CRONICI TV DE SIMONA CATRINA

0
120

Cronică din 7 octombrie 2013 (Adevărul)
Postul nu e post destul dacă nu e și fudul
Televiziunile sunt îndopate cu angajați care au fost aleși pe criterii misterioase, așa se explică mușuroiul de reporteri buimaci, care trăncănesc prostii la foc automat .
Posturile TV își dau unul altuia cu audiențele-n cap, într-un stupid concurs, asta în timp ce redactorii, reporterii și speciile derivate din aceste tulpini fac niște greșeli scămoșate. Celebrul România TV, postul care crede că ne păcălește anunțând veșnic emisiuni ”incendiare”, ”halucinante” sau ”șocante”, va fâsâi în curând ca un cauciuc tăiat de o amantă geloasă. ”Imediat: noi fotografii inedite cu nepoata președintelui, Sofia Raisa”. Avem două probleme mari aici (pe lângă celelalte o mie pe care le are acest post). În primul rând, ”noi poze inedite” e o pleonăsmăneală crasă. În al doilea rând, bună dimineața, bine v-ați sculat din somnul creierașilor, pe nepoata lui Băsescu o cheamă Sofia Anais! Chestia cu ”Raisa” a fost un zvon infirmat încă din prima zi de viață a bebelușei. La o lună jumate de la nașterea copilei, ăștia de la RTV încă n-au aflat prenumele real.
Pătraru, o cauți cu lumânarea!
Apropo de România TV, eu încă mă mir (și mă bucur) că nu l-au dat afară pe Dragoș Pătraru, având în vedere că omul se încăpățânează să-și bată joc de tâmpeniile colegilor săi, aproape zilnic. Multă vreme, am crezut că e ceva cât de cât regizat, dar am stat și m-am gândit, cu mintea mea proastă de muiere: mă, p-ăsta chiar îl mănâncă spinarea! Are dreptate, colegii lui de la RTV sunt epocali (vom mai exemplifica), deci pesemne că realizatorul emisiunii ”Starea nației” nu va mai rezista mult acolo. Pătraru e cam singurul pamfletar din audiovizual care nu se ține de fusta nimănui, nu manipulează și n-are subiectivisme ieftine. Sigur că, în compensație, și-a procurat inamici cu gura mare și creier mic. Ia deschideți catastiful cu pariuri: unde ajunge Pătraru anul viitor (cel târziu), la ce televiziune? Că la asta la care lucrează acum, zilele îi sunt numărate. Eu nu i le-am numărat, dar colegii lui numai cu asta se ocupă, cred.
Antena 3 anunță, cu părul măciucă: ”Medicii sunt primii pe lista hoților!”. Zic: hait, după ce că și așa n-avem destui doctori, s-au mai apucat și ăștia de șparlit diverse bunuri. Pe urmă, când am auzit cum s-a deșirat știrea, a reieșit că medicii sunt preferații spărgătorilor de apartamente, în sensul că sunt victime profesioniste. Unde dai și unde crapă…
Digi24 e de părere că ”nu va exista soluții” în nu știu ce caz (dă-l dracului de predicat scrântit, avem treburi mai urgente), iar Realitatea TV gâjâie că ”s-a găsit cadavrul unui câine de lupă”. Numai câinii de luptă au regim special, cei de lupă (?!) sunt ok, din câte știu.
La România TV, ”a urmat o urmărire”, că vorb-aia, avem idei puține și fixe. Tot în ograda lor, o dătătoare cu părerea din studio anunță: ”Milioane de oameni se pregătesc de sfârșitul lumii. Să vedem ce spun specialiștii!”. Avem specialiști în sfârșitul lumii, deci? Nu era mai urgent să facem rost de specialiști în economie, chestii de-astea?…
Pe mai multe posturi TV, oficialitățile spun lucruri trăsnite. Un secretar de stat – să mor dacă mai știu care, și nici nu-mi pasă – a slobozit o perlicică: ”Nu există niciun pericol care să ne pună viața în pericol”. Purtătorul de cuvânt al ISU povestește, sugrumat: ”Femeia se află acum în ambulanță și cel mai probabil ea va fi dusă la spital”. Ar fi culmea să fie dusă cu ambulanța la coafor.
Vocea României, vocea glumei proaste
Cârcotașii de la Prima TV n-au stat degeaba, nu de alta, dar am auzit că nu-i plătește nimeni dacă nu muncesc, nu știu de ce. În orice caz, în emisiunea lor am văzut o colecție de gogomănii ale multor posturi cu ifose. Un reporterilă de la Antena 3 spune că ”la Brașov, așteptăm până la 40 de grade Celsius”. N-ai decât, doar că va trebui să aștepți câțiva ani cu microfonul în gheare, altfel nu văd cum îți împlinești visul. Evident, era vorba de vreo 4 grade, nicidecum de 40.
La B1TV, o privighetoare cirip-ciripește: ”Cei din USL se ciondrănesc”. Știa ea ceva, dar nu prinsese bine termenul și n-a avut timp să caute pe dexonline.ro. Ciondănit, ciondrănit, tot aia e, ia mai lăsați-ne-n pace. Iar la Kanal D, nemuritoarea Gabi Cristea îl căinează pe un papițoi din emisiunea ei: ”Sau poate că ar fi tardiv de târziu…”. Nu glumea, ei i se pare normal să spună serios ceea ce alții spun în glumă. Păpușică, tardiv înseamnă întârziat, dar cum spuneam, e o corvoadă să răsfoiești dicționarul.

