JACK BRUCE, LARRY CORYELL ŞI ALVIN LEE LA BLUES & JAZZ SUMMER NIGHTS – MAMAIA ’93

0
138

Articol scris de Ion Stratone, redactor muzical Radio Tinerama, publicat în Pop Rock & Show (nr. 30/ 1993)
 
Cei care au lipsit de la întâlnirea cu cei trei giganţi ai muzicii preferând comoditatea televizorului, au ce să regrete. În primul rând, din câte mi s-a comunicat, sunetul din transmisiile TV a fost prost mixat şi vina aparţine exclusiv sunetiştilor din TVR. În show, sunetul asigurat de Edgar Surin Equipment a fost excelent, deşi un teatru de vară este impropriu pentru astfel de manifestări. În plus, „absenţii” au pierdut o atmosferă incandescentă, asemănătoare cu cea de pe stadioanele de fotbal la meciurile decisive de calificare. Şi, în ciuda acestei atmosfere, nu s-a semnalat nici un incident printre spectatori, deşi în cele două zile de spectacol nu am zărit nicio caschetă de poliţist sau baston de „protyguard”.
Programul primei zile a fost decalat cu mai mult de două ore, deoarece o ploaie violentă s-a abătut asupra staţiunii Mamaia, cu numai o jumătate de oră înainte de începerea spectacolului. La ora 23.15, Puiu Pascu & The Blues Society au fost cei care au început ostilităţile. Deşi evoluţia lor de la „Camel Jazz Alive” a fost uşor desuetă, de data aceasta, cu un Garbis Dedeian în formă deosebită, reuşesc să convingă. A urmat Jack Bruce Band, al cărui început de show mi-a amintit de recenta poveste cu Gipsy King. Jack cânta vocal acompaniindu-se de un pian Yamaha Clavinova, semănând mai mult a… Elton John. Mă gândeam dacă nu cumva venirea sa în România este un nou bluff. Dar, după 3 melodii, „the real” Jack Bruce pune mâna pe costisitorul său bas, marca Warwick, şi timp de două ore ne oferă un show de neuitat. Publicul a fost într-un delir total. De altfel, acest public, cu o medie de vârstă destul de ridicată pentru astfel de manifestări, s-a dovedit un excelent cunoscător de rhythm & blues, cântând alături de Jack Bruce mai toate cântecele cunoscute din repertoriul Cream. Bruce, simţind căldura sălii, intră literalmente în priză, dovedindu-se într-o formă excelentă. Mai mult, la „Sunshine On Your Love”, îl zăreşte în culise pe Larry Coryell, proaspăt venit de la aeroport şi-l invită să cânte împreună. Şi cum chitaristul lui Bruce, John Lawry, era uşor depăşit de situaţie, acest duo inedit Bruce- Coryell, beneficiind şi de aportul unui toboşar de valoare, Garry Husband, se dezlănţuie în dialoguri de chitară – bas de mare virtuozitate.
Electric Red Roosters, care au urmat pe scenă, au fost puternic marcaţi de momentul Bruce. Cele câteva nesincronizări au fost de data aceasta mai supărătoare decât în alte dăţi. Totuşi, merită subliniat noul sound al formaţiei, rezultat al utilizării unui pachet de suflători condus de Garbis Dedeian.
Ultima formaţie din programul primei zile a fost The Frontiers, noua trupă a lui Eugen Mihăescu. Au prezentat un program de piese instrumentale compuse de Mihăescu în manieră Satriani – Malmsteen, unele dintre ele fiind incluse pe recent lansatul LP „Guitaromania”. Publicul a protestat violent când s-a anunţat că Survolajul va cânta a doua zi. Era totuşi ora 5.30.
 
