Două vorbe despre „concertul aniversar Phoenix 60” de la Timișoara

4
2659

Două vorbe despre „concertul aniversar Phoenix 60” de la TimișoaraAm urmărit concertul pe pagina de Facebook a Casei de Cultură a Municipiului Timișoara. Am aflat întâmplător de la un coleg de presă care ne-a trimis un mesaj și de la prietenii din Timișoara care au postat un link util pe grup. Habar n-aveam că va fi transmis pe Facebook. În timpul live-ului au fost vreo 250-260 de oameni (mă bucur să văd că, între timp, vizualizările au trecut de 18.000 pe Facebook – trupa o merită cu prisosință). Nu o să vă rețin atenția prea mult pentru că vom dezbate pe larg la Foc de P.A.E., dar nu pot să nu punctez câteva aspecte.

Eu am văzut de multe ori Phoenix live. O singură dată a fost în „formula de aur”, în rest am văzut varianta nouă a acestei formații. N-am strâmbat niciodată din nas din cauză că X, Y sau Z membru al trupei nu era pe scenă. De fiecare dată, atmosfera la concertele Phoenix a fost extraordinară! Mie mi-au plăcut toate concertele Phoenix. De ce? Pentru că muzica trupei unește, vorbește fiecărui spectator în sală. Cântecele Phoenix mișcă ceva în fiecare om venit la concert. N-ai cum să rămâi indiferent. Indiferent că le știi repertoriul de la lansare sau i-ai descoperit ieri, muzica lor îți vorbește direct. E (și) despre tine!

Având în vedere cele scrise mai sus, eu nu sunt sigură ce am văzut aseară la Timișoara. N-am regăsit nimic din atmosfera unui concert Phoenix obișnuit. Atenție! Nu mă refer la sunet. Înțeleg că în Parcul Rozelor s-a auzit mai bine decât pe live. Mă refer la ceea ce a venit spre mine ca (tele)spectator. Nu tu bucurie de a cânta pe scenă, nu tu bucurie de a fi alături de publicul din orașul natal, nu tu atmosferă festivă…. Nimic din toate astea!

Phoenix este fără îndoială cea mai importantă trupă din istoria muzicii rock românești. Phoenix aniversează 60 de ani de la înființare. Orașul Timișoara aniversează 103 de la instaurarea administraţiei româneşti în Banat. Și asta e tot ce ați putut să faceți?!

Eu mă așteptam să văd o aniversare pe bune! Merita acest lucru atât trupa cât și publicul timișorean. M-aș fi bucurat să văd 10.000 de timișoreni la concert. Dacă la București se umple Berăria H (concert cu bilete!!) cu aproximativ 2000 de oameni de fiecare dată când vine Phoenix, de ce nu ar veni în parc gratis publicul timișorean?! Și încă ceva… era chiar atât de greu să le aducă cineva un tort pe scenă la finalul recitalului și să le dea, astfel, șansa spectatorilor să le cânte La mulți ani așa cum ar fi meritat?!

M-aș fi bucurat să văd mesaje video de la unii dintre componenții trupei și dau doar câteva exemple: Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Moni Bordeianu, Costin Petrescu, Dorel Vintilă Zaharia,ș.a.. Sunt absolut convinsă că s-ar fi găsit ușor înregistrări în TVR cu toți cei amintiți, unii ar fi putut să dea mesaje actuale. Se puteau folosi fotografii sau filmări vechi cu cei care nu mai sunt ( Gunther Reininger, Bela Kamocsa) .Aș fi vrut să am șansa să înțeleg o dată-n plus cât de importantă este această formație pentru români. Era atât de greu să fie prezentați cei care au urcat pe scenă? Să afle toată lumea, de la cel mai mic la cel mai mare, ce anume îi leagă pe respectivii de istoria trupei?!

Am văzut un concert făcut pe genunchi și e trist pentru că erau două aniversări importante! Regret că după un astfel de eveniment, am rămas cu imaginea unui Alin Oprea uitat de Dumnezeu în sala de fitness și cu imaginea unui Țandărică la bustul gol, care nici măcar n-a trecut pe lângă sala de fitness. Aș fi preferat să-mi fie protejată retina… Aveam așteptări mai mari de la un astfel de eveniment!

Aici puteți citi o cronică scrisă de Zoltan Varga (de la pressalert.ro): https://www.pressalert.ro/2022/08/60-de-ani-de-phoenix-sarbatoriti-cu-o-serie-de-invitati-la-ziua-timisoarei-foto/

Puteți urmări mai jos înregistrarea și nu uitați, ne auzim la Foc de P.A.E. cu mai multe comentarii.

4 COMENTARII

  1. Iertati-mi indiscreția dar nu cred ca vor putea trimite Bela Kamocsa și Gunther Reininger clipuri sau mesaje video pentru ca nu mai sunt printre noi.

    • Iertați-mi indiscreția, dar ați citit textul sau ați obosit la jumătate? Citiți și după punct: „Sunt absolut convinsă că s-ar fi găsit ușor înregistrări în TVR cu toți cei amintiți”…. Dar hai să zicem că era greu să caute prin Arhiva TVR, să editeze un video de 30 de secunde sau un minut. Atunci, măcar câte o poză cu fiecare puteau pune pe ecrane? Poza, numele și anii în care au activat în trupă… Ce ziceți?!

  2. Iulia = analiză pertinentă și la obiect, ca întotdeauna.
    Și mai găsim câte ceva de adăugat. Sunt observații dureroase, cele pe care le-am făcut răbdând cu stoicism să urmăresc „concertul” „aniversar” până la capăt și, vorba unui vechi vers pe care-l cânta odată Alin Oprea, observații „pe care nu mai po-o-ooot să le-e duuuuuuc…” Da, Alin Oprea chiar a fost „Atât de singur” când cânta împreună cu Covaci. Chiar, cât de bine se potrivește vocea lui Oprea cu „vocea” lui Covaci fie și când Covaci mai avea voce de scenă?! Sunt ca nuca-n perete, când cântă simultan. În plus, peste numeroasele falsete lansate cu aplomb, deasupra au tronat cu imfatuare tremolo-urile pe final de versuri, de parcă eram la „Floarea din grădină”. Eu pe Cantafabule parcă ascultam altceva…
    Cam la fel se poate spune și despre potrivirea celorlalți, la voci. Nu numai din cauza asta, piesele „vechi de 60 de ani”, cum a anunțat Covaci, nu au sunat a Phoenix, și e de-a dreptul un păcat ca publicul tânăr de azi să cunoască Phoenicșii așa cum s-au prezentat acum la Timișoara. Bine-a făcut Baniciu că „nu a avut cum să fie prezent”! Vulpoiul de Tetea face el ce face și întotdeauna se orientează corect, hahaha! Iulia, la Timișoara nu a fost Phoenix în concert, ci un fel de struțo-fantomă…
    Ca de obicei, am urmărit și publicul. Durerea este că publicul nu părea să aibă ureche muzicală, pentru că n-am observat pe nimeni deranjat acustic de stridențele captate fidel de microfoanele scenei. Nimic, nicio grimasă, niciun deranj! De aceea, continui să cred, așa cum am mai afirmat-o, că publicul are nevoie de o formare muzicală. Ghici al cui poate fi acest rol…
    Dar ce vorbim noi aici de formare și alte cele, când Covaci spune clar și răspicat la microfon: „Urmează o piesă pe care i-am făcut-o cadou unui prieten.” A urmat Andrii Popa. Câtă „frachețe”, de parcă n-am ști exact cum se petrecură lucrurile. Și uite-așa ne de-formăm…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here