 
Vocea României” m-a scos din sărite, disperarea audiențelor e fatală. Jurata Loredana Groza i-a spus unui pârlit de concurent: ”Ți-a murit la intrare!”. Se referea la vocea omului, dar gluma ei de bișnițar a fost penibilă, mă așteptam la mai mult de la o solistă cu experiență și în muzică, și în televiziune. Recitalul stupid al Loredanei nu s-a oprit aici. ”Gabriel, în mine poți găsi ce vrea mușchii tăi!”, a mai exclamat ea, spre exclamațiile noastre ulterioare. Așa vorbește una dintre primele doamne ale ProTV-ului? Și tot Lori cacofonește de zor: ”Că când ai tocurile de 12 centimetri…”. Dar ne mai spune, zgomotos: ”Nu mă risc pe cineva care ia două note dacă bea o bere-n plus!”. Loredana, ai dreptate, nici eu nu cred că mă mai risc (sic!) să mă mai uit a doua oară la ”Vocea României”.
 
 
 
 
 
Cronică de Simona Catrina publicată în Adevărul (15 octombrie)
Mireasă pentru prostul meu
LAMENTABIL După prânz, prin televiziuni se lasă lenea siestei. Grilele sunt doldora de reluări sau de emisiuni tâmpițele. Mahalagismul generalizat a devenit rutină, limba română e ucisă lent.
Ne-am cam săturat să auzim de-o mie de ori, la ”Agentul VIP” (Antena2), expresia aia minunată cu ”pune botul”. Știu, Cristi Brancu nu s-a dus acolo să facă emisiuni dedicate sufletelor sensibile și academicienilor solitari. Dar oricum, chiloțăria limbajului a atins cote de avarie. Într-o zi, Serghei Mizil ăla și încă un tip se sufocau de draci, pentru că Bianca Drăgușanu e prea mediatizată, frate. Ironia soartei a făcut ca ei doi s-o mai mediatizeze o bucată, pomenind-o de un miliard de ori.
Cineva și-a băgat picioarele
În partea a doua a minunatei emisiuni ”Agentul VIP”, a fost invitat Regele Varicelor (vorbesc serios, așa l-au prezentat). N-am priceput dacă era vorba de Regele Varicelor din România, de Regele Internațional al Varicelor sau de Împăratul Varicelor, dar în orice caz, era un doctor străin, cu accent doar un pic mai bun decât al Ramonei Bădescu. Iar el a descris drama frumoaselor dive cu vene proaste, gen Bianca. Prin urmare, emisiunea (a câta?) a fost integral dedicată acestei dudui. Cred că pe doctor l-a așteptat Serghei la plecare, să-l bată măr.
Revenind la discuțiile din platou, am aflat de la dom’ doctor că Bianca are degetul mare de la picior mai scurt decât celelalte degete. Deci nu toată lumea e la fel de norocoasă ca noi, care avem degetele în scară, ca un nai. Toată după-amiaza (v-am spus, am văzut reluarea) s-a vorbit despre vânătăi, varice, monturi, tromboflebite și laba piciorului. Am fost foarte tulburată, mai ales că nu mă pot împăca deloc cu ideea că biata Bianca are degetul mare mai mic, printr-un nostim paradox biologic. Mă mir că, potrivit glumelor proaste practicate acolo, n-a spus nimeni ceva de genul ”să ne băgăm picioarele în ele de picioare”.