Conferinţele de presă de joi au reuşit să ne reliefeze şi mai mult personalitatea celor 2 monştri sacri ai rockului: Jack Bruce şi Alvin Lee. Trebuie remarcat nivelul muzical ridicat al ziariştilor, toate întrebările puse fiind la temă, lipsind stupidităţile care caracterizau alte conferinţe de presă. Bruce s-a dovedit a fi un scoţian adevărat. Zgârcit la vorbă, destul de distant şi chiar uşor antipatic. În schimb, Alvin Lee a fost deosebit de amabil, răspunzând cu zâmbetul pe buze la toate întrebările.
Programul celei de-a doua zile a început la ora anunţată, 21.00. Trioul Dan Ionescu (chitară), Cristian Soleanu (bas) şi Ionuţ Baranga (bas) a prezentat un program Metheny – Towner, muzică ambientală bine primită de public. A urmat Marius Popp (pian), Alin Constanţiu (sax) şi Cătălin Rotaru (bas), care ne-au amintit de primele înregistrări Keith Jarrett. Involuntar, grupul Marius Popp Jazz Fantasy, prin depăşirea spaţiului acordat de organizatori, au devenit autorii morali al unui moment neprevăzut care avea să se petreacă la sfârşitul recitalului următor: chitaristul american Larry Coryell, alături de muzicienii români Anca Parghel (voce), Tudy Zaharescu (tobe), Decebal Bădilă (bas) şi Mircea Tiberian (pian).
Între celebrul chitarist de jazz Larry Coryell şi muzicienii români se stabileşte foarte rapid o legătură sufletească extraordinară. Mă întrebam dacă nu cumva asistăm la naşterea noului Larry Coryell Band. Larry şi Anca au fost extraordinari în „Ipanema Girl” şi „Falling In Love With You”, iar ceilalţi s-au remarcat în „Round Midnight”, piesă din repertoriul Thelonius Monk. Şi acum apare acel incident de care vă vorbeam mai sus. Văzând că sala îl aplauda cu mult entuziasm pe Larry, Alvin Lee, care era în culise, s-a gândit, probabil, că are de-a face cu un public exclusivist de jazz. Acest lucru l-a enervat şi i-a cerut lui Mike Godoroja să întrerupă recitalul lui Coryell, pentru că acesta depăşise spaţiul acordat. Într-un moment de neinspiraţie, Mihai Godoroja, care s-a dovedit în rest o gazdă atentă, intră pe scenă şi-l roagă pe Larry Coryell să întrerupă recitalul. Acesta acceptă cu zâmbetul pe buze, dar publicul nu poate lăsa nesancţionată impoliteţea comisă. De altfel, temerile lui Alvin Lee s-au dovedit nejustificate. Publicul s-a dovedit un la fel de bun cunoscător şi al pieselor Ten Years After, asigurându-i şi lui o atmosferă de sărbătoare. De altfel, chiar şi el a depăşit spaţiul acordat cu aproape o oră, fără ca grupul Survolaj să protesteze. Deci începând cu „Johnny B. Good”, cei aproape 4.000 de spectatori, în picioare, au cântat şi s-au manifestat alături de acest chitarist de excepţie, erou al Woodstock-ului. Merită remarcaţi şi ceilalţi membri ai grupului Alvin Lee Band: Stephen John Grant (keyboards), Steve Burt Gould (bas) şi în special Alan Michael Young (tobe).
Survolaj încheie în manieră personală, cele două zile de muzică, pace şi vacanţă. Componenţa formaţiei în acest moment: Daniel Petre (voce, muzicuţă), Cătălin Teodoreanu (bas), Richard Maser (tobe) şi Zsolt Ferencz (keyboards). Ei erau destul de afectaţi de plecarea lui Levente Molnar, pierzând astfel deschiderea concertului de la Budapesta al lui John Mayall.
Nu pot să închei fără să dau Cezarului ce-i al Cezarului. Deci, felicitări şi mulţumiri organizatorilor: Valerian Mareş şi firma Video Music Production, Mihai Godoroja şi Florian Lungu (TVR). Iubitori ai muzicii de calitate, nu mai pierdeţi astfel de concerte!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here