Cristian Patrasconiu: Direct, pe bune & cu umor: despre fake-news în Epoca de Aur

iunie 30, 2020

144

Cea mai recentă carte a lui Ioan T. Morar este un neobișnuit, un excelent și (cu adevărat) un fără precedent document de istorie – cu multiple accente personale – a comunismului românesc, cu precădere a ultimelor două decenii ale acestuia. „Fake News” – dar fabricate în „Epoca de Aur” de însuși Ioan T. Morar (ca exerciții constante – și atât de riscante – de libertate la purtător) – reprezintă, desigur, „dorsala” acestui volum; însă tema care include aceste „fake”-uri, aceea care le conține, le explică, le justifică e reprezentată de al doilea termen major al titlului cărții, „Epoca de Aur”. Am avut, recent, două dialoguri sistematizate cu Ioan T. Morar – ambele vor fi, ca să zic așa, instituționalizate: cu alte cuvinte, ele vor fi publicate ca interviuri de presă – în marginea acestei cărți (pentru care, trebuie să precizez din start poziția mea, am o foarte mare admirație și pe care o cunosc, în versiunile sale intermediare, de dinaintea organizării sale în volumul apărut la Editura Polirom). Într-unul dintre ele, dl Morar mi-a spus, cu trimitere directă la sensul cărții în discuție, că „trebuie să ne amintim ca să putem uita. Ca să ne despărțim definitiv. Tocmai de aceea, o spun răspicat, cartea mea nu este un gest de împăcare cu Epoca, ci unul de totală și definitivă despărțire”. De aici ar fi, cred, de plecat, de la faptul că, odată cu „Fake News în Epoca de Aur”, avem de-a face, mai întâi și la modul cât se poate de personal, cu o carte a unei rupturi – și anume, a unei rupturi „amenajate” (eseistic, memorialistic, istoriografic) „într-un mare fel”.