EUROCONCLUZIILE MELE

mai 16, 2017

Încep prin a le mulțumi tuturor celor care au petrecut cele trei seri de Eurovision pe pagina mea de FB. Pe 13 mai au fost cam 1000 de comentarii, semn de mare interes. Văzând unele reacții excesive din ultimele zile privind succesul Portugaliei mă gândesc că dacă am fi câștigat noi cum ar fi fost? Sigur nu aveam o majoritate atât de vocală!
Iulia Radu a postat o colecție amplă de rezultate, comentarii (click aici pentru a citi!). Apoi o analiză a reacțiilor de pe FB, așa că nu mai reiau ce s-a scris acolo (click aici pentru a citi!). Mă așteptam ca măcar unul dintre numeroșii artiști deveniți brusc fani Eurovision (spun asta pentru că foarte mulți au declarat că e un concurs geo-politic, neinteresant din punct de vedere muzical) să facă o caracterizare profi a piesei câștigătoare. Unde se situează, ce influențe se regăsesc, în ce ani se cânta astfel, are sau nu are refren etc. Nimic. Numai psihologi și sociologi peste tot. Sensibilitate, mesaj, puritate, sinceritate…Toate valabile, nimic de condamnat, de comentat, dar dacă apărea cineva care spunea altceva imediat era decapitat. Dragul pentru sensibilitate nu se pupă defel cu agresivitatea! Așa consider eu…
Textul tradus în engleză l-am postat tot noi, iar apoi am apelat la o ascultătoare din Brazilia care ne-a oferit și traducerea în limba română. Asta pentru a ne asigura că mesajul e corect recepționat. Alexander Rybak, câștigător de Eurovision în 1999, norvegian, născut în Belarus, a și cântat un cover foarte frumos al piesei lui Salvador Sobral (click aici pentru a asculta!). Cu un text pozitiv în limba engleză.
Mă bucur nespus pentru succesul Portugaliei, pentru că asta înseamnă că nu e totul pierdut. Discursul lui Sobral privind muzica fast-food l-au avut și alții în ultimii 20-25 de ani, dar n-au fost luați în seamă. Din păcate. Oare vor fi radiourile mai atente la această nevoie de sensibilitate a marelui public? Sobral declara că nu se așteaptă ca impactul piesei, a succesului de acum, să dureze mai mult de trei luni și cred că are dreptate.
Nu pot face abstracție de felul în care fost prezentat la TV, cu problemele lui de sănătate, cu transplant de inimă și altele. Fără voia noastră, subconștient empatizăm cu un astfel de om. L-au ajutat și expresia feții, atitudinea fizică, ținuta. După terminarea concursului s-a lămurit că era vorba de o banală operație de hernie. Nici acum nu știu dacă era inghinală sau de disc. Am revăzut pe net multe comunicate din săptămîna concursului( 8-13 mai) și absolut toate sursele se refereau la sănătatea lui Sobral. Inclusiv TVR a făcut asta. Gazdele nu știau că din partea Marii Britanii anunțarea notelor o face Katrina Leskanich (americancă) fondatoarea grupului Katrina And The Waves care a câștigat pentru M.B. Eurovision-ul în 1997 cu „Love Shine A Light”. Dar știau dramele lui Sobral.

Am câteva întrebări, nu tocmai retorice. Adică m-aș simți onorat să primesc răspunsuri argumentate.

1. Putea EBU, poate EBU să lase la voia întâmplării câștigătoarea acestui concurs? Țările din est au avut partea lor din 1990 încoace. Au fost gazde de 8 ori. Au fost fost și ediții succesive 2002-2003 sau 2008- 2009 (Belgrad – Moscova). Portugalia n-a fost gazdă niciodată.
2. Putea România să câștige și să devină organizatoare, când anul trecut a fost sancționată tocmai din motive financiare?
3. Știe cineva cum se nasc cifrele acelea mari care se adaugă la punctajul generat de jurizare? Cele provenite din televot?
4. Diferențele mari dintre jurii și televot nu trebuie să ne pună pe gânduri pe toți? România era pe 15 la jurii și pe 5 la televot?
5. Mai ține minte cineva că o singură persoană putea vota de 20 de ori de pe un număr de telefon ? La un milion de voturi pot contribui 50.000 de persoane. Doar o imensă afacere pentru companiile de telefonie? Un profesor dă o notă de 10-20 de ori? Juriile votează de mai multe ori? Cam așa se explică și diferențele șocante.
6. Unii au afirmat că Ucraina a fost o gazdă bună, alții s-au plâns de neajunsuri organizatorice. Chiar și ai noștri. Momentul cu exchibiționismul (pantalonii în vine) a fost regizată sau a fost o mare scăpare a securității locale ? Dacă nu se dorea ca imaginea să includă un fund gol, atunci treaba era a regizorului de emisie, nu?
7. A înțeles, pînă la urmă, cineva care era mesajul cu tunurile pe scenă la piesa României? Poate fi luată în serios Iuliana Marciuc cu povestea cu confetti și petale de trandafiri, care nu se puteau folosi, odată ce acest lucru îl știa oricine înainte de plecare?

ALTE CONCLUZII

Absența Rusiei a contat. S-a simțit, s-au modificat destinatarele unor puncte. Piesa Rusiei aducea pe scenă un caz vizibil dramatic și o piesă bună, cu refren.
Votul pe zone și prietenii s-a menținut în mare măsură. Noi am primit puncte de la publicul din 38 de țări ceea ce înseamnă că piesa lui Mihai Alexandru a fost bună. Punctaj maxim ne-a dat numai juriul din Republica Moldova, în timp ce noi n-am fost amabili cu vecinii (doar 8 puncte de la juriu). Juriul nostru a fost neinspirat per global, odată ce a plasat Portugalia pe locul 5 (se putea orienta măcar după sondaje, pariuri). Televotul românesc a așezat Portugalia pe locul 4. Din acest motiv mă miră valul de susținere pe FB pentru o piesă neapreciată la maxim de oamenii din țară. Anomalia profundă apare și cu Olanda. O schizoidie totală. Juriul dă 12 puncte în timp ce publicul din România nu dă NIMIC! Ce fler, ce cunoaștere, ce pricepere au jurații în acest caz?
Remarc faptul că TVR a promovat bine piesa în țară, că s-a deplasat în unele țări cu echipa, poate cei doi tineri au fost suprasolicitați inutil. Știu că a existat și un parteneriat cu R.R.A. dar piesele din concurs nu le-am găsit, așa că le-am procurat cu ajutorul unui coleg (mulțumesc, Ștefan Naftanailă!). În noaptea dinaintea concursului am difuzat două piese, a Portugaliei și a Bulgariei. Au fost primele clasate de mai târziu.
Cu siguranță mai sunt și alte aspecte de discutat (am văzut publicații europene care s-au ocupat exclusiv de ținuta concurenților, așa cum am văzut sute, mii de comentarii ale telespectatorilor BBC, foarte aplicate dar și cât se poate de ironice), dar mă opresc aici subliniind că Portugalia și Top 10 corespund în mare măsură doleanțelor mele și ale ascultătorilor emisiunii.