deosebire de litere, cifrele erau mereu vii si mi se parea firesc sa fie tratate ca niste fiinte, niciodata ca obiecte. Altfel spus, ele au capatat trasaturi umane… Si: 1 era viteaz, avea mereu pusca pe umar; 2 era ingamfat si tare l-as fi transcris cu o coada de paun, de toata frumusetea; 3 manca prea mult, era rosu la fața si putin asudat de efort; 4 era certaret, adica era Fanel, adica un baiat de pe strada mea, pe care nu puteam sa-l sufar si pe care, daca as fi putut sa schimb povestile copilariei, l-as fi dat cu placere de mancare la zmei; 5 era bataus, el semana cu un alt baietoi, care purta niste pantaloni cu turul lasat, dand impresia ca are fundul mare, si isi punea mereu sapca intoarsa, de smecher; 6 era fricos, asa cum era Maricel, un baietica pipernicit, care se strecura, nu mergea, uitandu-se banuitor si la umbra lui; 7 era milos, ca Nelu, asta nu omora nici o musca; 8 era omul meu de zapada (ba, era viu, ca toti oamenii de zapada, ca sa stiti), care chicotea mereu si pe care il iubeam, pana se topea de emotie; 9 era timid si tacut, docil si intelegator, asa ca se intrupa in mai multi oameni; despre 0 auzisem ca nu inseamna nimic, asa ca, in prima faza, cifra era imaginea nimicului. Sigur ca ma intrebasem cu arata “nimic” in poza! Si m-am hotarat sa arate ca 0…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


three × = 15

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>