Cum m-a păcălit Mihai Tatulici

august 4, 2015

433

Articol de Mircea Morariu, publicat în Adevărul
Nu m-am numărat niciodată printre admiratorii lui Mihai Tatulici. Fapt care nu m-a împiedicat să îi recunosc statutul de autentic, talentat şi, mai cu seamă, orientat om de televiziune.Cum nu am citit prea des Viaţa studenţească, loc unde a lucrat până în 1980 dl. Tatulici, ca urmare a unei repartiţii guvernamentale de tip special de care în anii 70 nu beneficiau decât absolvenţii fără hibe la dosar, nu ştiu ce scria şi cum scria acolo domnia-sa.
Cum nu ştiu ce scria în respectiva gazetă nici alt mare corifeu al presei româneşti post-revoluţionare, Cornel Nistorescu, privilegiat de regimul comunist şi recompensat cu paşapoarte la discreţie. Pe Mihai Tatulici mi-l amintesc doar din ipostaza de redactor la Redacţia de tineret a TVR. Unde alături de, acum dispărutele, Jana Gheorghiu sau Anca Fusariu, reprezenta categoria „inteligenţilor” şi a „spălaţilor”. Care făceau propagandă comunistă, căci nu se putea altfel, dar ceva mai cu măsură şi mai elaborat, nu ştiu dacă prin aceasta nu şi mai pernicios, decât colegi de redacţie precum Costin Buzdugan sau Ionel Stoica.
Mihai Tatulici a făcut carieră, a făcut şi bani, foarte mulţi bani după 1989. În 22 decembrie 1989 a devenit ceea ce se chema pe atunci un personaj „controversat”. Un controversat care a avut noroc. Nu a fost silit să părăsească TVR, aşa cum i s-a întâmplat colegei sale Anca (Beatrice) Arion şi ea o „deşteaptă” care însă nu a simţit că vine marea schimbare şi a făcut un film de pomină de o oră întreagă în care, în preajma Congresului al XIV lea al PCR, elogia la pachet iubiţii conducători şi demolările din Bucureşti. Mihai Tatulici, numai Dumnezeu şi el ştiind cum, a scăpat rapid de probleme. Iar această primă încercare serioasă din viaţă i-a fost freneticului ziarist doar cap de serie pentru multe şi mari alte reuşite similare. Tatulici a ştiut cum să manipuleze istoria încâlcită a Revoluţiei făcând un discutabil, dacă nu chiar mincinos de-a dreptul film despre Revoluţia română în direct. S-a transformat în agent de reclamă şi de vânzări pentru Caritasul lui Ioan Stoica. A complotat cu succes împotriva lui Paul Everac şi a făcut prin asta o faptă bună. A plecat când a trebuit din TVR şi s-a salvat înainte de naufragiul colosal al postului Tele 7 abc. S-a occidentalizat şi natoizat perfect în vremurile de glorie ale Pro tv şi s-a descurcat la fel de bine în anii în care a lucrat la Realitatea tv. Carevasăzică a căzut mereu în picioare. Iar cum omul de televiziune e un plăsmuitor de iluzii, admit că Mihai Tatulici este, a fost unul premium.
În urmă cu puţin timp lui Mihai Tatulici i-a apărut la editura House of Guide Publishing Grup, din câte se pare editură proprietate personală, primul volum din ceea ce se anunţă un lung op. Cartea de memorii Singur între două veacuri. Am zărit-o într-o librărie, am frunzărit-o, dar nu am cumpărat-o. A fost însă vorba doar despre o amânare. M-a convins să o achiziţionez apariţia televizată a autorului ei la b1tv, într-o emisiune a lui Cătălin Striblea. Apariţie inteligentă şi eficientă care, cel puţin în cazul meu, a dovedit că, deşi anii au trecut şi că dl. Tatulici e azi, cum repetă de vreo trei-patru ori în carte, doar un simplu pensionar, fostul teleast a rămas un bun comerciant. Nu i-a pierit nici tupeul, eficient folosit pentru a-i administra câteva injecţii de profesionalism molcomului domn Striblea.
Puteţi citi articolul în întregime aici:
http://adevarul.ro/cultura/carti/cum-m-a-pacalit-mihai-tatulici-1_55b9e49df5eaafab2c167ebf/index.html