Tot după-amiaza, la altă Antenă fierbe emisiunea ”Mireasă pentru fiul meu”, un fel de Big Brother mult mai prost. Acolo, gloata de mămuci încartiruite încearcă să (nu) își însoare progeniturile cu niște fete frumușele, dar cu mansarde sărăcuțe, mă-nțelegeți. Mamițele se ceartă la ca ușa postului, iar creativitatea reproșurilor e surprinzătoare, având în vedere că nici una nu are un vocabular mai gras de 50 de cuvinte.
Există ceva mai plictisitor decât ”Să v-amintiți duminica”, de la Național TV? Nu e o întrebare retorică, eu chiar vă întreb. E drept, am mai văzut niște somnifere eficiente pe la Trinitas TV – post care face numai fapte bune, a vindecat mai multe insomnii decât miracolele creștine, iertată să-mi fie blasfemia. Oricum, emisiunea moderată de Corina Chiriac e suspect de longevivă, în condițiile în care, deși e ticsită de intenții bune, e monotonă și îndoită cu apă, n-are gust. Și în condițiile în care acum se luptă pentru audiențe cu ”Duminica în familie”, noua emisiune lansată recent la TVR1. Deci moțăiala de la Național TV e fatală.
Îmbulzeli și bâlbâieli
Avem o țară mică, dar foarte fertilă când vine vorba de știri învolburate. Televiziunile joacă țonțoroiul în extreme: fie te omoară cu aceleași trei știri de dimineață până noaptea, comentate de obicei de către indivizi care n-au nicio legătură cu subiectul, fie împroașcă știri mai multe, însă relatate prost.
Reporterii sunt adorabili, ca de obicei. Un snop de fraze superbe ne scaldă urechiușele zilnic, la Antene, Realități, B1TV, Știrile ProTV, Kanal D, Prima TV și destule altele. ”Lemnele din camionul ucigaș aveau viteză foarte mare”, ”Șoferul cu lemnele ucigașe nu avea permis”, ”Curba în care a intrat camionul a ucis doi oameni”, ”Camionul care a omorât doi oameni cu lemnele sale a fost surprins de camerele video”, ”Oamenii stăteau liniștiți în stație, când lemnele s-au abătut asupra lor”, ”Din fericire, n-au fost decât două victime” (?!) – ce caută cuvântul ”fericire” în aceeași propoziție cu morții? – ”Șoferul a scăpat camionul din mână, deși era tânăr”, ”Drumul sinuos a făcut două victime” – iată numai câteva dintre mărgăritarele transmisiunilor din Bistrița, unde a derapat celebrul camion ucigaș.
Alte evenimente arzătoare aduc, desigur, perle pe măsură, cultivate tot în gurițele și glagoria reporterașilor de teren. ”Regii Cioabă se cioarbă… ăăă… se cearbă… ăăă se ceartă pe coroană”, ”Oamenii care au venituri mai mici de 400 de euro s-au călcat în picioare pentru alimente gratuite” (aaa, deci cam jumătate de țară; sau era vorba de 400 de amărâți de roni?), ”Creștinii din toată lumea s-au îmbulzit la moaștele Sfintei Parascheva, la Iași” (din toată lumea?… mi s-a părut mie că văd și niște mexicani acolo, la un moment dat, dar am crezut că am halucinații, din cauză că mâncau ceva usturat), ”Credincioșii au dormit toată noaptea pe asfaltul rece al Sfintei Parascheva” (tot e bine că a mai pus și Sfânta mâna pe o afacere, că am scăpat de regii bitumurilor falimentare). Și, ca de obicei, preferata mea: ”Un bătrân de 48 de ani a fost agresat de către pelerinii de la moaște”. Las’ că ajungi tu la 48 de ani, să te văd atunci dacă-ți convine să te intituleze cineva ”bătrână”. Râd de pe-acum.
 
