Să râdem cu Delia și Macanache (4.05.2017)

delia si macanache aArticol de Iulia Radu

Că tot românu’ este ferm convins că s-a născut poet, știm deja. Aproape zilnic vedem exemple penibile. Unul dintre ele este acesta: Delia a colaborat cu Macanache. Piesa lansată de cei doi a strâns în doar 4 zile, peste 1.700.000 de vizualizări. Nu mă mai miră, știu deja cum se fac vizualizările online. Având în vedere că va fi una dintre piesele care va intra cu forța în viața mea („Sfântul heavy-rotation” își va face datoria cu strășnicie), am dat play pe Youtube. În plus, mi se pare normal să știu „ce vrea publicul”, spre ce ne îndreptăm din punct de vedere muzical. Am aflat: spre dezastru! Piesa (melodia) n-ar fi rea dar, din păcate, nu-i instrumentală. Textul e plin de „licențe poetice” (de când a auzit de ele, românul are impresia că orice dezacord intră în această categorie). Dar, e un prilej bun de a râde cu poftă într-o pauză de cafea. Hai să vedem ce spun „poeții” (n.b – a fost nevoie de doi oameni pentru a scrie această „poezie”, evident: Delia Matache & Macanache). Cat Music promovează intens această „creație”.

Să râdem, deci!

 

Iti faceam clatite doar cu dragoste si dor

Imi gatesti doar zile fripte, tu traiesti, eu simt ca mor

Ne imbatam doar cu iubirea ce ai transformat-o in rom

Ce om, om

 

 

Cand te-am cunoscut erai mai simplu si mai high

Ai venit cu un kil de mere si m-ai cucerit c-un ceai

Ce ai avut se cheama farmec, acum ia-l de unde n-ai

Ramai unde vrei cu bine, ia si merele cu tine

 

Deci… E un fel de Masterchef în care fiecare gătește cu ce poate și ce poate. Avem și rom (cu un singur „r”, deci nu-i are legătură cu etnia; știți ce-i ăla, rom, că doar v-ați uitat la Pirații din Caraibe).  El era „simplu și high” când a cunoscut-o. Avea un kil de mere din care i-a făcut un ceai. Și (surprinzător!) a cucerit-o. Când băiatul a devenit complicat și  „low”, a pierdut „farmecul” pe care, evident, l-a declarat nul. Fata i-a dat merele-napoi. Ce înțelegem noi de aici? Ai farmec doar dacă: 1. ai un kil de mere; 2. dai un ceai; 3. ești high și simplu.

P.S. Observ că prietenia cu Cheloo (care tocmai e anchetat pentru trafic de droguri) se vede și-n versuri.

 

 

 

Stii ca fara tine viata este pustiu

Daca n-ai iubire, nu prea ai nimic

Dar stii ca nu rezisti fara mine, eu stiu

Ia ramai cu ma-ta, hai, ramai cu ma-ta

 

 

Stii ca fara tine viata este pustiu

Daca n-ai iubire, nu prea ai nimic

Dar stii ca nu rezisti fara mine, eu stiu

Ia ramai cu ma-ta, hai, ramai cu ma-ta

 

Refrenul e clar pentru toată lumea, da? „Viața este pustiu” e o licență poetică, nu fiți răi.

„Mă-ta” face parte din argou (n.r. – limbaj convenţional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc). E greu de înțeles de ce se insistă atât de mult pe trimiterea băiatului la „mă-sa”. De ce nu la „tac-su”?! De ce sunt discriminați cei care au fost crescuți doar de tată?! E nedrept!

 

 

Fata mea, de ce-mi faci rau, cu tine ma simt titanic

Nu te plac pentru popou, poa’ sa fie el balcanic

Nu am de unde mai mult, zau, am salariu dă mecanic

No panic at the disco, mai retro ca un blisco

 

Aici, vă rog, să fiți atenți pentru că lucrurile se complică! Băiatul i se adresează fetei.  El e „titanic”, de unde deduc că se va scufunda până la urmă. Ceea ce mă întristează. Din versul următor înțelegem că poetul nu o place pe ea, pe muză, pentru „popou” oricât de balcanic ar fi el. Apropo, există un studiu care atestă faptul că în balcani sunt cele mai frumoase „popouri”?! Aflăm apoi și condiția lui socială: e mecanic, asta doar pentru că n-a găsit altă rimă la „titanic”.

