GABRIEL COTABIŢĂ LA SALA PALATULUI (3.11.2010)

0
37

Foto Adevarul
Foto Adevarul

Articol de Iulia Radu
De aia nu mă duc la operă, dom’le! Pe lângă faptul că nu ştiu când să aplaud, trebuie să stau nemişcată în scaun şi… înţepenesc. N-am crezut că o păţesc şi la un concert al lui Gabriel Cotabiţă. Dar… socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg…
Am ajuns la Sala Palatului cu câteva minute înainte de ora de începere de pe afiş (19.00). La intrare, lume multă, lume bună. Holografii, Marius Baţu, Anca Lupeş, Mirela, Vlăduţ şi Cornel Fugaru încă nu intraseră înăuntru. În hol i-am zărit pe Horia Moculescu, Lucia Popescu şi Mihai Moraru, iar în sală se aflau deja Mihai Mărgineanu, Ruxandra Săraru, Mihai Alexandru, Monica Anghel, Bogdan Stanoevici, Luminiţa Anghel, Gina Stroian, Puiu Moroşanu, Ioana Bogdan, Ionel Tudor, Andreea Andrei, Marian Ionescu, fam. Cepraga. Alţii au ajuns puţin mai târziu, şi cum stăteam lângă intrare, i-am văzut imediat: Dan Teodorescu, Nuami Dinescu, Radu Groza.
Deşi Gabi a spus în timpul emisiunii lui Andrei că şi-ar dori să fie decalată ora de începere a spectacolului cu o jumătate de oră, acest lucru nu s-a întâmplat. Concertul a început la 19.05. În prima parte, Cotabiţă a fost acompaniat de trupa luiAndrei Tudor. L-am ascultat cu drag cu Gabi şi am fredonat în gând toate piesele alături de el. Le ştiam pe toate! Mi se întâmplă rar să ştiu chiar toate piesele dintr-un concert. Şlagăre unul şi unul. Cu toate astea, prima reacţie „sănătoasă” a publicului s-a produs după 25 de minute, când s-au auzit primele acorduri din piesa Noapte albastră. Paranteză. Iniţial m-am bucurat să văd atâţia colegi de breaslă de-ai lui Cotabiţă prezenţi în sală. Am luat-o ca pe un semn de respect, de colegialitate. Închid paranteza. Dar văzând inerţia publicului, mi-a revenit în minte concertul lui Eric Martin când ponderea artiştilor din public tindea să o egaleze pe cea a spectatorului de rând. Gabi Cotabiţă a cântat super-bine, a comunicat cu publicul, şi-a trecut în revistă cariera şi a prezentat toate piesele arhi-cunoscute de publicul larg: Prizonier, Ce mai faci, Balada şomerului, Noapte albastră, Poate că da, poate că nu, Prima iubire şi ultima, Te chem adolescenţă, Balada timidului etern, Domnişoară nu pleca, Raiul e pe pământ, Nu-ţi spun adio, Sunt doar un simplu trecător… Cu toate astea, publicul a fost reţinut, uneori rece. La un moment dat, mi-era jenă să mă ridic de pe scaun şi să merg în faţă pentru a face câteva fotografii. Prea stăteau toţi ca la operă. Prea aplaudau mecanic, fără vlagă. Cred că miercuri searăpublicul a fost unul dintre punctele slabe ale evenimentului. Fiind un concert organizat în preajma zilei de naştere a artistului, m-aş fi aşteptat ca spectatorii să îi cânte la final sau la început „La mulţi ani”. N-au făcut-o! Trageţi şi voi concluziile…
 
Am lăsat la urmă cele două momente cu invitaţi speciali. Mihai Bendeac a fost cel care a făcut trecerea de la prima parte a spectacolului la cea de-a doua. I-a imitat pe Gigi Becali, Ion Iliescu, Marian Vanghelie şi… Florin Piersic. Deşi nu sunt fan Bendeac, a reuşit să-mi smulgă câteva zâmbete. La final, Florin Piersic-cel adevărat a intrat în scenă şi la pupat pe imitatorul lui.
Florin Piersic a venit în faţa spectatorilor înainte de ultima parte a show-ului. Nu ne-a vorbit de pe scenă. A preferat să se plimbe printre spectatori, să discute ca de la egal la egal cu toată lumea. În aproximativ 30 de minute am trecut de la veselie la tristeţe şi înapoi la veselie. A spus bancuri, a povestit întâmplări care îl leagă de Gabi Cotabiţă… Ioana Bogdan(TVR Media) i-a trimis un bileţel în care îl ruga să recite o poezie de Adrian Păunescu. Părerea mea este că nu ar fi trebuit să facă acest lucru. L-a întristat pe Florin care a mărturisit că în ziua respectivă îşi închisese telefonul mobil tocmai ca să nu fie sunat şi să i se dea vreo veste proastă. A spus poezie şi apoi a mai rămas alături de noi pentru a ne scoate din starea de tristeţe care se abătuse asupra noastră.
Concertul s-a încheiat cu VH2. Şi am ascultat Trece vremea, Fiecare zi, Dacă n-ai iubi şi ultima piesă a fost La final. Gabi a spus că anul viitor va apărea album nou VH2. „Probabil în ianuarie, nu-i aşa Mihai?”. Şi Pocorschi a răspuns prompt: „În ianuarie, februarie… mai vedem”.
Personal, mă bucur că am fost la concert. Mi-a făcut plăcere să reascult piese pe care le îndrăgesc de când eram mică. Sper doar să nu mai aşteptăm alţi 15 ani pentru un alt concert Gabi Cotabiţă la Sala Palatului…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here