Să nu fim ipocriți! Noi nu iubim animalele. De fapt, noi nu iubim…

0
470

caini vagabonziArticol de Iulia Radu
Stați blânzi! Nu-i un articol pro sau contra Andreei Marin. Este un articol despre așa-zisa rasă umană căreia i se pare „uman” ca niște ființe necuvântătoare (ba, chiar și cuvântătoare, pentru că sunt și mulți oameni în această situație) să-și ducă zilele pe străzi (în soare, vânt, ploaie, ninsoare). Ca să fiu mai clară, vreau să vorbim despre ipocriți. Vreau să vorbim despre acei „oameni” care urlă în gura mare cât de mult iubesc ei animalele dar acceptă cu seninătate să vadă câini, pisici pe străzi, răbdând de foame, de frig, de cald, fiind expuși în permanență riscului de a fi loviți de alți „oameni”, de mașini, pe scurt trăindu-și viața în chin. Să vorbim despre acei oameni care trec nepăsători pe lângă animale lovite, pe lângă oameni căzuți pe stradă (e mai convenabil să zici: „e drogat”, „e beat”). Compasiune? Empatie? Simț civic? Bunătate? Aiurea! Atâta vreme cât în „pătrățica” mea e bine, atâta vreme cât smartphone-ul este conectat la Internet și muzica se aude în căști, poate să crape pământul în jurul meu. Să vorbim despre acei oameni care iau la rând toate bisericile și se dau cu capul de toate icoanele, iar când au părăsit lăcașul sfânt au și uitat că-s OAMENI. De fapt, suntem niște sadici. Iubim să vedem alte viețuitoare chinuindu-se.
De vreo 10 zile, Andreea Marin este blamată de „iubitorii de animale” pentru că și-a permis să spună că locul câinilor nu-i pe stradă (asta după ce fusese atacată de câțiva maidanezi). Bun, că nu le place Andreea Marin, poate fi de înțeles, nu-i cea mai simpatică vedetă, dar în cazul de față problema de fond este alta. Mă intrigă înverșunarea unora în a susține că locul animalelor e pe stradă. Dacă ar depune la fel de mult efort și energie, sunt sigură că ar găsi și soluții normale, decente pentru a rezolva problema animalelor fără stăpân. Dar nimeni nu vrea cu adevărat să pună capăt chinului prin care trec zi de zi niște ființe nevinovate, nici autoritățile, nici „iubitorii” de serviciu. Să ne înțelegem: nu-i vina animalelor că au ajuns pe stradă, e vina oamenilor iresponsabili care le-au abandonat. E vina autorităților care nu-i sancționează drastic pe cei care își lasă animalele în voia sorții. Atâta vreme cât nu există legi dure, sau dacă există nu sunt aplicate, nu vom ieși din acest cerc vicios.
Hai să nu ne ascundem după deget. Totul se rezumă la bani. Câinii și pisicile au devenit un business. E de ajuns să arunci o privire pe Facebook și ai să vezi sute de mesaje de la „iubitori de animale” care postează câte o fotografie cu un câine sau cu o pisică bătut(ă), lovit(ă) și care cer o mică donație pentru a opera animalul sau pentru a-i face un tratament. Nu o să vă supărați pe mine dacă sunt puțin sceptică atunci când văd astfel de mesaje. Știu că sunt mulți naivi pe această lume. La fel de bine știu și că mulți trăiesc bine-mersi de pe urma unor astfel de naivi. Nu cred în „salvarea” pe Facebook. Nu cred că problema animalelor fără stăpân se poate rezolva donând orbește pe Facebook. De atâția ani aud că diverse ONG-uri strâng fonduri pentru animale, că pot accesa fonduri europene… cu toate acestea nu văd adăposturi civilizate în țară. Mă uit la Animal Planet și văd în alte țări clinici veterinare dotate din punct de vedere tehnic mai bine decât majoritatea spitalelor noastre! În condițiile acestea, nu-i normal să fiu sceptică și să mă întreb, ce s-a întâmplat cu toți banii strânși până acum și de ce vor unii oameni să existe în continuare animale pe străzi? Deși, paradoxal, susțin că le iubesc…
