Aveți mai jos câteva articole pe care le putem comenta, dacă doriți.
Scandal în TVR! Președintele Doina Gradea este prezentă la Jocurile Europene de la Minsk, dar pentru reporteri nu sunt bani: „O rușine uriașă”
Președintele televiziunii publice, Doina Gradea, e prezentă în delegația oficială a României la festivitatea de deschidere a Jocurilor Europene de la Minsk. Niciun reporter sau comentator al TVR nu a fost trimis însă la fața locului, pentru că nu sunt bani.
Ministerul Tineretului și Sportului semnalează faptul că la festivitate vor asista minstrul Bogdan Matei și secretarul de stat Remus Munteanu.
„Ministrul a făcut o vizită în Satul Olimpic al sportivilor și a participat la o ședință de lucru la care au mai fost prezenți președintele COSR Mihai Covaliu, secretarul general al COSR, George Boroi, președintele TVR, Doina Gradea, și alți oficiali ai delegației României”, este postarea Ministerului pe Facebook.
Aceasta a suscitat însă vii comentarii între angajații TVR.
Narcis Șelaru, angajat al departamentului Sport din cadrul TVR a făcut următorul comentariu la postarea MTS:
„O rușine uriașă. Niciun reporter TVR la Minsk, niciun comentator! Totul se face din studio. Suntem însă reprezentați la nivel înalt, normal, sunt peste 100 de ore de transmisiuni în direct. Era mare nevoie de așa ceva. Am auzit că acum își caută kimono pentru Tokyo (n.r. JO 2020)”.
Pagina de Media:Eterna TVR! „O rușine uriașă!” Reporterii sportivi la București, șefa Doina Gradea la Jocurile Europene
Un nou exemplu despre ce înseamnă Televiziunea Publică: în timp ce reporterii sportivi comentează de la studioul din București, șefa TVR, Doina Gradea, este la Jocurile Europene.
Președintele televiziunii publice, Doina Gradea, e prezentă în delegația oficială a României la festivitatea de deschidere a Jocurilor Europene de la Minsk, scrie Gazeta Sporturilor. Niciun reporter sau comentator al TVR nu a fost trimis însă la fața locului, pentru că nu sunt bani, mai notează GSP.
„O rușine uriașă„, scrie despre situație Narcis Șelaru, angajat al departamentului Sport din cadrul TVR. O scrie ca un răspuns la o postare a Ministerului Tineretului și Sportului, în care apar fotografii cu președintele TVR Doina Gradea.
Puteți citi textul în întregime aici:
https://www.paginademedia.ro/2019/06/eterna-tvr-o-rusine-uriasa-reporterii-sportivi-la-bucuresti-sefa-doina-gradea-la-jocurile-europene-adelin-petrisor-si-marina-almasan-comenteaza
Marina Almășan: Despre curaj și lașitate. Scrisoare colegului meu, Adelin Petrișor
Dragă Adelin!
Te admir și respect de când ai apărut in spațiul public. Te admir ca jurnalist, dar și ca om. Când am auzit că te-ai căsătorit cu drăgălașa jurnalistă Maria Coman, primul meu gând de femeie a fost : “Ce fericită! Ce tip fain are alături!” Te rog să nu regăsesti nicio urmă de invidie sau rautate feminină în gandul meu. Nu mă caracterizează!
Astăzi ți-am citit postarea, ți-am aflat revolta.( https://www.digifm.ro/stiri/adelin-petrisor-reactie-dupa-ce-doina-gradea-a-plecat-la-la-jocurile-olimpice-europene-cu-mine-n-afganistan-nu-a-venit-41595 ) . Nu știu de ce, dar dincolo de esența reacției tale, rândurile tale mi-au provocat un imens sentiment de silă. Nu, nicidecum legat de ceea ce ai relatat. Acolo sentimentele generate sunt și mai agresive, sila e mic copil pe lănga ceea ce aimțim cu toții.
Mi-a provocat un imens sentiment de silă, la adresa propriei persoane. La adresa mea. A lașității mele. A tăcerilor mele repetate, împachetate în confortul unei vieți ( doar în aparență) liniștite. Mi-a fost silă de lipsa mea de curaj, sau mai bine zis, de curajul manifestat doar în cercuri restrânse, împărtășit, e-adevărat, de alți atâția și atâția colegi, alături de care, de decenii, am “ars” pentru instituția ce ne-a devenit a doua casă. Curajul nostru, ăsta răbufnit între ziduri, condimentat cu abracadabrante umilințe, pătimite de fiecare, se ciocnea însă de pragul birourilor, de bariera porții de la Pangratti, rămânând ancorat în oceanul lașității noastre mioritice si proverbiale. Îi găsesc și acesteia explicație, dragă Adelin. Ne iubim, fiecare, atât de mult meseria, trăim pentru ea de atâta vreme, suntem atât de legați de “bâtrâna doamnă din Pangratti”, încât tremurăm ca niște piftii ordinare, înmuiate în groază și disperare că un cuvânt nelalocul lui sau o reacție – altminteri corectă – ne-ar putea alunga din locul cu care ne-am identificat.
Încă nu a venit momentul să vorbesc deschis despre războaiele mele, despre absurditatea ultimilor ani, petrecuți în locul care m-a consacrat. Ultima mea bătălie deschisă ( în fapt, închisă, căci am spălat rufele în familia… care demult nu-mi mai e familie) m-a adus până la cel mai înalt for al instituției ; nu am avut însă câștig de cauză, căci si “forul” avea același “cap” care mă și adusese într-o situație limită. Razboiul a devenit pe față și, a doua zi după “marea confruntare”, pe biroul meu am descoperit, în chip suspect ( niciunul din colegi nu stia cine-l pusese acolo, peste noapte) , un print al “Codului de conduită pentru angajații și colaboratorii TVR”, care-mi reamintea sec obligația mea de a tăcea. De a nu povesti Afară ceea ce se întâmplă Înăuntru.
Puteți citi articolul în întregime aici:
Despre curaj și lașitate. Scrisoare colegului meu, Adelin Petrișor.
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
