Pentru că tot se apropie luna cadourilor și au început să cânte colindele prin magazine, am să abordez un subiect care devine ușor deranjant în ultima vreme. La început de noiembrie, emisiunea lui Andrei Partoș, „Psihologul Muzical”, aniversează 22 de ani de la prima ediție. În tot acest timp, Andrei a oferit ascultătorilor emisiunii foarte multe invitații la concerte și festivaluri. De vreo 7 – 8 ani, însă, oamenii nu s-au mai arătat atât de dispuși să meargă la concerte. Le-o fi dispărut entuziasmul?! A apărut comoditatea?! Nu le mai place muzica?! Habar n-am! Totuși, valoarea biletelor oferite nu era mai mică de 100 lei. Uneori era peste 300 – 400 lei. Deci, putem vorbi despre un cadou substanțial. În fine, am încercat să găsim o explicație acestui fenomen, dar nu am reușit. Aproape că ne resemnasem. Tocmai de aceea, Andrei a și refuzat în ultima vreme să mai accepte invitații la concerte, cărți și CD-uri pentru public deoarece devenise obositor să ne rugăm de oameni să le primească. Avem și acum o grămadă de cărți și CD-uri rămase neridicate de cei care le câștigaseră. Și pentru a scoate acest subiect de pe rol, am decis să nu ne mai asumăm dăruirea de cadouri. Ei bine, recent, am primit niște reacții cel puțin bizare de la diverși indivizi apropo de cadouri.
Bunăoară, unii scriau pe Facebook că nu mai sunt săli pline la concerte din cauză că organizatorii dau invitații, iar publicul trebuie să suporte un cost mai mare al biletelor. Și nu își permite omul. Că… dacă erau și ei pe lista de prieteni, ar fi intrat moca și ce bine era… Deci… de vină pentru lipsa publicului din sală, este generozitatea organizatorului!
Alții întrebau doct (tot pe Facebook), „ce relevanță mai are X artist în contextul actual”. Așadar, mai nou, românul merge doar la concertele artiștilor relevanți. Au ei un aparat special care determină cine-i relevant și cine nu. Wow!
Un alt caz bulversant (pentru mine) este concursul pe care l-a demarat la începutul lunii, Sensei Cristian Laiber. Omul a decis să ofere un iaito (o sabie japoneză de antrenament, care nu are lamă ascuțită), prin tragere la sorți, unei persoane care se va înscrie la cursurile Raiden Dojo. Să ne înțelegem, prețul unui astfel de iaito pornește de la 800-900 lei… Chiar și în aceste condiții, s-au găsit oameni care să scrie comentarii bizare (cel puțin din punctul meu de vedere): că… la ce îți trebuie un iaito, ce să faci cu el?… că… de ce să nu dai un „Shinken” bun, dacă tot dai ceva? (asta-i o sabie japoneză care taie)…
M-am uitat pe profilurile de Facebook ale tuturor celor care au scris astfel de mesaje. Absolut toți se declarau mari iubitori de muzică și practicanți de arte marțiale. M-a încercat un sentiment straniu. O combinație de revoltă (față de situația în sine) și jenă (față de cei care le-au scris). Pur și simplu nu pot să înțeleg ce s-a întâmplat cu oamenii în ultimii ani. Și, evident, nu pot accepta snobismul, tupeul și nesimțirea multora.
Trebuie să fie foarte trist în „lumea ta” dacă ajungi să spui public că nu te mai duci la concerte pentru că sunt alții care au primit invitații și au intrat gratis. Nu pot să înțeleg de ce a dispărut ideea de „fan” al lui X muzician sau gen muzical, de pasionat de muzică și cultură. Mă refer la persoana aceea care își cumpără bilet la un concert pentru a-și bucura sufletul. Atât. Merge în sala de concert pentru că arta îi bucură sufletul și implicit, făcând acest gest, ajută artistul care-i provoacă acea bucurie.
Eu nu mi-am permis niciodată să spun cuiva: „da, mă, drăguț cadou… dar de ce nu mi-l dai pe ăla care-i mai scump?!”… Sunt practicanți de arte marțiale care nu-și permit să-și cumpere un kimono, nici nu mai zic de altele, sau alții care ar vrea să vină dar nu-și permit să plătească abonamentul…. Mi se pare snobismul suprem să strâmbi din nas prin comentarii la un cadou pe care oricum l-ai privi, nu-i ieftin.
