Lăsaţi intelectualii să vină la mine…

octombrie 28, 2015

Articol de Andrei Pleşu, publicat pe site-ul Adevărul.ro
Conducerea PSD a anunţat, pe mai multe voci, că şi-ar dori să redeschidă dialogul cu intelectualitatea: cu cea de stânga, dar chiar şi cu cea de dreapta, deşi din ambele părţi se aud voci critice. Bună intenţie, nimic de zis! Să ne gîndim niţel… Cum putem citi această generoasă invitaţie?
1. Poate fi vorba de o banală manevră electorală. Stăm bine cu „masele”, dar avem oarecari probleme cu „elitele”. Nu că ne-ar interesa foarte mult colaborarea lor, dar ar da bine, pentru imagine, cîteva voci „culturale” care să accepte, fie şi de formă, să ne pună în coşniţă două-trei vorbe bune. În ce mă priveşte, n-am a face reproşuri grave acestui mod de gîndire. E bine ca o formaţiune politică să-şi dorească o lărgire a spectrului ei de simpatizanţi şi e normal să aibă în vedere o strategie electorală cu eficienţă sporită. Ca să nu mai spun, că, oricum, e preferabil să auzim asemenea cordiale invitaţii, în locul vechilor lozinci feseniste: „Noi muncim, nu gîndim!”, sau „Moarte intelectualilor!” S-ar zice că lucrurile evoluează spre bine…
2. Poate fi vorba de o decizie tactică: un semnal în plus că PSD, în forma lui actuală, încearcă să se departajeze de asocierea (nemeritată…) cu mentalitatea comunistă, pentru care intelectualii şi „personalităţile” aveau un rol secundar, în umbra „muncitorilor şi ţăranilor”, singuri reprezentanţi (numeric şi calitativ) ai „poporului”. Iarăşi, nu mă pot declara iritat că un partid politic îşi manifestă intenţia „democratică” de a acorda un statut de onorabilitate tuturor categoriilor sociale şi profesionale. Mi se pare mai mult decît recomandabil ca politicienii să ajungă, fie şi cu întîrziere, la concluzia că intelectualii, cu toate păcatele lor, nu sunt chiar de lepădat. Ba din contra: pot avea un decisiv impact mediatic asupra publicului.
3. Poate fi vorba de pură retorică. Invocarea intelectualităţii, a „valorilor spirituale” sună, întotdeauna, bine într-un discurs cît de cît festiv. Ţine de ornamentica „de efect” a vorbirii. Că doar n-o să vorbim doar de „fabrici şi uzine”, de taxe şi investiţii, de pensii şi autostrăzi. „Băgăm” şi un damf de cultură, ceva „fin”, o piruetă abilă, care să arate că, în fond, suntem şi noi băieţi cu carte.
Nu mă grăbesc să decid care dintre variantele de mai sus e cea plauzibilă. Probabil că reţeta finală le-a inclus pe toate trei. Aş face, însă, cîteva observaţii, în atenţia pesediştilor de bună credinţă, dar şi a celor din alte partide, dispuşi să-şi apropie „intelectualitatea”. Mai întîi, aş face o deosebire între discursul dlui Iliescu şi cel al dlui Dragnea. Atît cît l-am cunoscut, dl Iliescu are, ca să zic aşa, un „complex” autentic al intelectualităţii. E, vorba foştilor lui tovarăşi de drum, un „intelectualist”: citeşte, merge la concerte şi s-ar bucura sincer ca, din cînd în cînd, să „schimbe idei” cu niscaiva „intelectuali”. Pe dl Dragnea nu-l cunosc. Dar intenţia lui mărturisită nu era de ordinul unei generale deschideri spre cultură, ci de un ordin strict propagandistic: să atragem, „în mijlocul nostru”, intelectuali care „să-şi aducă contribuţia”…„Chiar dacă ne critică” (Vechi reflex al gîndirii PCR: intelectualii e bine să fie „cu noi”; a-i accepta – pînă la un punct – şi pe cei „critici” e o concesie).
Puteţi citi articolul în întregime aici:
http://adevarul.ro/news/politica/lasati-intelectualii-vina-mine-1_562ddffbf5eaafab2c0b5ba6/index.html