EXCLUSIVITATI

Artiștii mari știu să valorifice timpul. Reîntâlnirea cu Gabriel Bebeșelea, cel mai solicitat dirijor român

Artico, foto și video de Judy Florescu

octombrie 16, 2024

133

Oamenii semnificativi nu te fac să te simți insignifiant, a fost remarca mea în noianul de emoții care mă copleșeau la fiecare întâlnire cu un alt artist, prin prisma profesiei pe atunci greu de încadrat – video jurnalist cultural care scria și articole la vreo 3 publicații. Tu filmezi sau scrii? Ambele, pentru că textul e completat de audio-video. Am simțit o responsabilitate imensă față de informarea corectă a publicului, precum și de a realiza un material relevant față de artistul care îmi acorda cu mărinimie din timpul său prețios. Unul dintre acești artiști e Gabriel Bebeșelea pe care l-am cunoscut în podul Teatrului Odeon cu prilejul repetițiilor musicalului West Side Story, producție FNT 2014.

Apoi, după 5 ani l-am reîntâlnit din nou ca partener media al Festivalului Internațional George Enescu, unul dintre cei 2 dirijori români prezenți în acea ediție a festivalului, singurul care dirija la Sala Palatului, un material pe care l-am tradus în engleză pentru siteul meu dispărut. Am făcut acest extra-efort cu toți artiștii care au o carieră dincolo de granițele țării, conștientizând importanța comunicării internaționale. În era tehnologiei, comunicarea esențialului devine o adevărată provocare, iar aici intervine arta cu modalitățile sale de expresie.

Muzica e de fapt limbajul universal al creativității, sublimului, grație, iar emoțiile trăite în cadrul unui concert sunt atât de fragile și intense încât devin irepetabile și câștigă un loc aparte în calendarul cultural, destul de dificil de aranjat din multitudinea evenimentelor urbane.

Un muzician în continuă ascensiune, singurul tăcut din întregul concert al orchestrei, dincolo de scenă Gabriel Bebeșelea este un deosebit povestitor, care deși e aplaudat pe toate scenele muzicii clasice globale, el conștientizează domeniul de nișă ales de aceea acordă importanță interviurilor, precum și interacțiunilor cu spectatorii, fiind un promotor al discuțiilor dinainte sau după concerte. Ce om mai potrivit să vorbească despre pasiunile sale dacă nu tocmai artistul-creator? Dar să scrie?

De curând cea mai mare editură din România, Humanitas, i-a publicat lui Gabriel Bebeșelea prima sa carte – „Musica ricercata sau 11 povestiri muzicale surprinzătoare„, scrisă la invitația domnului Gabriel Liiceanu care a mărturisit cu prilejul lansării că l-a cunoscut pe dirijor în urmă cu doar 10 luni la Gala Centenarului Monica Lovinescu. Fascinația descoperirii unui artist nou (binecunoscut pentru noi, cei care mergem de 10 ani la concerte) mi-a relevat cât de scindată e lumea culturală, de fapt. Fiecare se luptă să fie relevant în domeniul său, pentru că România, deși se mândrește cu realizările ale scriitorilor și artiștilor, nu contribuie prea mult susținerea lor, ceea ce îi determină pe tineri să se relocheze pentru ca profesiile lor să conteze la adevărata lor valoare.

A exista artistic în alte țări e o provocare permanentă pentru un artist cu minimum 4-5 zboruri săptămânale, care dincolo de arta cercetării, stăpânește și arta comunicării interumane – pentru că a armoniza o orchestră în doar câteva zile dinaintea ieșirii la public (față de teatru unde repetițiile durează câteva săptămâni sau luni) pesemne că e teribil de solicitant. Cu toate acestea, eforturile creației nu se resimt în sala de concert, ci emoțiile creative, constructive, acele sentimente care valorifică momentul prin arta vie. E o dovadă revigorantă cum muzica poate sparge barierelele temporale prin crearea de legături fine și pure care își pot modifica structura, dar esența rămâne aceeași.

Tot în această toamnă Gabriel Bebeșelea a fost decorat de administrația prezidențială cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria B – „Muzica”, iar faptul că în tumultul unei cariere globale și-a amintit de micile interviuri înainte sau după concerte , nespecializate, din partea unui simplu iubitor de muzică, m-a convins că un dirijor principal al Filarmonicii „George Enescu” din București și director artistic, Musica Ricercata este mai ales un om generos care inspiră bucuria vieții, luminând cu a sa candoare noi perspective asupra lumii, care ne ține captivi în general, dar din care se mai poate evada mulțumită artei vii, fragile și perene totodată.