 
Cronică de Simona Catrina publicată în Adevărul (23 octombrie)
Cașcaval la telejurnal, MasterChef fără chef
Pe vremuri, găteau doar bucătarii. Acum, oricine prăjește un cârnat fără să dea foc la casă se crede maestru în arta culinară. Emisiunile TV încurajează amatorismul ridicol.
Scuze, dar ne cam plictisiți
A revenit emisiunea MasterChef, la Pro TV. Și ce s-au gândit ei? Hai să stricăm unul dintre puținele programe bune pe care le-a ouat mass-media: să aducem numai vipuri, să vedem ce iese. Așa ne trezirăm acolo cu tot felul de concurenți care, în afară de un nume mai mult sau mai puțin sonor, n-aveau nimic de pus pe masă. Recruții din acest sezon sunt Laura Cosoi, Gina Pistol, Elena Lasconi, Pacha Man, Alex Dima, Octavian Strunilă, Șerban Copot, Ioan Isaiu, manelista Carmen Șerban, Jojo, Adrian Daminescu, Don Baxter, Cătălin Josan și surorile Gabriela și Monica Irimia (da, alea, Cheeky Girls).
Sincer, de jumătate din ”vipurile” astea n-am auzit în viața mea, dar mă rog, poate nu sunt eu barometrul celebrităților din această țară, unde orice cântăcios care toacă un pătrunjel ajunge megastar. Eu sunt fan al emisiunii MasterChef, dar varianta cu fandosiți celebri nu e la fel de suculentă precum edițiile precedente. În primul rând, toți cei din lista de mai sus au venit acolo ca să scape de moliile și (implicit) naftalina uitării, aveau nevoie ca lumea să-și aducă aminte că n-au murit. Care mai de care mai încăpățânat și mai mocăit, s-au întrecut în a-și da ochii peste cap și a strica bunătate de materie primă.
Duduile astea care-și spun Cheeky Girls au impresia că, dacă au gâdilat Anglia până era să leșine de râs, acum sunt vedete. Două fete cucuiete s-au jucat cu mâncarea în acest mirific concurs, fără a reuși vreo ispravă notabilă. Daminescu a defilat cu atitudinea omului care știe, vorb-aia, că sabia nu taie capul plecat: da, chef, nu, chef, să trăiți, chef, cum spuneți dumneavoastră, chef. Mă așteptam să fie mai gălăgios, dar probabil pleacă de la premisa luxată cum că premiul cel mare se câștigă pe bază de lingușeală, nu de găteală. Greșit, maestre.
Bineînțeles, aproape toate concurentele își bălăngăneau cerceii și lațele deasupra farfuriilor, nici una n-avea părul împachetat în ceva decent, așa cum am auzit noi că se face într-o bucătărie de bun simț. În concluzie, circoteca vedetelor care se prefac că gătesc bine se prelungește nefericit la MasterChef, o emisiune care în mod normal e bună și atractivă din mai multe puncte de vedere. Doar că varianta cu vipuri pare rasolită. Sper din tot sufletul să mă înșel și, pe parcurs, să realizez că totuși planul regizoral era mai subtil și mai bun, dar mi-au scăpat mie detaliile.
Căsuța noastră, cuibușor de inepții

