Un vaccin împotriva urii, indolenței, ignoranței și intoleranței, vă rog!

honest-diagreement-pro-vaccine-world_Fearless-Parent aArticol de Iulia Radu

Din start vă spun că nu am de gând să comentez în niciun fel afirmațiile Oliviei Steer. Poate că exagerează, poate că spune multe prostii, la fel cum este foarte posibil să spună și multe lucruri valabile. Habar n-am. Ceea ce știu, însă, este că din decembrie 1989 ne-am câștigat dreptul la liberă exprimare, ne-am câștigat dreptul de a judeca lucrurile cu capul și mintea noastră. Ca să fie clar de la bun început: nu sunt nici pro, nici contra vaccinurilor. Sunt vaccinată încă de pe vremea când vaccinurile se făceau la Institutul Cantacuzino, aici, în România. Am rămas cu semnele pe brațe și cu amintirea asistentelor care veneau la școală pentru a ne vaccina. Unul câte unul mergeam la catedră și eram înțepați (se întâmpla în anii ’90). Nu îmi aduc aminte să fi fost vreun coleg care refuza vaccinul. Nu-mi aduc aminte să fi existat vreo dezbatere pe acest subiect la vremea respectivă. Înțeleg perfect nevoia de a lupta împotriva unor boli, înțeleg perfect nevoia de a-i proteja și pe cei din jurul nostru, așadar știu cât de importantă este sănătatea atât a mea cât și a celor din jurul meu. La fel de bine însă, înțeleg și lumea în care trăim. Este din ce în ce mai clar faptul că OMUL nu mai este prioritatea numărul unu. Știu bine că există multe interese la mijloc. Tocmai de aceea, citesc uluită reacțiile vehemente ale oamenilor în mediul online. Mă îngrijorează faptul că nu mai știm să dezbatem niciun subiect. Dezbaterea presupune să știi să asculți ce spune o persoană și să vii cu contra-argumente. Dacă o persoană (vedetă sau nu) aruncă o afirmație în spațiul public (care poate fi o tâmpenie), iar ditamai medicul secretar de stat vine cu argumente de natură juridică, nu medicale, atunci am tot dreptul să îmi pun întrebări. Nu era mai simplu, oare, să publice studiile care demonstrează existența unui virus? Așa punea capăt subiectului. Observ cu indignare că în 2018, dacă nu ești de acord cu ce spune X sau Y îi raportezi pagina de Facebook pentru a-l reduce la tăcere. Așa am ajuns? Nu mai știm să comunicăm? Este plin Internetul de miștouri și atitudini de genul: „Taci! N-ai dreptate!”, „Nu știi ce spui!”, „Nu ești medic, n-ai dreptul să vorbești!”. Cu alte cuvinte, dacă nu ești medic, n-ai dreptul să vorbești.

Citesc în presă că oamenii sunt îndemnați să se informeze de la „surse oficiale”. Care sunt acest „surse oficiale”?! Vorbim despre medici? Păi, știm bine că sunt chiar unii medici care NU recomandă vaccinarea. Stau și eu și mă întreb: în ultimii 28 de ani câte campanii de prevenție și informare au fost făcute de aceste „surse oficiale”?! E de datoria fiecărui cetățean să-și pună întrebări, să nu creadă orbește că tot ce zboară se mănâncă, în timp ce autoritățile sunt obligate să informeze corect populația. Mă revoltă ideea de a obliga prin lege cetățenii să se vaccineze. Cum adică?! În loc să existe campanii naționale de informare, s-au gândit să ne oblige?! Însăși ideea este suspectă. Ne vaccinăm împotriva tuberculozei, dar sunt tot mai multe cazuri. Nu e normal să ne punem întrebări? E dreptul meu să decid ce bag în organismul meu, dar o pot face doar dacă sunt corect informată.

Cum putem să avem încredere în autorități, câtă vreme sistemul de sănătate din România este la pământ?! Mirosul de carne arsă din Colectiv ne-a rămas în nări. Sloganul „avem tot ce ne trebuie!” ne-a rămas în minte. Mor oamenii pe capete în spitalele din România. Este o realitate tristă. Cum să avem încredere în doctori când fiecare cetățean își poate cumpăra liber medicamente din farmacii (inclusiv antibiotice, dacă îl cunoști pe farmacist), iar medicii nu fac nimic pentru a stopa fenomenul?! Nu pot să nu mă întreb cum se face că în atâția ani nu au vorbit apăsat despre acest lucru?! Îi enervează numele Oliviei Steer, dar privesc pasivi cum oamenii se tratează după ureche de absolut orice (gripă, răceală, alergii, diverse dureri, etc). Suntem sufocați de reclame la „suplimente alimentare”. Și doctorii tac, industria prosperă iar proștii TREBUIE să aibă încredere în sistem…

Ciudat este și faptul că în loc să ne punem întrebări, reacționăm violent tocmai față de cei care ridică unele probleme. Nu pot să înțeleg de ce nu s-a revoltat lumea în momentul în care a fost închis Institutul Cantacuzino? De ce să ajungem să importăm, când ne mergea bine cu ceea ce produceam noi? Cine și unde produce vaccinurile importate? Ce conțin? Sunt întrebări care vin natural și care pot fi lămurite de „sursele oficiale” foarte simplu.

Apropo de sănătate. Citesc că în țările civilizate, există legi prin care magazinele care vând produse de tip fast-food sunt obligate să mai reducă din grăsimi pentru a-i proteja într-un fel pe copii. Vor să reducă rata obezității. S-au gândit și autoritățile române să facă ceva: un manual de sport. Să facă elevii sport în teorie. Mă surprinde că oamenii nu își pun întrebări privind produsele pe care le bagă în ei (mâncare, băutură). O fi sănătos să mâncăm păsări, animale, pești crescute/crescuți în condiții inumane și îndopate/îndopați cu fel de fel de medicamente?! O fi bine să mâncăm plante tratate cu azot și alte substanțe?! Ne afectează toate acestea sănătatea? Ne informează și pe noi „sursele oficiale”?

Avem tot dreptul să ne punem întrebări și să aducem în discuție anumite probleme, important este și ce vine dinspre autoritățile care ar trebui să ne protejeze și care au obligația să ne informeze corect și transparent. Dezbaterea este utilă și importantă într-o societate normală. Totul este să avem răbdare să ne ascultăm unii pe alții și să cerem să fim informați corect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− 4 = one

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>