Andrei Pleşu (Adevărul) – "Scurtă revenire la limba română"

august 4, 2014

Recunosc. Cuvîntul „incremental“ nu face parte din vocabularul meu. Nu ştiu nici ce înseamnă ”tiristor”, sau ”mosfet”. Alţii – mai cultivaţi, mai bine instalaţi în limba română – ştiu. Continui, totuşi, să fiu de părere că dacă vorbeşti poporului dintr-un studiou de televiziune e preferabil să foloseşti cuvinte mai la îndemînă, mai ales dacă există echivalenţe româneşti consacrate, sau dacă ceea ce vrei să spui se poate spune simplu şi limpede.
Evident, eşti liber şi să vorbeşti păsăreşte, să faci pe nebunul, să arăţi că „ai vocabular”. Dar, mai ales cînd meseria ta implică o anumită abilitate a comunicării, inteligent este să nu te scremi, să nu dai ascultătorilor sau cititorilor tăi impresia că, fără un certificat de absolvire a DEX-ului şi fără o specializare în statistică matematică, n-au acces la discursul tău. La rîndul meu, sunt liber să semnalez faptul că un anumit tip de comportament retoric e stricător de limbă. Dar sunt cu adevărat liber? Nu prea, de vreme ce un ditamai reprezentant al guvernului dă imediat cu mine de pămînt, într-o variantă cu totul insolită. Eu zic: publicul nu e obligat să ştie ce e aia ”metrafoxat”. El răspunde: ”băsistule!” Eu zic: într-o dezbatere publică, nu e indicat să recurgi la un termen tehnic, neuzitat în vorbirea curentă şi, de altfel, manevrat discutabil (”incremental”). El răspunde: ”Eşti omul ruşilor!”. Sau: ”ţi-e frică de victoria electorală a lui Ponta!” Dacă arăt că nu se spune ”să scrim”, ci ”să scriem”, insul cu pricina e în stare să mă facă trădător de ţară. În aceste condiţii, orice discuţie e inutilă. Să trecem, deci, la lucruri mai consistente.
Pe forum-ul unui articol al meu, mi se semnalează, cu satisfacţia celor care aplică încă o sîngeroasă lovitură mercenarului „băsist” (apropo, i-aş ruga pe cei care îmi pun, obsesiv, această etichetă, să-mi trimită şi mie ampla serie de articole omagiale pe care le-am dedicat preşedintelui), mi se semnalează, deci, că diferenţa pe care o fac între „instinctiv” şi „instinctual” e contrazisă de DEX, care le dă drept sinonime. Am verificat şi e adevărat. Tot ce pot spune este: „Cu atît mai rău pentru DEX!” Orice vorbitor de limbă română simte că una e să spui: ”reacţia de apărare dinaintea unui pericol este instinctivă”, alta e să vorbeşti despre caracterul pur instinctual al unei relaţii de cuplu”. În cazul dintîi, te referi la actul reflex care rezultă din ”instinctul de conservare”, în cazul al doilea, te referi la caracterul strict fizic, nereflectat, al unei legături erotice. Lacomul se comportă instinctual, mănîncă fără cenzura, potolitoare, a inteligenţei. Înfometatul caută hrana instinctiv, pentru a supravieţui. Mi se pare, prin urmare, superficială îngroparea unor asemenea distincţii în strictă sinonimie, chiar dacă termenul-sursă e acelaşi (”instinct”). Sinonimia e, poate, valabilă, doar la nivel animal, unde căutarea prăzii, sau fuga de prădător pot fi socotite, deopotrivă, ”instinctive” şi ”instinctuale”. În plan uman, lucrurile sunt, sper, mai nuanţate…
Puteţi citi articolul în întregime pe site-ul Adevărul.ro