Mirela Zivari
Mirela Zivari

 
În rest, numai lucruri delicioase vezi la TV. Monica Tatoiu a revenit în forță – aaa, dar stai, că nici nu plecase. Nu sunt sigură că Paula Iacob mai e în viață, deoarece a încremenit pe un scaun de la România TV și n-a mai plecat acasă de vreun an. Indiferent ce se întâmplă în țara asta – mașini bușite, criză bancară, incendiu sau sifilis – televiziunile invită câte-un psiholog în studio. Preferata mea e Mirela Zivari (starul Antenelor), care grăiește lucruri de o profunzime abisală – pe ideea că e bine atunci când lucrurile sunt bune și e mai rău atunci când lucrurile nu sunt bune. Acest paragraf este un pamflet, să fie clar.
 
 
 
 

 
Ca de obicei, reporterii se întrec în a se sufoca de la fața locului, cu fraze mai lungi decât îi ține respirația. ”Copila a avut ghinionul să nu aibă nicio șansă”, țipă o reportereasă de la Antena 3, redundant și caraghios. La România TV, Miron Cozma (alt invitat permanent, care vorbește și despre pușcării, și despre sfecla de zahăr, după caz) trepidează de cultură clasică: ”Che era demonstrandum ie demonstrandum”. Poftim?! Bunghise el ceva cât a stat la răcoare și, neavând cu ce-și omorî timpul, a mai răsfoit câte-un almanah din biblioteca penitenciarului. Românul s-a născut latin, ce vreți. Doar că a cam ciufulit fonetica. Revenind (inevitabil) la Antena 3, menționez că un domn reporter a spus, cu dezolarea de rigoare, că ”martorii n-au văzut și n-au auzit nimic, din păcate” (era vorba despre polițistul înjunghiat în Crângași). Păi, în cazul ăsta, probabil erau martorii lui Iehova, nu martorii unui atac violent.
Pe la toate jurnalele de știri, ni se pune în vedere că mâncăm prostii, dar nimeni nu exemplifică. Totul e mascat, ca să nu le sară țandăra celor care plătesc publicitate pe la TV. Vai, ce nociv e un anume cașcaval! – horcăia deunăzi un reporter de la nu știu ce post. Care cașcaval, păpușă? Că uite, acum, în drum spre casă, când plec din redacție, vreau să cumpăr o rotiță și aș evita, pe cât posibil, brânzele dubioase.
 
 
 

 
 
 
Alți reporteri sunt foarte îngrijorați de soarta apartamentului lui Gică Petrescu, artist căruia tocmai i s-a făcut (eventual) parastasul de șapte ani: ”Casa cu muzeul artistului va fi scoasă la licitație”, ”Nu există niciun muzeu în casa maestrului decedat”, ”Este inadmisibil ca casa (sic!) unui artist să ajungă pe mâna primăriei”, ”Urmașii artistului de fapt nu există”. Și, așa cum v-am obișnuit, la final vă prezint citatul meu preferat: ”Gică Petrescu a fost un fan al multor români”.
 
