Victor Rebengiuc: Actoria e o meserie în care nu știi ce să pui. Iei un text și vezi ce iese din el. Nu e ca pusul cărămizilor. Am pus 10 și mai trebuie să pun 5 să iasă bine. În actorie e vânt, e neant. Nu știi cum va fi. M-au vopsit blond pentru rolul din filmul Pădurea Spânzuraților, regia Liviu Ciulei, și am rămas așa și la teatru, în rolul din Richard al II-lea.
În 25 de dialoguri cu publicul de teatru, de cinema și de carte, domnul Victor Rebengiuc a creat o atmosferă deosebită prin entuziasmul pe care l-a manifestat atât în a povesti cât și a răspunde la întrebările adresate de moderatori și spectatori în locuri precum Muzeul Național de Artă, Arcub, Cărtureși Modul, Cinema Elvire Popesco, Cinema Studio Horia Bernea, Romexpo, Humanitas Cișmigiu, Muzeul Literaturii Române, Teatrul Nottara, Humanitas Kretzulescu, Teatrul Bulandra, Teatrul Național București. Grație acestor evenimente deschise, am aflat despre începuturile sale în teatru, despre anii de liceu, de facultate, despre faptul că îi place să urmărească sport la televizor, ne-a povestit despre lucrurile inedite pe care le-a făcut în cariera sa, cum ar fi să joace un text de Dostoievski într-un club sibian. La Sibiu am filmat de asemenea cu domnul Victor Rebengiuc la inaugurarea stelei sale de pe Aleea Celebrităților de lângă Teatrul Național Radu Stanca.
Povestiri din teatrul epocii de aur: În 1956, când am terminat facultatea eram îndrăgostit, înnebunit, cucerit că fac teatru și că jucam alături de actori. Când am terminat institutul a fost o problemă cu noi. Noi am fost o generație bună care a fost cerută la toate teatrele din București, dar nu puteam intra acolo pentru că legea nu ne dădea voie. Trebuia să avem un an de zile de practică în producțiile teatrale din provincie și după aceea aveai dreptul să te înscrii la un concurs pentru ocuparea unor locuri vacante în București. Colegii mei au fost George Constantin, Gheorghe Cozorici, Amza Pellea, Silviu Stănculescu, Silvia Popovici, Sanda Toma, Ștefan Bănică, Gina Patrichi. Cineva s-a luptat pentru noi să obțină o înlesnire la minister ca să putem participa la acest concurs, doar dacă acceptam repartizarea. Am acceptat-o. Ne-au repartizat să jucăm la Craiova. Pe mine Teatrul Național dorea să mă angajeze, dar nu organizau concurs în acea perioadă. Teatrul Municipal (Bulandra) a anunțat un concurs, directoare era pe vremea aceea doamna Bulandra. Mama s-a dus și m-a înscris, dorindu-și ca eu să vin acasă. Mi-a dat telefon și mi-a zis să vin repede că a doua zi aveam concurs la Teatrul Municipal. Am plecat repede acasă. Au venit toți după mine de la Craiova, unde repetam deja la un spectacol. Nu am putut să plec atunci. Am plecat după 6 luni după ce l-am jucat. Când am intrat în Teatrul Bulandra în anul 1957 am văzut pe avizier că eram deja distribuit în 2 viitoare spectacole: Omul care aduce ploaia, regia Liviu Ciulei și Nebuna din Chaillot, regia W. Siegfried.
Cu o carieră artistică de peste 70 de ani, cu sute de roluri în teatru și în film, domnul Victor Rebengiuc este un artist care la 92 de ani e activ atât în profesia sa, precum și la festivalurile culturale, dar și în mișcările stradală împreună cu Oana Pellea, Marius Manole. Când nu e pe scenă la Teatrul Bulandra în spectacolul Tatăl sau în spectacolul Regele moare de la Teatrul Național București, e invitat la evenimente literare, dintre care eu am avut onorantele ocazii de a documenta 25 pe care le regăsiți pe Verbs describe us cultura ca stil de viață art goes on.
