Interviu JIM BAGGOTT: Să crezi în știință e altceva decît să crezi în ce îți spune religia

Interviu realizat de Cristian Pătrășconiu și publicat pe site-ul LaPunk.ro

ianuarie 30, 2020

Jim Baggott a fost în finalul lunii februarie 2019 la București, ca invitat special al Conferințelor Humanitas de la Ateneul Român. Dialogul de mai jos pleacă de la faimoasa sa lucrare ”Origini. Povestea științifică a creației” (editura Humanitas).

De unde și de ce aprecierea aceasta a dumneavoastră că nu există o versiune autorizată, oficială a narațiunii cu privire la istoria creației?

Provocarea adevărată în privința originii vieții este faptul că experiența normală, obișnuită este că viața provine din…viață. Pentru că nicăieri în lume, în nici un moment al istoriei cunoscute, în ultimele trei miliarde și jumătate de ani, nu a existat o generare spontană a vieții din materie care nu era ”în viață”. Credința noastră este în direcția presupunerii că lucrul acesta s-a întâmplat, că trebuie ca el să se fi întâmplat; dar nu avem nici o înțelegere științifică a felului în care putea să se întâmple. Există, desigur, în această privință multe ipoteze, dar nu există nici un model –standard și încă nu există nici o versiune asupra căreia toată lumea să se pună de acord în privința originii vieții. În ce mă privește, eu am o teorie preferată – una a cărei sugestie este că viața a început în niște guri de aer hidroalcaline, termale, care se găsesc pe fundul oceanelor. Dar este doar o ipoteză.

Dar, dacă ar fi să fie, de ce anume ar fi nevoie să fie într-o asemenea narațiune oficială, autorizată? Ce ar trebui neapărat ca ea să conțină?

Undeva, într-o asemenea poveste, ar trebui să existe un mecanism care să fie în măsură să fixeze carbonul. Luând, spre exemplu, surse naturale de carbon – din dioxidul de carbon, să zicem – și transformând acel carbon în chimicale organice, în substanțe chimice organice. Acesta este, de fapt, un prim pas foarte foarte necesar în crearea oricărui sistem biologic. Așadar, o asemenea teorie cum ar putea fi cea despre care mă provocați dumneavoastră ar trebui să explice cum anume este posibil să faci una ca asta.

De fapt, de ce ar trebui să știm de ce a apărut viața? Pentru ce anume?

Aceasta pare că este o întrebare naivă, dar nu e deloc așa. Este una dintre marile noastre întrebări – când spun ale ”noastre”, mă refer, desigur, la noi, oamenii. Încă de la începutul istoriei noastre, ne-am spus unii altora povești care să fie în măsură să ne ajute să înțelegem și să explicăm locul nostru în această lume. În lume, în univers. Și eu văd povestea științifică a creației, incluzând aici, desigur, originea lumii, ca fiind ceva – poate ceva foarte important – care hrănește apetitul pentru acest tip de înțelegere.

Există, cum credeți, o piață a ipotezelor și teoriilor cu privire la originea lumii (includ aici și privilegiez, desigur, ipotezele de natură științifică)? Sau poate că termenul de ”piață” este excesiv și neadecvat pentru o discuție de acest gen?

Nu este neapărat un termen pe care m-aș grăbi să îl folosesc. Dar aceasta nu înseamnă că dacă eu nu îl folosesc, nu putem să nu ne gândim, pe această linie, la un fel de ”piață a ideilor” de acest fel. Fapt este că una dintre provocările cu care ne confruntăm este că e vorba despre o perioadă din istorie care este, cu adevărat, foarte dificil de recreat. Pentru că, nicăieri, nimeni nu a reușit să creeze viață în laborator; doar în laborator. Și eu cred că este foarte puțin probabil ca aceasta să se întâmple vreodată. Prin urmare, da, avem idei, avem teorii, avem ipoteze – și, dacă dumneavoastră preferați să le așezați pe toate acestea sub umbrela unei ”piețe”, atunci, cu siguranță, că este vorba și despre cât de bine pot oamenii de știință să își promoveze ideile.

De ce spuneți că este foarte puțin probabil ca viața să fie creată în laborator?

Acesta este un punct de vedere personal, țin să menționez de la bun început. Spre exemplu, putem să luăm șiruri de ADN sau de ARN și să le privim cum anume se multimplică acestea, în laborator, într-o eprubetă. Aceasta este chimie. Nu este viață. Când spun așa, nu vreau, nici măcar un singur minut, să avansez sugestia că există vreo forță misterioară a vieții, dar este un fapt cât se poate de reală că sistemele chimice și biologice care sunt implicate în crearea vieții și în evoluția vieții sunt extrem, extrem de complexe. Poate că m-am grăbit să spun că este cu totul ”imposibil”; aș reformula și aș spune că este puțin probabil ca viața să fie recreată în laborator.

Și atunci, ce e viața? Ați spus că nu e viață chimia din laborator…

Din punctul meu de vedere, nimeni nu poate să o definească. Știm, desigur, ce este viața atunci când o vedem, au fost multe încercări de-a lungul anilor de a defini viața, ce e viața, cum apare viața. Un exemplu – poți să definești viața ca pe ceva care creează, care dă naștere unor progenituri. Dar e o problemă și cu lucrul acesta; spre exemplu, un măgăruș este un hibrid dintre un catâr și un cal. El e viață, e în viață, are viață, dar nu poate să aibă progenituri.

Puteți citi interviul în întregime aici: https://www.lapunkt.ro/2020/01/interviu-jim-baggott-sa-crezi-in-stiinta-e-altceva-decit-sa-crezi-in-ce-iti-spune-religia/