 
 
 
Cronică de Simona Catrina publicată în Adevărul (29 octombrie)
Vacanță Mare, remunerație, după buget, mică
ZORZOANE Sindromul Lady Gaga face victime și prin televizoarele noastre nevinovate. Vedetele se îmbracă din ce în ce mai des de parcă au pierdut un pariu. Circul continuă.
Un coșmar în culori
Nu mă mai interesează de mult ce are în cap Anna Lesko, m-am lămurit la timp. Doar că m-a șocat recent ce are pe cap. Am văzut-o la Teo Show (Kanal D) cu un pămătuf de sârmă trântit pe tot scalpul. Avea pe țeastă o construcție voluminoasă, cică neorealistă, alcătuită din fire multi-multi-colore, arăta ca un accident genetic. Sau ca un accident administrativ, în sensul că părea o ființă care a scăpat de undeva (nu spui de unde, ospiciu important).
Mugur Mihăescu și Radu Pietreanu
 
 
Din seria ciorbelor reîncălzite, selectez știrea senzațională – prezentată în aceeași emisiune – că grupul umoristic (sau mă rog) Vacanța Mare se reunește. Asta ne mai lipsea. După ce s-au despărțit și au considerat că pot face câte-o măreață ispravă pe cont propriu, Mugur Mihăescu și Radu Pietreanu s-au trezit că au nevoie de o cârpeală, ca să-și revină moral, financiar și monden. Tot ce pot să sper e că vor reveni la faza umorului din primii lor ani, când râdeam până mă adunau de pe jos, nu la faza protevistă în care împroșcau glume atât de vulgare, încât și Tonciu aia ar fi intrat în pământ de rușine. Kanal D a ilustrat munca grupului Vacanța Mare cu niște scene memorabile, din care citez cu oroare: ”Ajută-mă, mămică, să-l dau cu cracii-n sus!”. Vaaai, ce-am mai râs… După umila mea părere, această lipitură e un simplu plan de afaceri, menit să-i scape pe cei doi dintr-un oarece faliment. Și din pivnițele uitării, desigur.
Tot la Kanal D am dat din greșeală peste emisiunea pe care am mai tocat-o și cu alte ocazii, ”Te vreau lângă mine” (între noi fie vorba, titlul n-are aproape nimic în comun cu ceea ce se întâmplă acolo). Moderatoarea Gabi Cristea a apărut îmbrăcată într-o rochie de culoarea viermișorilor din cireșe. Și era pieptănată ca doamna Oana Hăineală, care la rândul său e coafată ca Porthos din ”Cei trei mușchetari”, care la rândul lui era coafat ca un Cocker Spaniel.
Norocul meu a fost că m-am relaxat cu o reporteriță de la România TV, care are idei (și cuvinte) puține, dar fixe: ”Sora regizorului Sergiu Nicolaescu n-a crezut nicio clipă că fratele său a vrut să fie înhumat, și nu îngropat creștinește”. Uite cu ce-mi bat eu capul de-atunci, mă tot întreb ce crede ea că înseamnă ”înhumat”. Nicolaescu a fost incinerat, nu înhumat (îngropat). Trag concluzia că duduia reporter crede că înhumarea e sinonimă cu pălălaia care arde ceva. Cum am mai spus: multă lume necăjită…
