Nici cu hashtag nu mai intră în trend prăfuitul „Mulțumesc” (23.10.2017)

Articol de Iulia Radu
Cred că domnul Nicu Alifantis căuta un simplu „mulțumesc”, dar cum nu l-a găsit, a folosit și dumnealui ce i-a ieșit în cale. Nu-i bai, lasă, să fie pe degeaba!
Totuși, țin să fac câteva precizări importante:
*Emisiunea se numește „Psihologul muzical” (și nu cum a reținut Domnia sa după 15 ani de când există această emisiune la R.R.A.).
*Ideea unui live-streaming a pornit de la ascultătorii emisiunii (din țară și  mai cu seamă din străinătate) care și-au exprimat dorința de a vedea măcar o parte din acest eveniment. Andrei Partoș doar a subliniat importanța unui astfel de demers, care, între noi fie vorba, se vede zilnic pe toate paginile de Facebook, că doar n-am inventat noi roata. Și cum mesajele pe acest subiect erau multe și dese, am dedus că e important pentru un PUBLIC care nu poate ajunge la fața locului. Iată câteva dintre mesajele primite în timpul emisiunii:

Adryan, Sydney Ce idee bună cu expoziţia. Va fi şi live pe Facebook? Mi-aş dori să văd şi eu!
Patricia, Sao Paolo Vă rooog să faceţi live streaming pe Facebook de la expoziţie!
Marius, metalfan Dacă aveţi un iPhone 7 sau un Samsung bun iese mai bine live-ul decât dacă ar fi filmat cu o cameră.

*Domnul Nicu Alifantis a părut că aprobă și chiar îi surâde ideea, în special în ceea ce privește partea de început în care au luat cuvântul oameni implicați în realizarea și organizarea acestui eveniment. Ba chiar am stabilit că discutăm la fața locului pentru a găsi soluția optimă. Când am ajuns la Teatrul Bulandra și l-am văzut pe domnul Alifantis stresat, emoționat, preocupat de eveniment, n-am mai insistat. Ne-am salutat și ne-am văzut de ale noastre. Am făcut live-streaming-ul cu gândul la mesajele ascultătorilor. Am filmat strict discursurile de început. Departe de mine intenția de a face ceva împotriva voinței dlui Alifantis. E drept că am filmat și cu aparatul foto, plimbându-mă printre invitați și exponate. M-am gândit că era păcat să nu o fac pentru că atmosfera era cu adevărat plăcută. Mi-am zis că poate vor fi de folos imaginile respective. Am făcut-o așa cum m-am priceput (pân’ la urmă, nu-s nici fotograf, nici cameraman, dar m-am străduit pentru că, la un moment dat, dl Alifantis m-a rugat să-i trimit câte ceva din ce am făcut). Dar acum nu mai contează. Nu le vom publica, nu dorim să supărăm Artistul. Ca să fie pace, am scos de pe pagina emisiunii și „live-streaming-ul”, sau cum i s-o zice! Păstrăm doar fotografiile făcute de mine.
*Evident că n-am făcut-o ca să capăt mulțumiri. Până la urmă, eu chiar n-am făcut mare lucru. La fel de adevărat este că nu doare să îi spui un amărât de „mulțumesc” unui om care te-a spriinit de-a lungul carierei, așa cum a făcut-o Andrei Partoș. Dar ne-am obișnuit cu artiștii care uită să mai dea un semn (tot la banalul „mulțumesc” mă refer) după ce au fost în studioul emisiunii (mulți dintre ei, chiar la solicitarea lor). Dar de data aceasta, lucrurile stau puțin diferit. Reacția ușor auto- ironică a lui Andrei Partoș s-a produs tocmai pentru că relația cu Nicu Alifantis este veche, tocmai pentru că-l consideră prieten. Iar când astfel de lucuri neelegante vin din partea prietenilor, e mult mai greu de acceptat.
*Eu nu mă așteptam la nimic, cu atât mai puțin la postarea „elogioasă” de pe Facebook a domnului Nicu Alifantis. Măcar dacă m-ar fi lăsat pe mine să-mi aleg fotografia… Acu’ asta e… rămânem așa. Săru’ mâna, Bunicule de la Brăila!
 

