Cine esti tu, publicule consumator de Rieu?

Articol de Brândușa Balan
Pe Andre Rieu l-am „intalnit” in urma cu 11 ani , intr-un orasel din provincie, prin intermediul unui DVD adus din strainatate. Pe vremea aia Rieu abia era cunoscut in Romania, daca nu ma insel existau cativa adepti ai genului lui muzical, printre care si mama, care mi-a dat sa „gust” prima oara dintr-un concert  mai altfel prin intermediul monitorului. Apoi aceasi cunostiinta i-a adus mamei si alte dvd-uri si de atunci tot m-am visat cu mama la un concert de acest gen – pentru un moment de visare.
Anii au trecut si aproape ca mi-au iesit peri albi in acest gri de zi cu zi din Bucuresti. Atentia si priceperea vizuala mi-am indreptat-o catre muzica in primii 6 ani de Bucuresti iar de 6 luni am revenit pe vizual in lumea concertelor.  Sunt un consumator de 5  arte din cele 7 (pictura, muzica, fotografia, filmul, teatrul) iar la randul meu le imbin pe vizual de 10 ani.  Nu sunt multi ani dar in tot acest timp am avut sansa sa ma invart in aceste arii culturale si sa construiesc in mine o viziune a artelor ce hranesc sufletul.
La fiecare intalnire cu publicul, consumator de arta am privit ochii celor insetati si de altceva. Si de fiecare data am observat acea licarire in ochi ce imi confirma ca pentru un timp si-au luat doza de visare, liniste si pace interioara.
Urmaresc in acest spatiu virtual si reactiile publicului in scris, review-urile celor din media pro si contra scrise dupa un eveniment.
Astazi un titlu mi-a atras atentia „Andre Rieu – măscăriciul cu vioară care îi face pe snobi să se creadă culți”, articol semnat de asa zisa jurnalista Alina Moscalu. Instant m-am dus cu gandul la intrebarea „ce anume te face sa crezi ca Rieu e un mascarici?” Dar cu publicul ce ai avut? Am citit si recitit randurile scrise intr-un mod destul de agresiv de catre jurnalista, incercand sa-mi dau seama de unde a izbucnit aceasta frustrare a romanului neinteles. „Andre Rieu nu cântă muzică clasică. Ceea ce face el este o schimonoseală și o schilodire a muzicii clasice. Omul este un oportunist care a simțit că snobii au nevoie de o mână de ajutor pentru a depăși un blocaj real: nu puteau avea acces la muzica clasică. Dacă până la Rieu se mai aventura câte unul la vreun concert de muzică clasică (trecea prin niște cazne de nedescris, dar rezista pentru imagine), odată cu apariția măscăriciului cu Stradivarius în mână, snobii simt că și-au luat doctoratul în ale clasicului. Și sunt mândri nevoie mare. Și profund atinși de sentimente înalte.”
Intr-o postare publica pe facebook mi-am permis sa intreb cine este aceasta domnisoara/doamna Alina Moscalu. Ma roade curiozitatea pentru a decripta frustrarile din spatele randurilor transate de ea.
“Vreau sa aflu cat a studiat la conservator muzica?!? in caz de a facut conservatorul. M-as bucura sa stiu daca a observat ca printre cei 100 de snobi, erau si persoane de varsta a3-a care au venit acolo dupa ce s-au hotarat sa „sa amane moartea pt inca un an „, banii de pensie fiind investiti la acest concert. Am privit in ochii bunicilor o clipa a tineretii, valsand imaginar , un moment de bucurie. Pe cativa dintre “batrani” i-am observat si pe la Ateneu sau Opera, acesti omuletii  si-au facut abonament si la teatru / film. Ei sunt o parte din publicul consumator de arta si din Bucuresti, cei care au o pensie decenta cat sa isi permita sa isi anime batranetile.
In Romania e un lux sa mergi la un concert, sau mai bine spus la un astfel de concert – te gandesti de cateva ori unde investesti banii de vacanta .
      Nu stiu care sunt tarifele concertelor din strainatate insa si acolo observ  „zi de sarbatoare” cand vine Rieu cu „band-ul” in oras.
Acest Rieu a „tradus” cateva arii complicate pentru tot „snobul”, cat sa aibe habar ce mai asculta din „greseala” pe la opera, locul unde mai da cu un check-in. A adus mai aproape de suflet sunetele muzicii.
Copiii – si ei snobi cu familiile lor, au sansa sa mai asculte si altceva pe langa „hit-urile” verii, pe care ma gandesc ca Alina Moscalu nu le asculta, pentru ca deh – e persoana educata si cu multa cultura muzicala.
Da este si show si marketing -Rieu si orchestra – dar este un alt nivel de a privi muzica, mai „snob” din unghiul „jurnalistului” care a scris acest articolul de la kamikaze si mai aproape de suflet pentru cei ce isi permit aceasta „trecere in timp” cu 10 ani inainte , fata de romanica.
Mare dreptate avea Brancusi: „V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit şi mai săraci şi mai proşti”.
Dupa postarea de pe facebook am avut ocazia sa vad reactiile pro si contra si cateva mi-au atras atentia.
„Stii cat ne place noua, romanilor, sa calcam in picioare orice este stralucitor si deranjeaza! Da, dragul de el a redus din inaltimea la care putini ajung si a daruit frumusetea muzicii tuturor. Ceea ce face Andre Rieu este fantastic si bucura oameni, ceea ce putini reusesc in lumea asta atat de greu incercata. Andre Rieu are o afacere pe care a dezvoltat-o intr-un mod in care numai un om inteligent este capabil. In Romania insa, acest gen de afacere nu ar fi posibil.” – L.P
„Am auzit si eu des opinia asta printre asa zis … muzicieni elitisti frustrati. Tot felul de ratati care performeaza cu salile semigoale, se izoleaza in turnuletul de fildes al „muzicii clasice” considerand ca publicul este de vina ca ei sunt complet lipsiti de imaginatie si ca nu stiu nimic altceva decat sa imite ca papagalii ce au inventat altii acum 500 de ani.
Filarmonicile sunt pline de astfel de indivizi care nu ofera absolut nimic nou societatii, de parca publicului modern i-ar mai pasa ca muzicianul stie sa execute nu stiu ce pasaj fara greseli (oricum sunt zeci de mii de muzicieni care stiu sa faca treaba asta fara sa mai impresioneze pe nimeni).
  Andrei Rieu ofera un spectacol publicului pe care ei nu o sa fie in stare sa-l ofere in 3 vieti de scartait degeaba vioara. La ultimul concert la care am fost la filarmonica era sa adorm in sala (mai ascultasem programul de vreo 5 ori in diferite interpretari una mai plictisitoare ca cealalta). La Andrei n-ai nici o sansa sa te ia somnul.” M.G.E.
„Personal, nu as plati 600 de ron sa merg la acest fel de concert, cu atat mai mult cu cat serile de la Ateneu, de multe ori sunt goale. Si, da..femeia are dreptate dintr-un punct de vedere! Cand se platesc 600 de lei pentru Andre Rieu de catre oameni care nu calca pe la Opera sau la Ateneu, decat de 2 ori in viata” S.N.
„Fenomenul descris de Alina si de umilul subsemnat se refera la faptul că ok, omul are carismă, își cântă decent muzica, dar să fim serioși reorchestrarea anotimpurilor de Vivaldi se face prin perioada Liceului de arte.. nu spun ca ceea ce face e chiar asa de prost, dar cum poti sa compari asta de exemplu cu fulminantele rearanjari pe episoade ale lui Mahler sau Bach? Sunt o gramada de exemple precum Rieu care de fapt interpreteaza softer & lighter music for mases si pe care lumea ii catalogheaza ca fiind mai mult decat veritabili. evident ca nu sunt. La fel ca in toate industriile muzicale, gusturile maselor incep sa vibreze după ceea ce mass-media e platita sa propulseze. cui ii pasa de artistii uluitori si de serile pustii de la Ateneu?!” S.M
Si la final de gand transcris pe randuri vin cu o completare : publicul e cel care alege ce sa consume si cat sa consume.
Găsiți articolul la care fac referire aici:
http://www.kmkz.ro/recomandari-2/tepe-recomandari-2/andre-rieu-mascariciul-cu-vioara-care-ii-face-pe-snobi-sa-se-creada-culti/
 
P.S. Am uitat sa mentionez ca mama a studiat pianul si „intamplarea” face ca a si participat la olimpiadele nationale de muzica luand de fiecare data cate un loc fruntas, ca sa nu o laud cu locul intai. Astfel ca am avut sansa sa cresc cu suntele de pian, dezvoltandu-mi un auz foarte fin.