Bine, într-un alt calup de știri, o colegă de-a susmenționatei a tunat, a fulgerat și-a cacofonizat că ”părinții n-au putut confirma dacă cadavrul e fiul lor”. Dincolo de sunetele sleite prost pe frontispiciu, e cam cinic faptul că aștepți de la niște oameni disperați să accepte că un cadavru e un ”fiu”.
Două cutremure la primărie, două la prefectură…
Alți reporteri, de la mai toate posturile TV, sunt o sursă inepuizabilă de tâmpenii: ”Soarta polițistului Cioacă e hotărâtă de destin și de niște probe care țin mai mult de soartă” (de soarta procurorilor, sper), ”Un copil închis în beci stă acum de vorbă cu psihologul” (e și psihologul cu el în beci?), ”Sătenii din Izvoarele nu mai sunt în stare să numere cutremurele care i-au lovit” (de parcă asta era problema lor, numărătoarea), ”Tulburelul a ajuns pericol național” (păi băgați o prohibiție, că oricum mustul n-avea loc de etnobotanice, era concurență neloială).
M-am săturat de ticurile reporterilor, le înșir aici, în speranța că se trezește cineva la realitate și mai schimbă moda expresiilor-scamă: ”se pare că” (ești reporter ca să ți se pară?), ”cu siguranță că” (expresie pe care n-ar debita-o niciodată în viața civilă), ”ei, bine” (nu e bine), ”oamenii au auzit o bubuitură” (orice se întâmplă în țara asta începe cu o bubuitură), ”românii au luat cu asalt” (de exemplu, moaștele cuiva), ”românii vor scoate mai mulți bani din buzunar pentru” (aproape orice), ”imagini de coșmar” (acum îi înțelegeți pe telespectatori?), ”mă aflu aici” (am văzut că te afli acolo, șezi mumos), ”stăm de vorbă cu” (ești singur cuc în teren, deci nu mai folosi pluralul majestății), ”acesta a omorât-o pe aceasta” (adorați pronumele demonstrative, hm?), ”domnul Cutăreanu este în măsură să” (de obicei, nu este în măsură să nimic).
Știu niște cântăreți foarte buni care au fost respinși din start la ”X-Factor”, mai mult pe considerente estetice, în schimb am văzut în emisiune o tarla plină de afoni. Am mai scris cândva despre asta, dar insist: nu mi se pare corect ca, numai de dragul circotecii, să aduci toți caraghioșii pe scenă, timp în care ai lăsat pe dinafară voci și apariții de valoare. Mulți producători și realizatori au senzația că scălâmbăielile vor aduce mai mult bănet decât lucrurile frumoase. Treaba voastră, eu presimt că emisiunea asta nu mai are multă suflare, cel puțin în România. Și-a trăit traiul, și-a compromis mălaiul.
 
