Inegalabilul Tom Jones (cronică de concert, 26.06.2025)

iunie 29, 2025

Din 2006 până în prezent, nu am ratat niciun concert al lui Tom Jones în România. Este unul dintre acei artiști speciali a cărui apariție inspiră, răscolește, trezește tot ce este mai bun și mai frumos în sufletul omului. Nu am mers niciodată la concertele lui cu gândul că ar putea fi ultima dată când am ocazia să îl văd, pentru că energia și intensitatea pe care le pune în fiecare secundă a actului artistic sunt dovezi că drumul continuă și o face frumos.

Joi am avut parte de o seară minunată la Sala Palatului. Și profit să îi mulțumesc din nou prietenei Elena Micu pentru acest cadou de suflet. Concertul a început la ora anunțată, 20.00. Sala a fost aproape plină (mai erau locuri libere în rândurile din spate, precum și pe la loje). Publicul era în marea majoritate format din pensionari. Partea bună când ai în față un astfel de public, este că oamenii aceia chiar știu să trăiască muzica și să se bucure de un act artistic. Desigur, sunt unii care se descurcă binișor cu tehnologia și au filmat bucăți din concert. N-au făcut-o, însă, oatentativ și obsesiv. Au știut să se bucure și să aprecieze un act artistic. Au fost momente în care au și dansat, altele în care au și cântat și nu în ultimul rând, i-am simțit prezenți pe tot parcursul concertului.

Adevărul este că este aproape imposibil să ignori o prezență atât de tonică și vie precum cea a lui Tom Jones care te trage după ea în lumea cântecelor interpretate.

Am citit pe Facebook opinii ale unor spectatori care se agățau de faptul că artistul nu prea s-a ridicat de pe scaun. E adevărat, dar nici nu avea nevoie. E adevărat, dar nici nu avea nevoie. Câtă vreme vocea lui transmite atâta emoție și energie încât îi determină pe spectatori să danseze, el poate să stea liniștit pe scaun.

Tom Jones are charismă și un inconfundabil simț al umorului și știe să creeze punți spre spectatori. Povestește, vorbește între cântece atât cât să stârnească emoțiile, așteptările, curiozitatea și implicarea publicului.

De data aceasta, cântecul pe care l-am fredonat în drum spre casă și care încă îmi răsună în urechi, este Talking Reality Television Blues. Aranjamentul muzical, modul în care a interpretata-o imaginile care rulau pe ecranele din spate, faptul că textul este extrem de actual, toate au avut un impact major asupra mea. Piesa apare pe albumul lansat de Tom Jones în 2021, Surrounded by time.

Nu pot să spun că mă omor după varianta latino a piesei Delilah, nici după noua versiune live a cântecului It’s Not Unusual. Mie mi-a venit greu să le cânt alături de artist și am sesizat aceleași dificultăți și la publicul din sală. Dar bucuria de a le asculta a fost intactă.

Eu sper din tot sufletul să mai am ocazia să îl văd live pe Sir Tom Jones. Până atunci, vă las stelist-ul serii precum și o cronică filmată făcută de Andrei Partoș.