Ultimul vers este o răutate gratuită la adresa trupei Panic At The Disco. Nu trebuie să le purtați pică doar pentru că ei scriu texte mai bune decât voi.

P.S. Nu știu ce înseamnă „blisco”. Aștept ca Delia & Macanache să lanseze și un dicționar al noii limbi române. Nu de alta, dar nu vom mai fi în stare să îi înțelegem pe viitor.

 

 

Pentru tine merg descult de aici si pana-n San Diego

Must let go to your ego, colego, intelegi, ti prego

Vreau sa construim ceva si nu cu piese de lego

Ori ramai cu mine, ori ramai cu bine

 

Globalizarea se vede în limbajul „poetului”, de asemenea este și un mesaj de susținere a imigranților.

„Piese de lego” este o trimitere la publicul lor țintă: grădinița și clasa 0. La naiba! Am citit până aici și acum aflu că nu-s în target?! Păi, cu asta ar fi trebuit să înceapă! În fine, acum îndurați cu mine, hai să citim până la final!

 

 

Stii ca fara tine viata este pustiu

Daca n-ai iubire, nu prea ai nimic

Dar stii ca nu rezisti fara mine, eu stiu

Ia ramai cu ma-ta, hai, ramai cu ma-ta

 

 

Stii ca fara tine viata este pustiu

Daca n-ai iubire, nu prea ai nimic

Dar stii ca nu rezisti fara mine, eu stiu

Ia ramai cu ma-ta, hai, ramai cu ma-ta

 

 

Negre imi faci zilele, albe imi sunt noptile

 

 

De ce te comporti ca Eva, daca nu-ti plac me-re-le

Vreau sa fii a mea forever, ca la prima ve-de-re

 

 

Stii ca fara tine viata este pustiu

Daca n-ai iubire, nu prea ai nimic

Dar stii ca nu rezisti fara mine, eu stiu

Ia ramai cu ma-ta, hai, ramai cu ma-ta

 

 

Si uite asa am terminat si aceasta poveste de aproape dragoste

In care el o iubea pe ea foarte mult si ea-l iubea, dar el ii tot dadea mere

Si ea… i s-a facut rau de la atatea mere si cu mamele ca na, iti dai seama

Si aia e, s-au despartit si au trait nefericiti pana la adanci batraneti

 

Aici se vede cultura „poetului” (e clar pentru toată lumea că e poliglot) precum și educația religioasă: „Eva”, „merele”, desigur, a uitat de șarpe dar nu-i nimic se subînțelege…. (nu știm exact dacă a fost dus de prea multe ori la Biserică, dar sigur a văzut măcar ceva cărți de colorat sau desene animate – poate „Cartea Cărților”).

A venit și naratorul! Asta da, apariție surpriză! Naratorul lămurește problema acestei povești de dragoste: merele! Morala este că dacă mănânci prea multe mere, ți se apleacă și te desparți de iubit(ă). Și trăiești nefericit până la adânci bătrâneți. Acum m-am prins de ce nu se mai regăsesc copiii în poveștile lui Ion Creangă sau ale lui Petre Ispirescu. Cum să citești „Prâslea cel voinic și merele de aur”?! Dacă ți se apleacă? Din cauza merelor, desigur!

 

Stii ca fara tine viata este pustiu

Daca n-ai iubire, nu prea ai nimic

Dar stii ca nu rezisti fara mine, eu stiu

Ia ramai cu ma-ta, hai, ramai cu ma-ta

 

În loc de concluzie

Nu mă aștept ca artiștii (indiferent de genul muzical abordat) să-i concureze pe Eminescu, Blaga, Bacovia, Arghezi, Cărtărescu. Deloc! Dar, mă aștept să fie în stare să facă texte decente și coerente. Nevoia de a șoca cu orice preț e egală cu prostia de multe ori. Dacă ar șoca printr-un mesaj (fie el de dragoste, social, politic, etc) ar fi cum ar fi. Abia atunci ar exista un motiv real de discuție. Nu vreau să cred că cei doi „creatori” nu cunosc limba română. N-aș vrea să cred nici că o măcelăresc voit. Dacă doar prin texte proaste pot ieși artiștii în față, ne aflăm într-o situație tristă. Dacă radiourile (oameni de presă, oameni de litere) aleg să promoveze prostia și prostul-gust atunci ne merităm soarta. N-avem de ce să emitem pretenții de la o generație care crește „intoxicată” cu astfel de texte de doi lei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


× one = 4

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>