Nicu Alifantis: Am stat și am analizat pe îndelete cele întâmplate aseară la Teatrul Bulandra, la vernisajul pe care, cu atâta generozitate, mi l-a făcut cadou Festivalul Național de Teatru. Pentru că a fost un cadou, unul foarte frumos, pentru care le mulțumesc, încă odată! Despre altceva voi face vorbire în cele ce urmează.
Se pare că fără să vreau am devenit personajul principal al unei întâplări rare, dacă nu chiar fără precedent, nu știu exact.
Vineri noapte, la despărțirea de Andrei Partoș, care a fost atât de amabil și generos să mă invite la emisiunea sa, „Psihologul de la miezul nopții”, să vorbim despre evenimentele pe care urma să le am săptămâna asta și pentru asta îi mulțumesc, în mod deosebit, Andrei mi-a vehiculat ideea că ce-ar fi să facem o transmisie în direct de la vernisaj, adicătelea un „live-streaming”, cum se zice pe la noi, transmis de acolo, că cică nu s-a mai întâlnit așa ceva. Am luat-o ca pe-o glumă, ne-am luat la revedere și am plecat.
Când colo ce să vezi? La eveniment apare Iulia Radu, ne salutăm, îi mulțumesc c-a venit și ne-am vazut de ale noastre. Eu de emoțiile mele, ea de „live-streaming-ul” ei!…
Cine-i Iulia Radu? E ceva ce dacă n-ai ar trebui să faci pe dracu-n patru și să-ți cumperi, dar nu cred că mai găsești, c-a luat Andrei Partoș tot și stocul s-a epuizat. Deh, asta e! „Unii are noroc!”
Eu am aflat aseară de la Andrei că a dat în direct evenimentul la televizoarele din calculatoare, tablete, telefoane, da nu l-am crezut. Eu îl sunasem să disecăm puțin evenimentu’, că așa m-a făcut mama pe mine, curios nevoie mare… și când colo, na, c-am devenit vedetă de „live-streaming” sau cum s-o numi el, grație Iuliei Radu, după o idee de Andrei Partoș.
Păi și eu ce să mai zic acum? Iaca zic, cam cum se spunea pe la mine la Brăila:
Săru’ mâna, tanti Iulia; săru’ mâna, Nenea Andrei!

Se pare că această postare pozitivă a deranjat:

Frumos evenimentul, frumoasă relatarea. Am un singur regret. N-am reușit să-l emoționez (prin prezență) pe Nicu Alifantis. Eu merg foarte rar la orice lansare, vernisaj, din motive de sănătate și vârstă.Trebuie să-mi schimb garderoba, ca să mă fac observat!

La ce a scris Andrei, dl. Alifantis a simțit nevoia să dea o replică, deși nu era cazul să treacă la bășcălie (nevinovată).
Nicu Alifantis Nu știu cum se face, însă matale, drag și vechi prieten, ai fost prezent la mai toate evenimentele mele importante în sală, langă sală și de multe ori pe scenă. Și-ți mulțumesc pentru asta! Din acest motiv am considerat că n-ar fi drept să te introduc la categoria „persoane rare” la evenimentele mele. Așa că nu te mai plânge ca o babă batrână cu brîul de lână! Oare cine te-o fi sunat aseară după eveniment ca să schimbe impresii pe subiectul care tocmai se întâmplase? Aud? Păi vezi cum ești? Adevărul e că te recunosc, așta ești matale, puțin ciufut, căci altfel te transformi într-un simpatic și nu se prea pupă cu psihologul de la miezul nopții! Te pup și te iubesc, sănătate îți doresc și mai jos mă iscălesc!
Ca să fie tot programul „mulțumirilor” încheiat ne-a rezolvat, așa cum am scris mai sus. Aici aveți originalul: