Dan Andrei Aldea: ”Am 67 de ani, dar în interiorul meu sunt exact ca la 17.”

0
279

Dan Andrei Aldea Alba IuliaInterviu de Lucian Cremeneanu publicat pe site-ul cremeneanu.com
Lucian Cremeneanu: Domnule Aldea, care decizie a fost mai greu de luat: cea de a pleca din țară ori cea de a vă întoarce?
Dan Andrei Aldea: Nici una, nici alta. La plecare știam că aici nu mai am o șansă, sistemul m-ar fi terminat oricum. La întoarcere nu m-am temut de oraș, de familie sau de ce voi munci eu, ci de oameni. Mi-era teamă de anumite agresiuni verbale, de lipsa politeții în societate, a civilizației. Dar, din fericire, așa ceva nu s-a întâmplat. Spre norocul meu, am fost foarte bine primit din primul moment. A fost acel concert cu Pasărea Colibri din festivalul ”Toamna Orădeană”… Pe lângă asta familia Danei m-a primit ca pe unul de-al lor. Toată lumea a fost deosebit de caldă cu mine.
L.C.: Cum e pe stradă?
D.A.A.: E bine. Mergem la târgurile din Oradea și lumea mă recunoaște, mă salută frumos. În toamnă, când eram la Târgul Meșterilor Populari, a venit un domn la mine: ”Stați cu mine la un pahar de vorbe?” Am luat un suc și am stat la povești. Era instruit în ale muzicii, am avut ce vorbi.
L.C.: Cum vă înțelegeți cu vecinii?
Dana: Foarte bine. Ne ințelegem ca oamenii.
L.C.: Vă e dor de Germania?
D.A.A.: Nu. Mă și duc destul de des pe acolo. Prin noiembrie mai merg o dată, cu treabă.
L.C.: Ce vă lipsește?
D.A.A.: Mie nu-mi lipsește și nu mi-a lipsit niciodată nimic. Eu și dacă aș locui în deșertul Sahara și nu aș avea nimic, tot nu mi-ar lipsi ceva. Oamenilor, când le lipsește ceva, înseamnă că acea lipsă există în primul rând în sufletul lor. Cornel Ionescu avea o vorbă: ”Eu sunt mobilat foarte bine înăuntru, nu mai am nevoie să mă mobilez și în afară.”
L.C.: Spuneați în urmă cu aproape 10 ani, într-un interviu: ”România mea o port în suflet şi nimeni nu mi-o va scoate de acolo”. Cum este România pe care ați găsit-o față de cea din suflet?
D.A.A.: Dacă îl întrebi pe fiecare om, fiecare îți va spune ce a găsit el în România. Eu am găsit foarte puține lucruri, pentru că trăiesc în lumea mea mică, nu am foarte mulți prieteni, nu socializez foarte mult. Mă întâlnesc cu impresarul meu, Florin Budeu, cu Călin Pop de la Celelalte Cuvinte. Mai vorbesc la telefon cu prieteni și cunoștințe din alte orașe. Oamenii ăștia sunt oameni de gradul I, oameni frumoși. Din acest punct de vedere România mea e foarte frumoasă. Deci nu pot spune că știu România pe de-a-ntregul, că mi-am format o impresie completă.
L.C.: Dar Oradea cum este?
D.A.A.: Oradea îmi place în continuare foarte mult, poate chiar mai mult decât la început, fiindcă acum o cunosc mai bine. Când circul prin oraș știu unde mă aflu, nu mai sunt în faza aceea de descoperire permanentă. Îmi plac oamenii din Oradea, sunt mult mai liniștiți și mai civilizați decât în alte locuri, incomparabili cu cei din București.
Puteți citi interviul în întregime aici:
https://cremeneanu.com/2017/04/07/dan-andrei-aldea-am-67-de-ani-dar-in-interiorul-meu-sunt-exact-ca-la-17/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here