DRUM BUN, MITICĂ! :( 22.07.

Am decis să nu scriu nimic pe status-ul meu de pe FB până la orele serii, pentru a le lăsa loc prietenilor mei (mulți din lumea muzicală) să-și exprime tristețea, gândurile legate de plecarea lui Mitică Dumitru Lupu dintre noi. Noaptea corespondam cu Ileana în timpul emisiunii despre tortul vegan, despre ziua ei. A împlinit 50 de ani. Nu știu ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat. Am dormit vreo 3 ore, iar la 9,30 am găsit un mesaj privat în care eram informat despre tragedia din familia Lupu.
E greu să verbalizez acum, dar să stai cu un om timp de 4 ore pe 8 iulie, să discuți, să râzi, să auzi planuri, mici frustrări, mari realizări, apoi pe 22 iulie să afli că nu mai e, pare de neimaginat. Știu, suntem o generație care se duce mai devreme, dar tot nu înțeleg ce se petrece. Mitică e mai tânăr cu 3 ani decât mine. Ne știm de 40 de ani. Era, este, printre puținii oameni din lumea muzicii ușoare cu care aveam o relație prietenească frumoasă, înainte de 1989. Mă vizita des la Radio Vacanța din Costinești. Este un om al Mării. Un om orgolios și mândru. Avea de ce. A trăit prin și pentru muzică, pentru educația muzicală a generațiilor. Nu mă refer aici la cariera sa impresionantă (o vor face alții), la cele peste 500 de piese compuse, la muzica de film, la estrada pe care a servit-o cu devotament, ci doar încerc să înțeleg ce anume l-a grăbit pe Mitică să se oprească din drum tocmai de ziua soției lui minunate. Nu am găsit un răspuns, nu voi avea. Știu doar că Ileana și Dumitrana au nevoie de putere, au nevoie de prieteni, știu că vor avea grijă ca nimic din cele începute și realizate de Mitică Lupu să nu dispară, să nu fie uitate vreodată! Drum bun, Mitică!