Cristian PĂTRĂȘCONIU: ANNIE BENTOIU – MARILE MEMORII

ianuarie 16, 2020

1. Timpul ce ni s-a dat. Memorii (1944-1959), uluitoarea carte de memorii scrisă de Annie Bentoiu este republicată – în 2019, la Humanitas; deci, în anul care marchează împlinirea a trei decenii de la căderea comunismului – în, cu siguranță, cea mai frumoasă ediție de care a avut parte până acum. Inițial, cartea a fost publicată – în două volume distincte, la diferență mare de timp unul de altul (2000 și 2006) – la editura Vitruviu. Mai apoi, tot în două volume (în 2007 și 2009), la editura Humanitas. Și acum, la mijlocul lui 2019, la aceeași editură Humanitas, pentru prima dată într-un singur volum, foarte prietenos și foarte frumos. 800 și ceva de pagini, pe hârtie elegantă, Timpul ce ni s-a dat reprezintă o mărturie unică și întrutotul impresionantă – prin volum, expresivitate, analitică, incisivitate, acuratețe, rafinament, precum și prin cantitatea și calitatea de document istoric și de memorie pe care ni le pune la dispoziție – despre primele decenii ale instaurării comunismului în România.

2. Să întărim ideea de mai sus, să nu avem vreo ezitare în această privință: pentru specia literară căreia îi aparține (una, deopotrivă, dificilă, delicată, prețioasă), cartea doamnei Bentoiu este, indiscutabil, una de prim raft din întreaga noastră istorie.

3. Muzica este o referință care revine des în evocările (și invocările) din Timpul ce ni s-a dat. Ceea ce poate prilejui și o mică speculație în registru hermeneutic – cartea aceasta este (și) una muzicală. E despre muzică, multă muzică bună, la propriu; dar e si despre sunetul, sound-ul unei epoci pe care nu avem dreptul să o uităm. E o tehnică aici de ordin contrapunctic: Timpul ce ni s-a dat e despre muzica bună care (poate că) spală sunetele sparte ale unei lumi (ne)bune.

4. La câțiva ani după 1989, nu mulți, dna Annie Bentoiu a început să lucreze la aceste memorii. Într-un foarte recent interviu pe care l-a acordat Europei libere, fiica sa, Ioana Bentoiu, rememorează începuturile acestui cu adevărat fabulos proiect de suflet, memorie & istorie: ” Cred că mama la început, cu mulți ani în urmă a vrut să scrie un roman și puțin câte puțin și-a dat seama că realitatea depășește ficțiunea și că ar fi mult mai interesant să recurgă, pe de o parte, la amintirile ei și, pe de altă parte, la documentele epocii. Și ea avea o serie de agende minuscule care erau cam de 8 cm lungime și 5 cm lățime, câte o pagină pe zi, pe care scria telegrafic ce se întâmpla în ziua respectivă. La un moment dat a luat la puricat aceste agende, pe care numai ea putea să le înțeleagă, și le-a rescris bătând la mașină. A fost vorba, în orice caz, de vreo 10 ani din seria asta. Aceasta fost baza pentru Memoriile ei, după care a vorbit cu foarte mulți din jur, s-a dus la biblioteci și a consultat, de exemplu, toată colecția ziarului Scânteia din anii stalinismului. Eu o admir pentru lucrul acesta pe care nu știu cum a avut curajul și chiar energia fizică să-l ducă la capăt. Apoi, a vorbit cu istorici, înainte de a publica volumul.”

Puteți citi articolul în întregime aici: https://www.marginaliaetc.ro/c-patrasconiu-11-annie-bentoiu-marile-memorii/