Cum se face că iubitorii de animale nu sar doi metri în sus când află că numărul lincșilor (râs) scade dramatic? Sau că nu prea mai există lostrițe (da, e un pește) în libertate? Sau că numărul lupilor a scăzut mult? Nici bursuci nu mai avem prin păduri… Cum rămâne cu bizonii? Cu urșii (pe care ați început să-i confundați cu animale domestice și să-i hrăniți la colțul străzii)? Cum rămâne cu animalele chinuite la Circ pentru amuzamentul nostru? Asta nu îi deranjează pe cei care iubesc animalele?! Sau aceste specii n-au „față” de Facebook, nu strâng prea multe like-uri și nu impresionează fraierii care stau acasă?!
Sigur, ipocrizia este o problemă de nivel european. Sunt oameni care merg de bună voie să privească „spectacolul” morții taurilor. E drept că se întâmplă uneori să câștige și taurul (chiar am citit astăzi un articol despre moartea unui matador – click aici). Dar e înspăimântător cât de mulți oameni merg la astfel de evenimente sângeroase! Aceeași europeni ne învață pe noi cum trebuie să omorâm porcul de Crăciun astfel încât animalul să nu sufere. Pe bune?! Suntem sufocați de atâta ipocrizie! Și apropo de asta… stau și eu și mă întreb câți dintre iubitorii de animale și-au dus copilașii la țară ca să vadă cum se taie porcul, mielul, capra, găina? E o întrebare mai mult retorică, desigur…
N-am văzut niciun marș, niciun protest când niște indivizi cu pretenție de oameni au împușcat o capră neagră în văzul tuturor. Nu am aflat nici până astăzi dacă autorii au fost identificați, sancționați, arestați. În schimb, îmi amintesc cât de mediatizat a fost cazul de cruzime față de un câine în emisiunea „La Măruță” (de câte ori nu au difuzat secvența când îi tăiau coada cu toporul niște tineri „inimoși”). De ce? Pentru rating, nimic altceva.
copaci taiati animale caini pisiciNu văd niciun iubitor de animale revoltat față de condițiile în care sunt crescute animalele care ajung în farfuriile noastre. Deși asta chiar ne afectează în mod direct. Când bagi în tine carne procesată, provenită de la animale crescute în condiții mizere, îndopate cu antibiotice, nu te mai poți mira că s-au înmulțit cazurile de cancer, sau că antibioticele nu își mai fac efectul cum trebuie. Acceptăm cu mult prea mare ușurință toate aceste atrocități, dar ne revoltăm când vine cineva și spune că nici câinii, nici pisicile nu trebuie să stea pe stradă.
Nu există nicio diferență între acești „iubitori de animale” și cei care acceptă cu seninătate să fie tăiate pădurile, apoi urlă cât îi țin plămânii că a venit viitura și le-a luat casa, sau că a plecat dealul cu ei cu tot. Ne merităm soarta!
În final, o sugestie: nu omorâți chiar toți șobolanii pentru că atunci când „barca” în care suntem toți, va da semne că se scufundă, e bine să avem după cine să ne ținem în caz că mai există vreo șansă de supraviețuire. Dar până atunci vă propun să ne vedem la McDonald’s, la KFC (dacă preferați mâncarea picantă) sau la Shaormeria din colț, să mâncăm niște aripioare de pui („fericit” fără îndoială!), să discutăm despre soarta maidanezilor, să postăm pe Facebook câteva mesaje lacrimogene și să arătăm lumii că ne „pasă”.
Vă invit să citiți (și eventual să preluați) textul scris de Andreea Marin pe pagina ei de Facebook:
SCRISOARE DESCHISA CATRE AUTORITATILE STATULUI CU COMPETENTE IN APLICAREA LEGILOR REFERITOARE LA GESTIONAREA CAINILOR COMUNITARI, RESPECTAREA LEGISLATIEI DE CATRE STAPANII DE ANIMALE SI SITUATIA DIN ADAPOSTURILE DE ANIMALE DIN TARA: https://www.facebook.com/AndreeaMarinOfficial/posts/1336111263083137:0
 
Precum și articolele scrise de Marina Amășan:

Linșajul Andreei Marinhttp://femeide10.ro/linsajul-andreei-marin/

Andreea Marin și cu mine – proastele satului! http://femeide10.ro/andreea-marin-si-cu-mine-proastele-satului/

Piesa de mai jos cred că se potrivește perfect… Hai să nu mai mimăm că suntem OAMENI!

Andrei Partos
Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here