DULCE PONTES LA SALA PALATULUI (2.12.2015)

Articol de Iulia Radu
Te încearcă multe sentimente la un concert Dulce Pontes. Deși o văd live pentru a doua oară (am fost în sală și în februarie 2014), este prima dată când scriu impresii despre un concert al artistei portugheze. De ce? Mi se întâmplă uneori să-mi fie greu să îmi aștern gândurile pe hârtie dacă nu reușesc să stabilesc o „conexiune” cu muzica artistului respectiv. Asta am pățit în 2014. Nu am înțeles. Nu au „ajuns” la mine decât „crâmpeie” de emoție, bucăți ciuntite din „mesajul” pe care artista dorea să-l transmită. Am plecat din sală cu un puzzle din care lipseau multe „piese”, așa că n-am fost în stare să redau atmosfera primei mele întâlniri cu Dulce Pontes. Am pus toate acestea pe seama lipsei mele de cultură, pe faptul că nu ascult fado, muzica portugheză tradițională și mai ales pe seama faptului că pe Dulce Pontes o ascultasem destul de rar. La nici două luni de la acel concert, am fost să o văd pe Mariza (care mi s-a părut mai accesibilă, dovadă că am și scris despre acel concert).
M-am bucurat sincer când am aflat că Dulce Pontes revine în România. Concertul fusese anunțat inițial pe 27 octombrie, dar a fost amânat până pe 2 decembrie din cauza unor probleme de sănătate ale artistei portugheze. Am avut bucuria să o cunosc personal, atunci când a venit la Radio (pe 17 noiembrie) pentru un interviu de aproape 40 de minute cu Andrei Partoș (l-ați putut asculta în emisiunea Psihologul muzical de la Radio România Actualități, dar se află și publicat pe site-ul nostru aici!). M-a impresionat Dulce Pontes! Foarte prietenoasă, comunicativă, zâmbitoare, degaja o energie pozitivă molipsitoare, reușind să cucerească rapid pe toată lumea.
 
Pe 2 decembrie, m-am dus cu mult entuziasm la Sala Palatului. Aveam în minte sala plină de data trecută, așa că nu mică mi-a fost surpriza când am văzut aproape 2.000 de persoane la Palat. Să fi fost de vină faptul că fusese amânat concertul?! Sau poate promovarea nu a fost suficientă?! Deși pe 17 noiembrie, organizatorii (Project Events) au adus-o în România, iar artista a avut câteva apariții TV, radio și în presa scrisă. Din păcate, nu a fost de ajuns. Vă spuneam că așteptam cu nerăbdare reîntâlnirea cu Dulce Pontes. Dar iată-mă din nou în fața unor coli de hârtie de un alb imaculat care „urlă” să fie „umplute”. De patru zile tot încerc să le fac să „tacă”. Gama de sentimente, trăiri care se revarsă asupra spectatorului la un asftel de concert este extrem de variată. Acum am înțeles mult mai bine ce vroia să spună artista prin „concertele mele sunt o călătorie interioară printre diverse sonorități”. Ascultând-o pe Dulce Pontes ajungi cu gândul în locuri nebănuite. Dar îți trebuie o stare potrivită pentru așa ceva, cel puțin așa cred eu. Din păcate (pentru mine), au fost momente în timpul concertului când m-am „pierdut”, m-am „rupt” de muzică și mi-a fost greu să mă „reconectez”. De multe ori aveam impresia că Dulce Pontes făcea exerciții vocale, alteori parcă rostea incantații străvechi, descântece, care te „aruncau” în mijlocul unui trib „rupt” realitatea în care trăim. Artista nu a comunicat prea mult cu publicul, deși cred că ar fi fost necesar să o facă mai mult pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă mai bine mesajul pieselor (nu erau mulți care știau limba portugheză). Atunci când s-a adresat publicului (spre final și la bis) atmosfera s-a însuflețit imediat în sală. Oamenii au aplaudat, s-au ridicat în picioare (chiar dacă s-au lăsat rugați de câteva ori de Dulce) și au dansat, ba chiar au și fredonat câteva refrene.
 
Ne-am bucurat de piese precum „La Boheme”, „Me Com Meu Amor”, „A Minha Barquinha”, “Bailados do Minho”, „Maria de Buenos Aires” și „Canção do Mar”, printre altele. Au impresionat și cei 6 muzicieni care au urcat pe scenă alături de Dulce Pontes. Au existat momente de virtuozitate „savurate” de spectatori și răsplătite cu aplauze entuziaste.
Joi, 2 decembrie, am ascultat o altfel de muzică, una care îți solicită imaginația și îți stimulează simțurile, emoțiile, am asistat la un altfel de concert, unul care nu are legătură cu ideea de entertainment, ci cu ARTA. E frumos în „lumea” lui Dulce Pontes, iar dacă aveți șansa să mergeți la un concert de-al ei, nu o ratați. Merită să o vedeți măcar o dată în viață!