Andrei Partos a transmis in direct in 1994 concertul Pink Floyd cu o statie de autocar

octombrie 14, 2014

654

Jurnalistul Andrei Partoș a povestit pentru Rock FM despre receptarea muzicii Pink Floyd în România de dinainte de 1989.

„Am avut avantajul întâlnirii cu muzica la data apariției. Atunci, în mod firesc, Pink Floyd era printre albumele puțin circulate, pentru că, pe atunci, toată lumea căuta lucrurile mai ușoare. Beatles, Stones, astea erau baza. Oamenii care descopereau rockul progresiv erau mai puțini și atunci, dacă erai în zona aceasta – cum s-a întâmplat cu King Crimson și cu alte nume grele pe care noi le ascultam adunându-ne vreo patru, cinci inși în aceeași casă, unde era un unic pickup – firește că întâlnirea asta avea o semnificație mai mare decât întâlnirea cu discurile single pe vinil de 45 de turații. Aici trebuia să asculți albume. Ca să asculți un album, trebuie să ai răbdare, să treacă fața întâia, să treacă fața a doua și după aceea să comentezi. Deci întotdeauna era mai profundă abordarea decât la cealaltă muzică”, își amintește Partoș.
Jurnalistul a mai vorbit și despre reacția autorităților față de un gen muzical pe care nu îl înțelegeau.
„Rockul progresiv le era total necunoscut autorităților. Nu înțelegeau nimic de acolo și nu reacționau decât atunci când cineva, un ‘binevoitor’, avea grijă să le spună ce se spune în text. Pentru că acolo textele erau substanțiale. Muzica nu-i deranja. Muzica era destul de cuminte, uneori complicată, așa că n-aveau de ce să reacționeze”, afirmă acesta.
„La celebra piesă ‘Another Brick in the Wall’, au fost reacții de tot felul și îmi amintesc că de vreo două, trei ori m-a atenționat câte un ‘metodist’ de la Casa de Cultură că ‘Domn’le, nu mai pune piese din astea, că se supără nu știu cine’. Ei înțelegeau acolo doar părticica aia cu ‘We don’t need no education’. Zic: ‘Dom’le, nu se referă la noi, au ei problemele lor’”, spune jurnalistul.
Partoș a mai povestit cum a văzut pentru prima oară în concert Pink Floyd, după ce a reușit să găsească o firmă care a sponsorizat costul biletelor și transportul pentru câțiva norocoși câștigători ai unui concurs organizat la radio.
„În 1994, eu am făcut un efort, am realizat un contract cu o firmă de turism ca să ajung să văd Pink Floyd în Germania. Până atunci am tot visat”, spune realizatorul.
„Fără să știu cum și în ce fel, am primit un ecuson suplimentar și, la un moment dat, șoferul de pe autocar îmi zice: ‘Fratele meu e înnebunit după Pink Floyd. Hai să facem cumva să audă și el concertul acesta!’. Cum să facem? Nu existau mobile, celulare. Zice: ‘Mă duc eu și aduc de la mașină ceva’. La autocare erau stații de vorbit. S-a dus omul, a făcut vreo doi, trei kilometri, a adus ditamai stația și cu ecusonul acela l-au lăsat să intre. Cu stație de autocar am făcut prima transmisie în direct Pink Floyd la un post de radio. La Radio Total, în 13 august 1994. Nu știu cum s-a auzit. Oamenii au fost înnebuniți: ‘Băi, Andrei, nu ne venea să credem’. Noi eram acolo, lângă o boxă. Ce știu eu cum s-a auzit? Noi am făcut un lucru nepermis, dar atât de plăcut. Eu stăteam cu microfonul și eram înnebunit: mă vede vreunul și mă arestează. N-a zis nimeni nimic”, își amintește Andrei Partoș.

sursa: rockfm.ro