Poate că eu greșesc, dar faptul că ies la suprafață răutatea, aerele de superioritate, frustrarea și meschinăria din oameni, este cât se poate de îngrijorător. Faptul că nu mai știm să acceptăm un cadou cu sufletul deschis, este trist! Faptul că trăim mereu prin comparație cu ceilalți înseamnă că de fapt, nu știm să trăim deloc!
De fiecare dată când am primit un cadou, acesta a venit „la pachet” și cu sentimentul de recunoștință, dar și cu un plus de implicare, de responsabilizare. Mi-am dorit eu să simt că merit cadoul respectiv și mi-am dat silința să îi arăt celui/celei care mi-a oferit un cadou că nu s-a înșeșat în ceea ce mă privește. Dar, așa sunt eu… Îmi dau seama că viața e un bal mascat și aproape că îmi este rușine de mine pentru că particip cu fața mea adevărată. E clar că mai am multe de învățat despre Viață și despre Oameni…
- Ministerul Educației și CNA-ul nu pot dormi de grija horoscopului - iunie 26, 2025
- Psihologul Muzical (ediția 1184 – 21.06.2025): Baba Novak, Top Nonconformist „Songs with heart, corazon, cuore, coeur, herz, inimă în titlu” (partea a II-a) - iunie 26, 2025
- Mike Godoroja & Blue Spirit lansare album Viata-Iubire, Armonie, Zbor la Sala Radio 22 iunie 2025 - iunie 25, 2025
Buna seara Iulia, Dl. Partos
Cred in ceea , adica despre ceea ce scrieti si acele persoane, problema venind din lipsa educatiei si , sau pentru faptul ca li s-a dat. S-au obisnuit asa: tata mi-a dat, mama mi-a dat, Deci li se cuvin. Nu Le-a trecut cred niciodata prin cap, ca la orice concert, teatru, opera etc., sunt invitatii date cu un anume scop de prezentare, mediatizare etc si ca Biletele sunt cele care sunt cu pretul aferent. Vrei neaparat Sa vezi acel ceva platesti, sau nu il vezi. Oricum ar fi poti alege. Dr asemeni mai sunt si site-uri care band la a doua sau a 10 a mana, exista si asa ceva, de acolo si preturile mari. Imi aduc aminte se vinde au Bilete la cinema, teatru, opera pe timpuri, unde unii isi vindeau biletele daca nu mai puteau merge, chiar in seara respective, si se gaseseau mereu cate cineva venit poate chiar dupa inceperea spectacolului care cumparau doar sa mai prinda ceva din acel spectacol pe care-l doreau atat de mult.
Revin si spun ca educatia a fost si din pacate astazi observ devine din ce in ce mai precara. Nu din cauza ca nu ar putea invata dar pentru ca modelele si ele au disparut, iar ceea ce se promoveaza este rezultatul care il avem acum.
Educatia in scoli a devenit f slaba cu cerinte din ce in ce mai putine, iar pentru noile generatii care ies din scoli, nu sunt alternative bogate.
Poate si eu sunt de mods veche dar cine nu putea merge mai departe la studii sau doreau o meserie, exista aceasta possibilities. Fie o scoala professionala cum se numeau, fie un liceu industrial pe diferite meserii sau mergeai la studii mai departe. Astazi nu cred ca mai exista asa ceva. La fel, parintii aveau si ei un rol care astazi devine din ce in ce mai difficult, ei avand orele de munca f lungi.
Ne ducea scoala fie in diverse vizite in fabrici, Sa vedem cum este, ori diverse Excursii la muzee, chiar tabere unde mergeau cei ce puteau plati. Asa era, si chiar nu a fost asa rau. Aveam si “cercuri” diverse de muzica, baker, rate, picture, chiar croitorie sau sculpture. Toate acestea formau adultul de “maine”.
Astazi nu cred ca mai exista nimic. Cine sa formeze adultul de astazi care an implicit 18 ani, si care Sa nu astepte Totul de-a gata?
Cu multumiri pentru emisiunile care le urmaresc cu mare placere,
Mihaela Munteanu, Toronto
Ai dreptate, dragă Iulia, dar poate e mai bine că lipsa de interes demachează pe pretinșii fani, iar astfel rămân lângă voi exact cei care contează. La buni ani, Psihologul Muzical!