O POLEMICĂ FOLKISTĂ

septembrie 26, 2016

290

Articol de Iulia Radu
S-au „încins” spiritele în muzica folk. Faptul că un gen muzical (considerat de unii marginalizat) naște dezbateri, replici (mai mult sau mai puțin tăioase) e semn bun. Înseamnă că folk-ul nu produce doar zeci de festivaluri în toată țara, ci este capabil să stârnească pasiuni mistuitoare și să scoată la iveală o nouă generație de folkiști care-și cere drepturile. Am găsit un dialog „aprins” între un scriitor, jurnalist cu experiență, George Stanca, și Marius Matache (folkist din generația tânără, blogger – ForeverFolk.com). Subiectul nu este unul nou. Adesea primim mesaje în timpul emisiunii „Psihologul muzical” (Radio România Actualități) de la ascultători tineri (!!) care (se) întreabă de ce s-a „diluat” mesajul din muzica folk, rock, de ce nu apare un nou Vali Sterian în rândul noii generații.
Aveți mai jos articolele scrise de George Stanca și Marius Matache.

De profundis: Vali Sterian

Articol publicat de George Stanca în Click

Vali, la zilele tale septembriene – născut pe 21, decedat pe 16 – fac o scanare a folk-ului. Clasicizat cu corifeii, subțiați de lipsa ta, spirit neliniștit, provocator, caustic.

Azi, mulgători emeriți de talente extrag ce se mai poate dintr-un spirit folk, vag apropiat de poezia profundă, frivolizat în rime rotunde ca nurii divelor… Lumea, desuetă, s-a cantonat la rotunjimile cam încrețite ale Răduleascăi. Capitalismul acela liberalist de-l visam noi, a devenit un coșmar. Biserica e atacată de tineri fără pic de credință, rebeli de dragul de a fi așa și de a o înjura liber pe mă-sa. Mai urlă unii ”piețari”, dar finanțați de-un bozgor american ce sună la corn un șlagăr tansilvan.Tipul a cumpărat//idiotizat cu devize conștiințe mari. Antipatrioți mercenari. Lista lor e mare cât foamea.
Folk-ul se lasă arestat de negustori burtoși, subculturali, bodyguarzi ratați în rime calpe, cu slugi behăitoare, ce cântă din mațu gol și ”pohete” zdențăroase și alcool-famelice, ciripele care păsăresc din cele 4 labii; roboțici de fagure, robi ce cacă-n cor nectar maroniu. Adică muzici redondante, lălăitoare, o apă stătută, sulfuroasă.
Restul… Neniță, este! Eugen ”Gorby” e sublim, te venerează cu stil și ritm… ne adună-n numele-ți. Bodo, cam absenteist, dar viu… Ducu mai cară spiritul folk la RRA, pe cărucior – cât mai are spirit folk-ul. n.a. – cu un Mihai Popescu fresh și înamorat de gen. Teo a ieșit, biata, la pensie, dar nu se lasă. Andrei, copilăros și optimist. Tov. Socaciu… prea mare pentru noi. Alifantu’, mereu căutător, dar și găsitor. Prolific. Ciocu, harnic și candid, scrie la cartea vieții. Tetea se ceartă de un secol cu Covaci.
Puteți citi articolul în întregime aici:
http://www.click.ro/vedete/scrisorile-lui-stanca/de-profundis-vali-sterian-0

False verdicte asupra folkului

Articol de Marius Matache publicat pe ForeverFolk.com

Văd că e o modă în aceste zile să dăm verdicte cine a scris istorie în muzica folk, cine e bun de dat ca exemplu și tot așa. E foarte bine, zic, pentru că tinerii din ziua de azi au nevoie de modele în carieră. Pe de altă parte, tinerii au nevoie de sprijin, într-un showbiz în care nu e ușor să supraviețuiești nici ca artist cu oarecare vechime.

Analiza unui jurnalist și om de litere dintr-un ziar de canclick (merci, Cosmin Vaman!) m-a dezgustat profund prin tonul suburban și prin subțirimea descrierii folkului ca branșă. Că domnia sa vede doar o anumită generație (și aceea extrem de superficial caracterizată), plus 2-3 muzicieni apropiați, e problema dânsului. Că nu îi plac anumiți muzicieni/poeți/actori din lumea folkului, e dreptul dânsului. Dar când arunci cu noroi pe o breaslă în ansamblul ei, una alături de care ai combătut, dai dovadă doar de frustrare și de sindromul “nu mă mai bagă și pe mine nimeni în seamă”.

Îmi permit să îi semnalez domnului jurnalist că Mircea Baniciu face mai mult decât să se certe cu Nicu Covaci, tocmai a lansat, alături de Pasărea Rock, un album nou. Că Nicu Alifantis nu e doar prolific, ci și stabilește repere în muzica românească (câți artiști cântă cu 18 muzicieni pe scenă, cum a fost lansarea albumului Mozaic?). Că în zona folk și spațiul adiacent există nume ca Fără Zahăr, cu sute de concerte anual și milioane de vizualizări ale clipurilor de pe Youtube. I-aș menționa-o și pe Alina Manole, care vinde anual în București mai multe bilete decât jumătate din artiștii favoriți ai domniei sale împreună. I-aș spune că prin folk există un Daniel Iancu, un Emeric Imre, un Ovidiu Mihăilescu sau un Dinu Olărașu, ale căror piese sunt prezente pe la orice foc de tabără sau pe orice scenă de concurs de tinere talente. Vreți exemple? Vine valu‘, îmi ia calu‘, Nebun de alb, Tânăr și liber, N-ai nevoie de foarte multe sunt primele care îmi vin în minte. I-aș spune să ia notițe despre Cosmin Vaman în materie de „rime alese”, chiar dacă sound-ul acestuia a migrat spre pop-rock mai curând. Dacă de Cristi Buică ați aflat abia în 2013 (considerându-l revelația festivalului de la Siret), înclin să cred că ați fost alături de folk…la fără frecvență.

Puteți citi articolul în întregime aici:

http://www.foreverfolk.com/2016/09/26/verdicte-false-folk.html

Replica lui George Stanca, postată pe blogul georgestanca.ro

Apropo de scrisoarea mea către decedatul Vali Sterian, mă combate un MM-folkist.
[ L-am urmărit pe Youtube, nu-i chiar rău pe unele texte slabe…]
În anumite locuri are dreptate. Nu amănunțesc. Numai că eu îl puneam la curent pe un Vali imaginar, cu ce mai e prin folk. Cu deosebire era o trecere, în revistă, câteva rânduri rapidă, sentimentală a apropiaților lui//noștri. Care, implica unele omiteri de persoane. Totul, încadrat în 2400 de semne impuse tipografic. Nicidecum o analiză exhaustivă. Până să citesc eu textul lui MM, mi s-a spus că e decent. Nu, nu e ! E, clar, mâna unui individ tutelar, grobian. E suflul etilic al ”omului de cultură”, folk, care a emis celebra sintagmă poetică ”Pișa-m-aș pe mormântul tău, George Stanca! ”… reprezentativă pentru spiritul lor…
Puteți citi articolul în întregime aici:
http://www.georgestanca.ro/o-polemica-folkista/