 
 
Cronică de Simona Catrina publicată în Adevărul (5 noiembrie)
Se urăsc, dar se copiază. Paradoxul din televiziuni
Emisiuni cu format identic scot audiențe uriașe, ai zice că suntem o țară infectată cu o formă inedită de fixism. Dacă nu ești concurent în vreun show (sau scandalagiu) nu se uită nimeni la tine.
Câteodată, mi se face un dor nebun de ”Albumul duminical” socialist. Cenzurat de tovarășii de la Cultură, puricat de toți securiștii sub acoperire și realizat în condiții materiale lamentabile, tot era mai bun decât multe dintre emisiunile care se repetă obsedant și care au netezit creierii telespectatorului modern. De exemplu, mă uitam deunăzi la Top Chef (Antena1) – ce vreți, încă mai sper să învăț să gătesc. Dacă lipeam un plasture pe siglă, aș fi crezut că sunt la ProTV, la MasterChef. Format identic, de zici că și-au șmanglit unul altuia documentele secrete din calculator. Știu, o să-mi spuneți că nu e vina lor, că sunt scheme internaționale, preluate pe bază de nu știu ce licențe. Dar dincolo de asta, de ce căscăm gura la programe gemene? Era o întrebare retorică.
Dacă vreți un show bun…
La început, jurații de la Top Chef erau blânzi ca niște buburuze, dar au băgat ei de seamă că mielușeala asta nu le aduce prea mulți telespectatori. Așa că au început să latre și ei la concurenți, ca să-i ajungă din urmă p-ăia de la MasterChef. Gustă din mâncăruri cu mimica brevetată de Florin, Cătălin și Sorin (juriul protevist). Se strâmbă, mârâie, comentează malițios. De fapt, nu e vina lor, românul nu se uită la televizor dacă nu aude un pui de ciondăneală, indiferent că e vorba de mâncare, muzică sau sport.
Apropo de muzică, bine că am pierdut Mamaia, Cerbul și încă douăzeci de festivaluri, pe considerentul că, vezi, Doamne, nu ne mai interesează formatul, pentru ca acum să urmărim tot concursuri peste concursuri. Deci ne interesează, până la urmă!
Recunosc, și eu fac parte din juriul unui concurs (de muzică, dans și actorie), la emisiunea ”8 într-o barcă” (TVR) și, în consecință, ar fi obiectiv din partea mea să comentez mai indulgent atitudinea poporului față de competițiile scenei. Îndrăznesc să formulez această opinie pentru că, spre deosebire de alte concursuri, ”8 într-o barcă” (emisiune realizată de Titus Munteanu, cu sprijinul producătoarei Camelia Boștină, al coregrafei și actriței Ioana Macarie, al compozitorului Dan Dimitriu și, în general, al unei echipe pe care o invidiez pentru energie și creativitate) a adunat în platou niște tineri atât de talentați, încât era să mă bat cu cei doi dragi colegi din juriu (Paula Seling și Cornel Patrichi), în opintirea de a-i departaja cumva. Lăsând gluma la o parte, mi-e din ce în ce mai greu să dau note cu zecimale, îmi vine să le ofer tuturor nota maximă. Doar că și publicul, și concurenții s-au obișnuit cu suspansul, vor adrenalină, vor să nu știe până-n ultima clipă cine va căra acasă premiul cel mare. Și nici nu vor ști.
Mi-e groază câteodată să mă duc la filmări, pentru că mă întâlnesc cu concurenții la cabina de machiaj, iar eu mă simt cumva datoare să le spun că, din păcate, nu pot lua toți premiul întâi cu coroniță. Știu, pe vremuri eram mai a naibii, aveam detector natural de noduri în papură, dar după ce-am văzut atâtea prostii de concursuri așa-zis muzicale, reconsider totul. ”8 într-o barcă” este, credeți-mă, un show palpitant și de calitate, difuzat în fiecare miercuri seara, la 20.10, pe TVR2.
De ce? Până când? Cu ce-am greșit?
Cu toată sinceritatea vă spun că aș mai scrie și altceva, dar n-am încotro. Atâta vreme cât o văd pe Drăgușanu – sau Slav, cum o cheamă acum (deocamdată) – pe toate canalele, mi-e imposibil să dezvolt alte subiecte fără să mă simt vinovată că neglijez păpușa preferată a românului. Am senzația că am văzut-o într-o zi și pe Animal Planet, se confesa melancolic unor girafe. La Discovery, în mijlocul unui documentar despre Hitler, mă aștept în orice clipă s-o văd pe Bianca ieșind din turela unui tanc. Țip noaptea în somn, visez că a venit Bianca la Măruță și i-a mărturisit că se sinucide. Și nu de alta, dar ar fi păcat s-o pierdem. Paradoxal, după ce mi-a tocat nervii, a ajuns să-mi lipsească. Dacă n-o văd cinci minute pe niciun canal, intru în panică. E ca un hamster la care inițial m-am uitat chiondorâș, apoi mi-am dat seama că nu e vina lui dacă e nătăfleț. Asta-i o glumă de-a geneticii, în fond.
La ”Răi, da’ buni” – Bianca. La ”Acces direct” – Bianca. Barem în emisiunea Simonei Gherghe, omniprezenta a fost citată pe burtieră, cu o pompoșenie letală: ”Niciodată nu ești prea slab”. Corect, așa cum niciodată nu ești prea tâmpit, întotdeauna mai e loc pentru un pic de sticleală. Antena1 ilustra acest panseu cu niște imagini oribile, cu anorexice din toată lumea. S-a ajuns la o patologie a senzaționalului. În altă țară, ar fi fost dată în judecată, pentru instigare la foame cauzatoare de moarte. Dar la noi, e în afara oricărui pericol.
Pe această cale, mă aștept ca toți reporterii de teren pe care i-am cruțat în rubrica de azi să-mi fie recunoscători. Nu că n-ar fi ouat celebrele lor nestemate verbale, dar m-am gândit să le economisesc, le păstrez pentru săptămânile următoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here